{ Pentru suflet ! }

sursa

{ Happy November !}

Happy November, all !



Pentru prima zi de noiembrie, o lectura de suflet. Cu siguranta unii nu vpr fi de acord, este insa dreptul fiecaruia sa ii placa sau nu . Pe mine m-a impresionat enorm aceasta Familie de pateric!

Doamnă doctor, pe care dintre copiii mei ar fi trebuit să nu-i nasc?

Viaţa sucevencei Aurora Pânzari, din comuna Bălăceana, este o pildă de mucenicie în viaţa de familie, un exemplu de lăsare deplină în voia Celui de Sus, un model de luptător pentru îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu - o mamă şi o femeie creştină. Aurora şi Doriţă Pânzari au treisprezece copii, cu vârste cuprinse între 9 luni şi 21 ani, mulţi dintre aceştia venind pe lume împotriva voinţei medicilor, care ar fi vrut să fie avortaţi invocând motivul că "va fi un copil cu handicap". De cum am păşit pragul casei lor am simţit armonie, atâta pace, atâta bucurie şi credinţa cum rar mi-e dat să întâlnesc în alte familii ! Nici unul dintre ei nu este angajat la un loc de muncă, dar cu toate astea, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi-au construit o căsuţă, şi-au trimis copiii să înveţe carte şi pot să le asigure hrană de zi cu zi...

- Doamna Aurora, este greu să creşteţi treisprezece copii?

- Mulţumim Domnului, ne-am obişnuit. Este greu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu nu este imposibil !

- Dar ca să-i naşteţi ?



- La început a fost mai uşor, dar, începând cu a şasea sarcină doctorii mă îndemnau să avortez. Îmi aduc aminte că la a şaptea sarcină m-am internat în spital pentru nişte analize, fiindcă sarcina era foarte mică, iar medicul a venit imediat cu soluţia avortului! În noaptea aceea nu am putut să dorm deloc, mă plimbam pe culoarele spitalului şi mă rugam: " Maica Domnului, fă o minune! Dacă mâine vin să mă ia la avort, eu fug din spital!" Şi Măicuţa Domnului mi-a ascultat ruga, căci a doua zi a venit doctorul şi mi-a zis : "Poţi să pleci acasă, dar să vii peste două săptămâni să faci avort, căci sarcina nu este bună!" Însă eu m-am întors abia la naştere...

- Cum a fost naşterea ?

- Slavă Domnului, copilul s-a născut bine-sănătos. La următoarea, la a opta sarcină, lucrurile s-au complicat. Eram deja în luna a cincea de sarcină când medicul a spus că am fibrom - chist pe ovar. Mă simţeam foarte rău, am urmat două săptămâni un tratament pentru fibrom şi apoi am mers la doctor. De data asta şi-a dat seama că eram din nou însărcinată. Medicul insista să avortez, spunând că bebeluşul se va naşte cu probleme. Dar nu am vrut să-l ascult! Înainte de naştere, pentru că mă simţeam foarte rău, îi spuneam soţului: "Cred că Domnul mă cheamă la El!", iar soţul îmi zicea: "Cum să rămân singur cu opt copii ?!..." În plus, doctoriţa cu care urma să nasc era hotărâtă să-mi facă cezariană. Eu nu doream acest lucru, pentru că, dacă făceam cezariană, nu mai puteam să am apoi prea mulţi copii. De aceea mă rugam: " Măicuţa Domnului, fă o minune cu mine, ajută-mă să scap de cezariană!" Tot rugându-mă şi aşteptând să fiu dusă la sala de naşteri, a venit doctoriţa şi m-a rugat să nu mă supăr, dar are o urgenţă înaintea mea - o femeie care pierduse trei sarcini si acum, la a patra sarcină, nădăjduia să aducă pe lume un copil. Auzind acestea, parcă a trecut un aer ceresc peste mine şi mi-am zis: "Poate face Domnul o minune cu mine şi scap de cezariană!" După vreo jumătate de oră în care m-am simţit foarte rău, asistentele m-au suit pe masa să mă ducă la cezariană. Văzându-mă palidă şi speriată, mă tot încurajau să nu-mi fie frică de cezariană, căci vor fi alături de mine. Dar, minune!, cum m-au suit pe masă, am şi născut normal...

- Doctoriţa cum a reacţionat ?

- S-a mirat foarte mult că am născut normal! Înainte de naştere îmi zicea că este imposibil să nasc normal, pentru că pruncul era poziţionat foarte prost. La această sarcină m-au consultat vreo patru medici şi toţi au avut aceeaşi opinie, că va trebui să nasc prin cezariană, pentru că pruncul nu era aşezat cum trebuie. Unul din medici nici măcar nu a simţit capul copilului!

- Cum au decurs următoarele sarcini ?

- A nouă sarcină a decurs normal, dar la a zecea sarcină au fost probleme. A fost o sarcină oprită din evoluţie. La patru luni şi jumătate m-am dus la control şi mi s-a spus că fătul era mort. Unul dintre medicii care m-au consultat m-a certat foarte tare: "La ce-ţi trebuie atâţia copii? Ai vrut să ai 10? Uite, acesta este mort!" Eu m-am întristat foarte tare că a murit copilul în pântecele meu... Şi oamenii din sat au comentat că nu am ştiut să mă opresc, că toată viaţa nu am ştiut altceva decât să fac copii. Doamna preoteasă din satul nostru, Cecilia Chindris, care este şi naşa noastră, ne-a ajutat foarte mult. Fiind atunci întrebată ce s-a întâmplat cu mine, le-am spus oamenilor să-şi vadă de păcatele lor, că eu, chiar dacă am să mor, am să fiu fericită că am murit jertfindu-mă. M-am dus la Iaşi ca să-mi facă chiuretajul şi să-mi scoată copilul mort. A fost atunci împreună cu mine o soră de mănăstire, care m-a ajutat pe durata spitalizării. Medicii au sfătuit-o să mă îndemne să-mi leg trompele. Spuneau: În starea în care sunt, este posibil să mor într-un an sau doi. Când a venit soţul, la fel, l-au bătut la cap să mă convingă să-mi leg trompele. Doamna doctor care mi-a făcut operaţia voia să-mi lege trompele pe motiv că următorii copii se pot naşte cu malformaţii grave. După ce i-am născut pe următorii, am avut ocazia să-i arăt doctoriţei o fotografie de-a lor şi am întrebat-o: "Doamna doctor, pe care dintre ei ar fi trebuit să nu-i nasc?...".

- Şi următoarele naşteri au fost la fel, cu ispite, cu greutăţi ?

- Următoarea sarcină, cu David, a fost bine, dar apoi , la al unsprezecelea copil, iar au apărut probleme. Eram în luna a opta, nu aveam deloc burtă şi eram cu mâinile şi picioarele umflate. Am fost la control şi doctoriţa M. mi-a recomandat să stau în pat. O săptămână m-a ţinut în spital. Cum mă dădeam jos din pat mă umflam; nu aveam voie să mănânc cu sare. Apoi mi s-a dat voie o săptămână acasă. Însă acasă nu aveam voie să fac nimic. Am ajuns acasă după-amiaza şi, pentru că a doua zi era o sărbătoare la noi în sat, o întâlnire cu fiii satului, cu o slujbă la care participau mulţi preoţi, toată noaptea am frământat cozonaci şi am făcut plăcinte. Am revenit după o săptămână la spital, la doctoriţa M. M-a ajutat acum să nasc, dar a zis că dacă mai rămân însărcinată, nu mă mai primeşte. Am născut-o pe Iustina, care avea atunci doar două kilograme. Doctoriţa M. m-a cam speriat, tot venea la mine şi îmi zicea că am făcut un copil ca o mâţă. Apoi am fost medicul pediatru care m-a liniştit, încredinţându-mă ca fetiţa era bine-sănătoasă: "Doamnă, dar ai crescut atâţia copii, stai liniştită, că nu are să moară!" După vreo trei-patru zile mi-au dat drumul acasă.

- Aţi mai avut de-a face cu doctoriţa M.?

- Da, aşa a rânduit Dumnezeu. După doi ani de la naşterea Iustinei, am rămas însărcinată cu Iosif. Nu ştiam ce să fac. Ştiam că doctoriţa M. nu dorea să mă mai primească. Eu iarăşi m-am rugat la Maica Domnului: "Măicuţa Domnului, fă o minune şi ajută-mă să nasc şi copilul acesta!" M-am dus la un cumătru de-al meu, student la Teologie, care m-a încurajat foarte mult: "Roagă-te şi am să mă rog şi eu, şi ai să vezi că doctoriţa M. are să te primească!". M-am dus la doctoriţă şi i-am zis: "Doamna doctor, dumneavoastră gândiţi ca medic, eu că mamă: Dumnezeu are lucrarea Lui. Dumnezeu va rândui să scap cu bine şi acum!" Ea mi-a zis: "Dacă ai pus problema aşa, fie! Accept să te primesc şi de data asta!" Analizele nu au ieşit bune şi a presupus că aş avea un cancer de col uterin, ca urmare a unor infecţii de la prima naştere, de aceea m-a îndrumat spre biopsie. Eu i-am zis: "Doamna doctor, dar, dacă fac biopsie, nu pierd sarcina?"

"Şi ce dacă o pierzi? Ai acasă atâţia copii! Altele vin aici şi se roagă de mine să fac avort sau să le leg trompele!". Eram tare necăjită şi, neştiind ce să fac, m-am dus la naşa noastră, preoteasa Cecilia, care şi de data asta m-a încurajat: "Ai fost mamă pentru atâţia copii, trebuie să fii şi pentru acesta. Nu faci nimic!" Aşa că atunci când am fost la următorul control i-am zis că orice s-ar întâmpla, nu accept să fac nicio biopsie. M-am internat în spital cu trei săptămâni înainte de naştere. Doctoriţa M. era pentru naştere prin cezariană, dar eu ştiam de la un alt medic din Cluj, care m-a consultat, că pot naşte normal. Dumnezeu mi-a dat putere şi am fost foarte hotărâtă: "Doamna doctor, am consultat şi alţi medici şi mi-au zis că nu este nevoie de operaţie!" Doctoriţa s-a enervat foarte tare şi m-a pus să semnez că refuz orice intervenţie, că nu vreau să mă conformez regulilor spitalului şi că aleg decesul meu şi al copilului.

M-am sfătuit şi cu soţul meu, şi am hotărât să mă întorc acasă şi să aştept momentul naşterii. I-am spus doctoriţei că, oricum, fiecare dintre noi va muri... De data asta aveam o foarte mare încredere în Dumnezeu, în Maica Domnului şi în toţi Sfinţii, de parcă toţi erau lângă mine! M-am rugat foarte mult la Sfântul Nectarie. Îmi ziceam că nu se poate întâmpla ceva rău. Doctoriţa mi-a dat drumul, dar mi-a atras atenţia că atunci când mă voi întoarce pentru a naşte, orice ar fi, să nu vin la ea! Întâmplarea a făcut că, atunci când am revenit la spital pentru naştere, să dau de ea. Când m-a văzut era aşa de nervoasă, încât a strigat: "Eu i-aş lega trompele şi aş arunca-o din spital, în veci să nu o mai văd!" Auzind aceste cuvinte am început să tremur, dar, ca întotdeauna, gândul îmi era la Maica Domnului: "Măicuţa Domnului, salvează-mă şi de data aceasta!"

Doctoriţa M. urma să plece a doua zi în concediu. De data asta a refuzat să mă asiste la naştere, aşa că a chemat o altă doctoriţa din spital. Mă temeam că nu cumva aceasta să vrea să-mi facă cezariană, dar mi-a zis: "O femeie aşa de bine făcută şi cu alte unsprezece naşteri, şi să-i fac cezariană?! În niciun caz! Îţi punem perfuzie dublă!" Mi-a pus perfuzie dublă şi apoi, în jumătate de oră am născut. După naştere, a venit doctoriţa M. care, văzând cât de voinic şi de sănătos este copilul, mi-a spus: "Am mai văzut o minune! Dar, dacă vei mai rămâne însărcinată, să nu mai vii la mine, că eu tare mult am tremurat pentru tine!" Adevărul e ca doctoriţa M. mereu a refuzat să-mi ia bani. După aceasta am mai avut o sarcină, dar la trei luni am pierdut copilul. Însă, la un an de zile după aceasta , iarăşi am rămas însărcinată, cu mezinul familiei noastre, Ciprian.

- Şi aţi fost tot la doamna doctor M. ?

- Nu, de data aceasta am mers la o doctoriţă de la Rădăuţi, care mi-a zis: "Dacă sarcina merge bine, mă ocup de tine; altfel, să nu vii la Rădăuţi, că eu nu vreau să mă prind la cap, să am probleme fără să mă doară!" Şi la această sarcină am avut probleme de sănătate practic trebuia să stau mai mult la pat. Dar eu aveam multă treabă acasă, oameni la lucru; nu aveam voie să car nimic, dar căram găleţi de apă. Cu greu am dus sarcina. Când m-am internat pentru naştere, şi această doctoriţă s-a pierdut şi dorea să îmi facă cezariană. Dar asistenta i-a atras atenţia: "Doamna doctor, aveţi experienţă mare, femeia aceasta nu este de cezariană!" L-au chemat şi pe şeful de secţie, care a confirmat faptul că pot naşte normal. Asistenta aceea m-a susţinut foarte mult :"Doamnă, rugaţi-vă cât puteţi de mult, spuneți toate rugăciunile pe care le ştiţi, că până la prânz naşteţi!" Înainte de naştere, am auzit-o pe doctoriţă spunând: "Ori moare mama, ori copilul!" Dar asistenta i-a răspuns: "Doamna doctor,cu ajutorul lui Dumnezeu îi salvăm pe amândoi!" Şi, cu ajutorul Domnului, l-am născut pe Ciprian. Apoi asistenta mi-a mărturisit că au impresionat-o cele prin care am trecut şi că socoteşte că a asistat la o minune...

- Aţi întâlnit în spital femei care au vrut să facă avort ?

- La un moment dat, am întâlnit o femeie care era în șapte luni şi voia să avorteze. Se certa cu doctoriţa, pe care încerca să o convingă că este doar în cinci luni şi poate avorta. Eu m-am mâhnit foarte tare şi i-am zis: "Doamnă, dă-mi adresa şi, după ce naşti, vin să iau copilul să-l cresc eu!" Ea însă s-a uitat foarte urât la mine. După ce ne-am despărţit , mi-a părut rău că nu am fost mai insistentă ca să obţin adresa.

- Nici unul dintre dumneavoastră nu aveţi un serviciu. Din ce trăiţi , căci atâtea guri de hrănit ?

Din alocaţie şi mila Domnului. Anul trecut, era chiar înainte de Crăciun, mai aveam puţin până să nasc şi nu mai aveam decât 100 de euro puşi de-o parte... Mă rugam la Maica Domnului să facă o minune, ca să nasc şi să trecem sărbătorile cu bine. Şi a venit d-nul Flutur care mi-a dat câte două milioane pentru fiecare copil! Au mai fost şi alte asemenea cazuri în care s-a văzut purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Niciodată nu am fost puşi în situaţia în care să nu avem ce le da de mâncare - ci nu numai un fel de mâncare, ci două-trei şi ceva prăjituri, pentru că aşa i-am obişnuit. Mă uit uneori la familia mea, la binecuvântările şi bucuriile pe care le trimite Domnul, şi mă gândesc ce frumos ar fi dacă lumea toată ar fi o familie ortodoxă...

Cu gândul în fiecare zi la Dumnezeu

- Gătiţi în fiecare zi?

- Mai puţin duminică şi în sărbători. Fac mâncare din ajun. Acest lucru l-am învăţat de la Aglaia Mihoc, mama părinţilor Mihoc, la care am stat în gazdă pe timpul liceului. Dânsa mi-a zis aşa: "În duminici şi sărbători nu ai voie nici să vinzi, nici să cumperi, nici să găteşti!" Şi mi-a intrat în sânge acest sfat.

- Este greu cu educaţia lor?

- Noi, în casă, ne străduim cât putem să-i ţinem aproape de Biserică, să le dăm o educaţie creştinească. Nu lipsim Duminica şi în sărbători de la Sfânta Liturghie. Dar mai greu este de luptat cu influenţa anturajului. La biserică, fetele merg întotdeauna cu fusta şi capul acoperit, indiferent de anotimp. Ne place foarte mult să mergem la mănăstiri, mai ales la Cămârzani. Cu ani în urmă, mergeam la Mănăstirea Cămârzani cu un Trabant şi ne înghesuiam unsprezece - nouă copii şi noi părinţii. Era foarte greu şi periculos, dar aveam dorinţă mare de a ajunge acolo şi ne purta Dumnezeu de grijă. Acum nu ne mai încumetăm să facem lucrul acesta! Avem o Dacie rablagită, copiii au crescut şi nu încap toţi în ea. Ne-ar trebui o maşină mai mare, cu mai multe locuri, ca să putem pleca cât mai mulţi dintre noi dar nu avem posibilitatea aceasta... Ne-am dori să mergem mai mult în mănăstiri, pentru că de câte ori mă întorc de la mănăstiri vin mai întărită în credinţă, simt pace şi linişte în sufletul meu.

- Au fost persoane care v-au ajutat?

- Dumnezeu a făcut o minune cu noi şi am ridicat casa în trei săptămâni. Ne-a ajutat Înaltul Pimen şi Părinţii Mihoc. Părintele Viorel a venit aici şi, timp de trei săptămâni, cât a durat ridicarea casei, a stat la noi şi a lucrat cot la cot cu muncitorii. Părintele Dimitrie ne-a făcut fântâna şi ne-a tras apa în casă..

- Ce le doriţi copiilor dumnevoastră?

- Să aibă credinţă. Acasă le sădeşti credinţă, dar, când pleacă în valul lumii, mai uită... Acum sunt foarte multe oferte pentru trup, dar sufletul contează cel mai mult. Am citit într-o carte ca mama este datoare să nască copii, dar apoi trebuie să le sădească în suflet dragostea pentru Dumnezeu. De aceea, mă rog pentru ei în primul rând să aibă frică şi dragoste pentru Dumnezeu, căci, dacă au credinţă, aşa cum spune Sfânta Scriptură, toate celelalte se vor adăuga lor. Mă simt foarte fericită când văd că ele au credinţă. Fata cea mare a mers la seminar la Agapia, dar i s-a părut foarte greu. Plângea şi îmi spunea că nu mai poate. Apoi a mers următoarea, Ecaterina. Maica Stareţă s-a mirat cum de-a vrut să vină şi a întrebat-o: "Dacă n-ai să mai poţi, ce ai să faci?" "Am să rabd!" Am să mă rog şi am să rabd!" Oricum, Ecaterina este foarte atrasă de viaţa monahală. Când mergem la Cămârzani, are senzaţia că este în ceruri. Fericirea mea cea mai mare ar fi dacă L-ar asculta copiii mei pe Domnul şi L-ar urma până la sfârşit.

Interviu realizat de Raluca Tănăseanu - Revista Familia Ortodoxa, nr.33 /2011

SURSA ARTICOL: Ortodoxia Tinerilor

Un Noiembrie Binecuvantat sa avem!

Ana

Orasul copilariei si adolescentei mele

Ieri am iesit din Bucuresti. Nu mai fusesm acolo de 10 ani...cand oare au trecut,habar nu am.

De aici am plecat eu la facultate, si, printr-un concurs de imprejurari nu m-am mai intors ( desi iubesc enorm acest oras) sa locuiesc aici...

Orasul a ramas asa cum il stiam, extrem de curat, cuminte, linistit, m-am simtit ca si cum aveam creierul pe bigudiuri si acolo mi le desfaceam... nici macar nu ne mai  dam seama cat de nociv este Bucuresti-ul acesta, ne-am obisnuit atat de mult cu toate felurile de poluari de aici, incat nu le mai percepem, parca le-am asimilat.

I-am lasat pe ai mei sa mearga acasa ( avem inca apartamentul) iar eu am coborat din masina si am mers direct la biserica inimii mele,"biserica mea" cum imi place mie sa gandesc despre acea biserica iubita ( pe care a propos, am gasit-o mult mai frumoasa, cu catapeteasma noua si pictura refacuta total, cu aghiazmatar, pe vremea "mea" el nu exista; parintele s-a pensionat pe caz de boala,iar acum bisericuta are trei parinti destul de tineri, minunati) acolo unde am "invatat" eu ortodoxia, acolo unde mamaia, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, ma lua de mana, inca de cand eram prescolar( gradi n-am facut caci o aveam pe mamaie cu noi,dar asta nu a insemnat ca am fost vreo salbatica la scoala, am socializat de minune si fara absolut nici cea mai mica problema) si ma lua cu ea la slujbe.

Am facut peste 400 de fotografii,bineinteles unele sunt teribil de personale si nu le voi publica, insa am multe pe care le voi pune pe bloguri, incep timid  doar cu trei , urmand sa continui zilele urmatoare.

Biserica "mea" :

Prima fotografie cu niste flori din curtea bisericii:

Slujba se terminase, evident pana am ajuns noi,urma un botez, o fetita!

Am batut orasul in lung si in lat, am venit aseara tarziu extrem de obositi, azi am dormit in reprize pana catre 12 si jumatate, si parca tot somn imi este :)

Ana

PENTRU O SAMBATA REUSITA !

Sa ridice mana sus cea care a simtit ca el e!
E asa  de inexplicabil sa stii, sa simti ca EL ESTE!!!
Fara neincredere si fara gelozii. Aceasta nu inseamna insa ca as putea sa il impart cu cineva :D
Absolut cu nimeni!!! Niciodata! :D






Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica

Sa aveti o sambata reusita!
Ana

Mai veche,dar draga sufletului meu...

O conferinta! Filmata de un bun prieten de al meu.
Sper sa va placa!



Vizionare placuta!

Ana

Vor fi aduse spre inchinare in Bucuresti de Hramul Catedralei Patriarhale

Moaştele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Grigorie de Nazianz vor fi aduse la Bucureşti de hramul Catedralei Patriarhale

Cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale din Bucureşti – Cuviosul Dimitrie cel Nou – în perioada 24 – 29 octombrie 2009, vor fi aduse de la Atena o parte din moaştele Sfântului Vasile cel Mare (mâna dreapta) de către o delegaţie a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ierotheos de Limnos.

De asemenea, vor fi aduse o parte din moaştele Sfântului Grigorie de Nazianz, prietenul Sfântului Vasile cel Mare, ca dar oferit de Arhiepiscopia de Viena, Austria şi o parte din moaştele Sfântului Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, moaşte care se află în prezent la biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti.

Astfel, credincioşii pelerini vor primi o deosebită binecuvântare prin închinarea la moaştele celor trei sfinţi capadocieni, în acest an comemorativ omagial al sfinţilor capadocieni.

Moaştele Sfântului Vasile cel Mare se vor întoarce la Atena în data de 29 octombrie, iar moaştele Sfântului Grigorie de Nazianz şi ale Sfântului Grigorie de Nyssa vor rămâne definitiv în Bucureşti.

sursa

Ana

Ziua Crucii - Targul Iconarilor - 12 septembrie 2009

Asa cum am spus, am fost la targ. Imi doream foarte mult sa merg, si, desi ziua mi se anunta tare aglomerata, am inceput cu ce-mi placea mai mult de pe lista cu " pentru sambata asta".

Trebuie sa spun ca eram in plina curatenie de toamna, si am lasat-o pe mami balta cu toate si am plecat, iar la intoarcere am gasit casa curata ca un pahar!
( Sarut mana, mama! )

Hmmm, dar ce minunatii am vazut, si ce m-am suparat pe saracia asta in care ne tot zbatem,caci asa mi-as fi luat eu iar un perete de Icoane!!! Mi-au placut toate dar "Dulcea Sarutare" m-a "atins" cel mai mult...of, of, salariu de profesor...



Mi-am luat o lingurita de lemn pictata, caci asa fara nici o amintire nu ma puteam indura sa plec.





Lume...nici multa, nici putina, iconari si mesteri amabili si deosebiti, lucrari de exceptie, o incantare pentru ochi si suflet!



















Am mai pus cateva fotografii si aici

si voi mai posta,insa acum este foarte tarziu!

Noapte buna!
Ana

Realismul duhovnicesc - prin dez-amăgire la viaţa cea nouă' - Preasfinţitul Siluan

Conferinţa 'Realismul duhovnicesc - prin dez-amăgire la viaţa cea nouă' - Preasfinţitul Siluan Span, episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, 17.03.2009, ASCOR Iaşi





Ana

Rugaciunea rostita cu gura

Imi propun mereu mai mult,mai bine, mai cu traiere,mai cu atentie,dar oare ce "iese" din toate intentiile mele?

O minte trufasa si lenesa ar zice ca e ok totul din moment ce mi se implinesc dorintele, asa-i? Si, bineinteles ca vrajmasul nu sta degeaba, ba chiar ma indeamna sa zic asa, ca mai sus.

Dar nu e asa , mi se implinesc dorintele si cererile mele pentru ca Domnul e bun, si probabil ca ( iar un gand trufas) nu cer rele.

Greu am invatat sa nu mai cer concert si imperativ : "Doamne, da-mi asta ca vreau si eu sa am!"

Si chiar si acum, mai am scapari, doar ca apoi imi dau seama ca iar o iau pe aratura, si revin: " Daca nu e bine ce-Ti cer, nu-mi da! " . Si ma intorc, cu greu, la "faca-se voia Ta!"

Un lucru stiu si pot sa zic sigur: niciodata nu am invidiat pe nimeni, si nu inteleg eu de ce sunt invidiata?

Motive de genul : "ce relatie extraordinara ai cu mama ta", "cum de te iubeste asta asa frumos?", "ce bine ca are cine sa te ajute la menaj", "ce bine ca si profesional are cine sa te ajute", "ce noroc ca ai fost acolo, ca ai vazut si aia, ca nu ai familie si copii sa te tina in loc, ca esti titulara, hmmm ai si grade"!!!

Si chiar m-am saturat, si nu pricep cum de poate cineva sa-ti zica in fata asa vorbe... oare nu -si imagineaza ca dor? Mai ales ca nu vin de la straini, ci de la oameni apropiati, pe care ii iubesc, si in relatie cu care am pus suflet. Culmea e ca nu pot sa nu ii mai iubesc pentru ca zic cuvinte de invidie, dar nici bine nu imi cade..."

Si cu ganduri asa imprastiate si trufase si chiar triste, am dat peste acest articol care mi-a placut asa de mult ca nu puteam sa il trec cu vederea. Ce frumos si ce adevarat spune Parintele! Oare voi trece de rugaciunea rostita cu gura?

*********************************************************************************

Gura poate rosti si psalmi, si acatiste, si canoane, si poate rosti si aceasta rugaciune scurta. Insa cand rostesti cu gura, adeseori mintea poate rataci pe coclauri. De aceea, este bine sa ne concentram, sa facem un efort. Daca nu reusim cateodata, putem repeta rugaciunea. Repetand, sa ne caim pentru aceasta ratacire a mintii si sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa ne adunam mintea in noi insine, orice rugaciune am face. De pilda, psalmi - psalmii sunt foarte frumosi, foarte puternici; Paraclisul Maicii Domnului, Canonul Blandului Pastor, Canonul de poca­inta si alte canoane ale Bisericii.

Daca am avea mintea concen­trata spre fiecare cuvant al lor, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni ca si inainte de a ne ruga, nu se intampla nimic inlauntrul nostru.

Ma uit in biserica la noi: se fac rugaciuni, se face Sfanta Liturghie - care e cea mai mare rugaciune a Bisericii - se tine un cuvant despre rugaciune sau despre altceva, insa dupa ce a incetat slujba, se face harmalaie in biserica. Fiecare vorbeste cu totul altceva decat cuvantul sau rugaciunea spusa, dovada ca n-a ramas aproape nimic in mintea si in inima celor care au ascultat, pentru ca au fost mereu distrati, risipiti.

De aceea, e nevoie in rugaciunile noastre spuse cu glas tare sau in taina sau in soapta sa fim concentrati la fiecare cuvant; daca nu reusim sa fim atenti, repetam rugaciunea de cate ori e nevoie. N-are raspuns din partea lui Dumnezeu rugaciunea spusa numai cu buzele. Despre rugaciunea spusa fara de atentie, Mantuitorul spune: "Ma cinstiti numai cu buzele, iar cu inima fiind departe de Mine."

Scopul rugaciunii, si al rugaciunii lui Iisus in special, este sa ne conduca spre centrul fiintei noastre, spre locul unde Dumnezeu e ascuns in noi. Domnul Hristos ne spune ca Imparatia lui Dumnezeu e inlauntrul nostru, la fel si Sfantul Pavel: "Voi sunteti temple ale Duhului Sfant" (I Cor. 3, 16).

In noi locuieste Duhul Sfant; imparatia lui Dumnezeu e in noi. Aici chemam pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe ceilalti sfinti invocati in rugaciune, si daca mintea este in alta parte, aceste sfaturi si indemnuri nu se intorc catre noi, ci raman plutind in vazduh, nu ne folosim de ele. E ca si cum ne-am uita intr-o vitrina incarcata cu toate bunatatile, dar intre noi si ele ramane un geam si nu putem pune mana pe ele. Asa si rugaciunile noastre: sunt despartite de noi prin neatentie, ca printr-un obstacol care se pune intre noi si rugaciunea noastra. Acest obstacol sa nu fie!

Parintele Sofian Boghiu

***************************************************************************



sursa

Icoane ale Maicii Domnului- facatoare de minuni

Cateva Icoane facatoare de minuni- cred ca sunt binevenite oricand, dar mai ales in post!
Ii multumesc Andreei -Dositeea pentru ca mi le-a trimis!!!





















Aici gasiti alta Icoana superba precum si un calendar care poate sa fie printat.

Maica Domnului sa ne apere!!! ( Banuiesc ca ati simtit cutremurul, nu? )

Ana

Pentru ca mi-am terminat ziua de lucru...

Ascult ceva divin! Sper sa va placa!





si inca ceva frumos, multumesc Andreea




Ana

Prea frumos ca sa pastrez doar pentru mine!!!

Am spus deja ca am o perioada teribil de aglomerata, insa,printre picaturi, mai iau si pauze , caci nimeni nu cred ca poate munci fara incetare ( cel putin, eu nu!) Intr-una din aceste pauze mi-am citit o parte din corespondenta - niciodata nu reusesc sa citesc tot...si unul dintre mailuri mi -a atrat atentia in mod deosebit. Titlul mailului: Blestem sau Dragoste.
Si iata ce am citit, deschizandu-l:

DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT ÎN ÎNGER DE LUMINA

Smerenia este o faptă bună pe care nu o poate avea dracul. Noi postim, dar el nu mănâncă niciodată; noi ne ostenim, dar el nu stă degeaba; noi citim prin cărti, dar el este teolog mare, stie toată Scriptura pe de rost. Orice am face noi, face si el. Una nu face el; nu se smereste, nu poate zice "iartă-mă"!

Am să vă spun o istorioară sfântă din cartea Everghetinos. La o mănăstire de maici, o călugărită, săraca, era paraclisieră, în viata de obste. Paraclisierul se duce la ora 11 (23) noaptea, că Utrenia se face la miezul noptii, si scoală pe staretă. Asa am apucat si noi. Când eram paraclisier, aveam un clopotel în mână si un ciocan. Mă duceam si băteam de trei ori în usă si ziceam: "Pentru rugăciunile Sfintilor Părintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!", iar cel din casă zicea: "Amin".

Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rânduiala si asa am apucat noi. Asa era si această călugărită. Ea, ca să nu doarmă, ce făcea? Citea la Psaltire de cu seară si până la Utrenie, si când era ora 11(23) fuga la staretă să ia blagoslovenie ca să meargă să toace, să scoale maicile la rugăciune.

Diavolul avea mare ciudă pe ea, că-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gândit diavolul să-i facă, ca s-o ocărască stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trăgea clopotele. Dar nu le trăgea când trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta:

- Nebună, hăi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?

Dar ea zicea:

- Iartă-mă, maică staretă, că am gresit!

Ea nu stia că-i dracul, credea că altă călugărită vrea să-i facă ei rău. Altă dată, de două ori le trăgea, si de cu seară si după miezul noptii, după ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trăgea, ca să tulbure pe călugărita care citea la Psaltire.

Dar ea ce-a făcut? "Măi, am să mă duc în clopotnită! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce în mână si niste lumânări, că nu erau pe atunci becuri, ca să citească în clopotnită, să vadă care-i maica aceea, că de atâtea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, că sună clopotele înainte de vreme.

Când s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celălalt si se agată cu mâna de funie ca să tragă clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, când l-a văzut, a zis:

- În numele lui Iisus Hristos, stai! Să te lege puterea dumnezeirii!
- Văleu, roaba lui Dumnezeu, dă-mi drumul, că nu mai vin niciodată!
- Nu. Stai!
- Dă-mi drumul! Mă jur că nu mai vin la mănăstirea asta!
- Nu! Stai să vină maica staretă si maicile din consiliu, care de atâtea ori m-au pus la canon, că eu trag clopotele.
- Dă-mi drumul, roaba lui Dumnezeu!
- Nu. Să te lege puterea lui Dumnezeu si Sfânta Cruce! Stai asa, cu mâna pe funie!

Si ea săraca s-a dat jos din clopotnită si s-a dus la staretă.

- Maică staretă!
- Ce-i cu tine?
- Hai să vezi cine trage clopotele, că de atâtea ori m-ai pus la canon!

Maica staretă a luat câteva maici din consiliu si s-a dus să vadă cine trage clopotele. Ea a crezut că este o maică care trage clopotele, ca s-o supere. Când a ajuns si l-a văzut:

- Văleu! Maică, alungă-l de aici! Vai de noi, murim de frică! Îi urât tare!

Si, pe fugă, când a văzut că dracu-i clopotar!

- Nu! Lăsati-l! Nu poate să se ducă, că-i legat.

Dar el striga:

- Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, că nu mai vin la mănăstirea asta în veac!
- Nu! Stai aici să aduc tot soborul mănăstirii să-ti ceri iertare de la maici, că ai tulburat toate maicile, când sunai clopotele înainte de vreme!
- Asta n-o pot face!

Ai văzut răutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic în iad: "Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!" Tot împotriva lui Dumnezeu, căci au căzut din mândrie.

Si au tras clopotele să se adune maicile.

- Măi, dracul în clopotnită! Îl pune aceea să-si ceară iertare.

Când îl vedeau, tipau si fugeau care într-o parte, care în alta.

- Zi, iartă-mă! îi spuneau maicile.
- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!
- Asta vrem noi! Să vedem un drac că s-a făcut înger cum a fost înainte.

Vezi, dacă a căzut din mândrie, nu poate zice "iartă-mă". Asa si noi. Când vei vedea că cineva îti cere iertare, si tu, dacă nu zici: "Dumnezeu să te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iartă-mă". Sau dacă ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, că nu zici "iartă-mă". "Nu vreau să zic "iartă-mă"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!"

- Nu zic "iartă-mă"!

Atunci a zis călugărita:

- Uite ce-i! Dacă nu zici "iartă-mă", să ne cânti o cântare, cum cântai tu când erai înger înainte.
- Dacă voi cânta, vă topiti ca ceara.
- Nu ne temem!
- Si ce cântare să cânt?
- Cântă Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.

Când a început să cânte, plângea tot soborul mănăstirii. Cânta frumos tare. Dar stii cum cânta? Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, si gata. Până acolo! Miluieste-ne, nu voia să zică.

- Zi "miluieste-ne" !
- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!
- Asta vrem noi! Cântă miluieste-ne, că nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mâine, să vină toate satele să te vadă aici clopotar! Puterea dumnezeirii să nu-ti dea drumul, până nu zici miluieste-ne.

Cânta frumos: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte si iar se oprea. Miluieste-ne nu zicea.

- Zi miluieste-ne!
- Nu pot!
- Să te ardă puterea Sfintei Cruci!
- Văleu! Dati-mi drumul, că nu mai vin în veac aici! Am să spun la tot iadul ce-am pătit aici.
- Nu! Zi: "Miluieste-ne pe noi"!

Când a văzut că-l arde puterea Sfintei Cruci, a cântat. Si când a cântat miluieste-ne pe noi, a strălucit ca soarele si a zburat la cer. S-a făcut înger. Si atunci maicile au început a face metanii:

- Multumim Domnului că am văzut un drac care s-a făcut înger înapoi, că a zis miluieste-ne pe noi!

De aceea, dacă cineva a gresit ceva, să zică imediat: "Iartă-mă, frate, că am gresit!"

Parintele Cleopa

sursa emailului

Intr-un RE la acest mail ,am gasit si aceasta rugaciune pe care o postez, mai ales ca azi lasam sec:

RUGĂCIUNE PENTRU VRĂJMAŞI

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.

Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.

Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.

Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.

Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.

Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.

Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.

Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.

Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.

Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.

Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!

Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!

Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşi nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.

Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!


Marele Mitropolit Sârb

Nicolae Velimirovici,

un martir al comunismului ateist

Post cu folos duhovnicesc,

Ana

Ce este iertarea? Ce importanta are in relatii?

O noua provocare de la Mariana.
O intrebare, de fapt doua, nu grele, dar nici usoare; nu am pretentia ca raspunsurile mele ii vor multumi pe toti. Si, probabil ca nu voi spune nimic nou fata de ceea ce stiti cu totii.

Iertarea este una singura, o notiune complexa, dar privita din perspective diferite: filozofic,religios, abstrat ,concret etc.

In relatiile interumane, iertarea e esentiala, si ,in cele mai multe cazuri, este dublata de toleranta. Nu e usor, pentru ca de multe ori, iertarea este sufocata de orgoliu.

Exista oameni care se cred deasupra tuturor si pretind ceea ce nu sunt in stare sa dea, sau oameni care , uzand- stiu termenul nu e cel mai fericit- de conceptul "ortodox" isi imagineaza ca iertarea echivaleaza cu renuntarea la demnitate.

Iertarea presupune toleranta, insa si respect. Daca acestea doua nu exista,nici iertarea nu exista.

Poti ierta si daca nu esti respectat, pe principiul "atunci cand nu poti ierta, adu-ti aminte de Golgota"

Daaa, eu imi pot aminti de Golgota si de cata liniste , pace, bine si iertare am simtit acolo, insa faptul ca ierti nu presupune si continuarea relatiei in mod obligatoriu; ierti, caci e crestineste sa ierti, si esti mai usor, mult mai "copil" iertand, insa uneori chiar iertand te izbesti de un munte de insolenta, si acest munte nu are respect, si deci datoria ta crestineasca de a ierta ti-ai facut-o insa dragoste cu sila nu merge.

Ca sa ierti trebuie sa iubesti!

Am gresit, am cerut iertare si am fost iertata.
Mi s-a gresit, mi s-a cerut iertare, si am iertat.

Depinde si cat de profunda este relatia si daca mai mergi mai departe dupa...
Intr-o relatie superficiala, iertarea vine repede, dar nu presupune prelungirea relatiei.

Poti ierta si fara sa ti se ceara iertare,desigur, dar acesta este cazul in care iertarea nu este marturisita, stii tu in sufletul tau si stie si duhovnicul ca ai iertat persoana si ai constiinta impacata. Bun si punct.

Intr-o relatie profunda, cum este cea intre prieten si prietena, iubit-iubita, logodnic-logodnica, iertarea e ceva mai complicata si nu neaparat. Depinde si de greseala...da ierti, dar porti ranchiuna? Atunci, ce iertare este aceasta? Da, ierti dar nu uiti? Atunci, ce iertare este aceasta?
Ai gresit dar respecti si iubesti, si atunci, daca si sentimentele sunt reciproce, esti iertat/a.

Situatia cu care nu m-am confruntat pana acuma, si sper sa nu aflu cum este niciodata , e aceea in care as fi inselata; stiu cum as reactiona- teoretic, practic, sa ma fereasca Domnul!
As ierta, dar cu siguranta as pleca, fara scandal, insa, in ruptul capului, nu as putea sa-mi impart omul iubit cu altcineva.
Ca sotie , probabil ca altfel sta situatia, sunt copiii la mijloc...nu vreau sa stiu , nici sa ma gandesc.

Cred ca cel mai bine este sa spui "Dumnezeu sa te ierte!" asa cum zice mereu, un bun prieten de-al meu.

Oricum, acest concept este mult prea complex ca sa poata fi definit, insa, cu siguranta, sunt esentiale toleranta, respectul, uitarea si iubirea pentru ca iertarea sa fie deplina!

Ana

Troparul Sfintei Maria Magdalena

Acatistul text aici

Ana

DESPRE LACRIMI...

Mariana lanseaza pentru saptamana aceasta o noua provocare:

Ce sunt lacrimile?

Dupa parerea mea, o exteriorizare a emotiilor.
Emotii de tot felul: pozitive, negative...
O exteriorizare a sentimentelor : lacrimile pot sa fie de durere, de frustrare, de incapatanare, de egoism, ( de impresionare) de obtinut cu orice pret un anumit lucru, de neputinta, de drag, de dor,de bine, de fericire, de iubire, de frumos, oooohoo , stiti si voi cate sentimente poate exprima o lacrima, desigur!

Fara sa fiu o lacrimogena, mi se intampla adesea sa plang, nu fara motiv, de altfel, iar "cauzele" au fost multiple; acum as vrea sa imi amintesc numai cateva dintre ele: am plans de dorul mamei, atunci cand nu era langa mine, de neputinta si de ingrijorare, atunci cand ea a fost bolnava, de incapatanare atunci cand nu am obtinut ceea ce am vrut eu atunci pe loc si fara echivoc, de frustrare si de durere, in nenumarate randuri ( durere fizica, cel mai adesea, maselele sunt cele care ma fac sa plang), de tristete sau de resemnare atunci cand am pierdut pe cineva drag, din nou de ingrijorare cand el e plecat si nu am nici o veste, sau cand e bolnav, de necredinta, sau de putina- credinta, cand, uitand de grija Domnului, imi fac probleme pentru ziua de maine!

Am plans de frumos, prima data in viata mea, acum doi ani la Meteora



Plang de iubire, cand simt ca mi se topeste inima de dragul lui! Si de fericire pentru ca sunt iubita si rasfatata! Am lacrimi de bine si de multumire pentru ca mi-a fost dat sa il cunosc!

Si, mai ales, am plans, dintr-un motiv pe care imi este imposibil sa il exprim in cuvinte, pe Drumul Golgotei -la dus- caci la intors radiam de fericire, o fericire la fel de imposibil de exprimat, ea trebuie traita acolo , la locul faptei; am plans din acelasi motiv imposibil de descris, asteptand sa imi vina randul sa intru in Sfantul Mormant !!!

Lacrimile pot sa fie o binecuvantare, si cred ca e tare greu sa nu poti plange sau sa nu mai poti plange!

Cum ar fi spovedania fara lacrimi?

Pentru voi, ce sunt lacrimile si de ce ati plans?

Ana

Dedicated to every Orthodox-Petros Gaitanos

...

Pentru suflet

Proscomidia

Proscomidia, in esenta ei, consta in punerea inainte a darurilor pentru jertfa liturgica, insasi denumirea de Proscomidie venind de la cuvantul grecesc proskomizo care inseamna a pune inainte, a aduce, a oferi, a face dar. Mai precis slujba Proscomidiei consta in alegerea, pregatirea si afierosirea de catre preot a darurilor de paine si vin aduse de credinciosi la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfinţite si prefacute in Trupul si Sangele Domnului in cadrul Sfintei Liturghii.

PARACLISUL MAICII DOMNULUI

La vreme de necaz este de foarte mare ajutor aceasta rugaciune:

(Acest paraclis se poate citi de catre orice credincios, ori de cate ori simte nevoia de rugaciune catre Maica Domnului).

Imparate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime..., Tatal nostru..., Ca a Ta este imparatia..., Doamne miluieste (de 12 ori). Slava... Si acum..., (Se gasesc aici )Veniti sa ne inchinam (de 3 ori), Psalmul 142: Doamne, auzi rugaciunea mea..., Dumnezeu este Domnul... (de 3 ori).

Apoi troparele acestea

Catre Nascatoarea de Dumnezeu acum cu osardie alerg eu, pacatosul si smeritul, si cad cu pocainta, strigand din adancul sufletului: Stapana, ajuta-ma, milostivindu-te spre mine; grabeste-te ca pier sub multimea pacatelor; nu intoarce pe robul desert, ca pe tine singura nadejde te-am castigat (de doua ori).
Slava... Si acum...

Nu voi tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale eu, nevrednicul, ca de nu ai fi stat tu inainte, rugandu-te, cine m-ar fi izbavit pe mine din atatea nevoi? Sau cine m-ar fi pazit pana acum slobod? Nu ma voi departa de la tine, Stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50: Miluieste-ma Dumnezeule...

Canonul Nascatoarei de Dumnezeu

Cantarea 1-a
Irmosul
Apa trecand-o ca pe uscat si din rautatea egiptenilor scapand, israelianul striga: Izbavitorului si Dumnezeului nostru sa-I cantam.
Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprins, catre tine alerg, cautand mantuire; o, Maica a Cuvantului si Fecioara, de rele si de nevoi mantuieste-ma.
Asupririle chinurilor ma tulbura si de multe scarbe se umple sufletul meu; alina-le, Fecioara, cu linistea Fiului si Dumnezeului tau, aceea ce esti cu totul fara de prihana.
Slava...
Pe tine, aceea ce ai nascut pe Mantuitorul si Dumnezeu, te rog, Fecioara, izbaveste-ma din nevoi, ca la tine scapand acum, imi tind si sufletui si gandul meu.
Si acum...

Fiind bolnav cu trupul si cu sufletul, cercetarii celei dumnezeiesti si purtarii tale de grija invredniceste-ma tu, Maica lui Dumnezeu, ca aceea ce esti buna si Nascatoarea Celui Bun.

Cantarea a 3-a
Irmosul:

Doamne, Cel ce ai facut cele de deasupra crugului ceresc si ai zidit Biserica, Tu pe mine ma intareste intru dragostea Ta, ca Tu esti marginea doririlor si credinciosilor intarire, Unule, lubitorule de oameni.
Folositoare si acoperamant vietii mele te pun pe tine, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; tu ma indrepteaza la adapostirea ta, aceea ce esti pricina bunatatilor si credinciosilor intarire, una intru tot laudata.
Te rog, Fecioara, risipeste-mi tulburarea sufletului si viforul scarbelor mele, ca tu, Mireasa Dumnezeiasca, pe Hristos, incepatorul linistei, ai nascut, aceea ce esti de Dumnezeu fericita.
Slava...
Aceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, Care este pricina bunatatilor, bogatia facerii de bine izvoraste-o tuturor, Maica Preacurata, ca toate le poti, ca ceea ce ai nascut pe Hristos, Cel puternic intru tarie, una Preacurata.
Si acum...

Fiind cuprins de neputinte cumplite si de chinurile bolilor, tu, Fecioara, ajuta-mi; cer ajutorul tau, Fecioara, ca pe tine te stiu comoara de tamaduiri neimputinata si necheltuita, aceea ce esti cu totul fara de prihana.

Izbaveste din nevoi pe robul tau, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca toti, dupa Dumnezeu, la tine scapam, ca si catre un zid nestricat si folositor.
Cauta cu milostivire cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea si frica sufletului meu.
Aceea ce esti rugatoare calda si zid nebiruit, izvor de mila si lumii scapare, cu dinadinsul strig catre tine, Nascatoare de Dumnezeu, Stapana: Vino degrab, Maica Preacurata, si ma izbaveste din nevoi, aceea ce esti singura grabnic folositoare.

Cantarea a 4-a:
Irmosul:
Am auzit, Doamne, taina randuielii Tale, am inteles lucrurile Tale si am preaslavit Dumnezeirea Ta.
Tulburarea patimilor mele si viforul greselilor mele alina-le aceea ce ai nascut pe Domnul indreptatorul, Dumnezeiasca Mireasa.
Chemand eu adancul milostivirii tale, da-mi-l mie, Maica lui Dumnezeu, aceea ce ai nascut pe Cel milostiv si pe Mantuitorul tuturor celor ce te lauda pe tine.
Slava...
Indulcindu-ma, Maica Preacurata, cu darurile tale, tie cantare de multumire cant, stiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.
Si acum...

Nadejde si puternica intarire si zid de scapare nemiscat castigand de la tine, Maica Domnului, aceea ce esti intru tot laudata, de tot necazul ma izbavesc.

Cantarea a 5-a:
Irmosul:
Lumineaza-ma pe mine, Doamne, cu poruncile Tale si cu bratul Tau cel inalt. Pacea Ta da-mi-o mie, Iubitorule de oameni.
Umple, Maica Preacurata, de veselie via_a mea, daruindu-mi bucuria ta cea nestricata, aceea ce ai nascut pricina veseliei.
Izbaveste-ma din nevoi, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Preacurata, aceea ce ai nascut izbavirea cea vesnica si pacea care covarseste toata mintea.
Slava...
Risipeste negura greselilor mele, Dumnezeiasca Mireasa, cu stralucirea luminii tale, aceea ce ai nascut Lumina cea dumnezeiasca si vesnica.
Si acum...

Tamaduieste, Maica Preacurata, cumplita neputinta a sufletului si a trupului meu, invrednicindu-ma cercetarii tale, si sanatate cu rugaciunile tale daruieste-mi.

Cantarea a 6-a:
Irmosul:
Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui ii voi spune durerile mele, ca s-a umplut sufletul meu de rautati si viata mea s-a apropiat de iad, si ca lona ma rog: "Dumnezeule, din stricaciune scoate-ma!"
Cum a mantuit de moarte si de putreziciune firea mea, care era tinuta de moarte si de putreziciune, pe Sine Insusi dandu-se spre moarte, Fecioara Preacurata, roaga-te Fiului tau si Dumnezeului nostru, sa ma izbaveasca si de rautatile vrajmasului.
Pe tine te stiu folositoare si pazitoare prea tare vietii mele, Fecioara, tu care risipesti tulburarea napastelor si izgonesti asupririle diavolilor; de aceea ma rog tie totdeauna: Izbaveste-ma, Maica Preacurata, de stricaciunea chinurilor mele.
Slava...
Pe tine, Preasfanta Maica si Fecioara, te-am dobandit ca un zid de scapare si sufletului meu mantuire desavarsita si desfatare intru dureri; de lumina ta pururea ma bucur, Stapana; izbaveste-ma din nevoi si din chinuri, Maica Preacurata.
Si acum...

Acum zac in patul durerilor si nu este tamaduire trupului si sufletului meu; ma rog tie, celei bune, care ai nascut pe Dumnezeu, Mantuitorul lumii si Tamaduitorul bolilor, ridica-ma, Maica Preacurata, din stricaciunea chinurilor si a durerilor mele.
Izbaveste din nevoi pe robul tau, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca toti, dupa Dumnezeu, la tine scapam, ca si catre un zid nestricat si folositor.
Cauta cu milostivire cu totul laudata, Nascatoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu si vindeca durerea si frica sufletului meu.
Aceea ce esti pazitoarea crestinilor nebiruita si rugatoare neincetata catre Facatorul, nu trece, Maica Preacurata, glasurile mele, cele de rugaciune, ci te sarguieste ca o buna spre ajutoml meu, care cu credinta ma rog tie: Grabeste-te spre rugaciune si te nevoieste spre imblanzire catre Fiul tau si Dumnezeul nostru, aparand pururea pe mine cel ce te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara.

Pomeni-voi numele Tau in tot neamul si neamul.

Stih: Asculta, fiica, si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.

EVANGHELIA
Din Sfanta Evanghelie de la Luca, citire:
(I,39-49, 56)
In zilele acelea, sculandu-se, Maria s-a dus in graba la munte intr-un oras al lui Iuda si a intrat in casa lui Zaharia si s-a inchinat Elisabetei. lar cand a auzit Elisabeta inchinarea Mariei, a saltat pruncul in pantecele ei; si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant si a strigat cu glas mare si a zis: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui tau! Si de unde cinstea aceasta pentru mine, ca sa vina la mine Maica Domnului meu? Caci iata, cum a ajuns glasul inchnarii tale in urechile mele, a saltat pruncul de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut ca vor fi implinite intocmai cele spuse ei de la Domnul". Atunci a zis Maria: "Mareste suflete al meu pe Domnul si se bucura duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, pentru ca a cautat spre smerenia roabei Sale. lata, de acum ma vor ferici toate neamurile, pentru ca mi-a facut mie marire Cel Puternic, si sfant este numele Lui." Si a ramas Maria impreuna cu Elisabeta ca la trei luni. Apoi s-a inapoiat la casa sa.
Slava...
Parinte, Cuvantule si Duhule, Treime Sfanta, curateste multimea greselilor mele.
Si acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, curateste multimea greselilor mele.

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea.

Ajutorului omenesc nu ma incredinta, Preasfanta Stapana, ci primeste rugaciunea robului tau, ca nenorocirile ma cuprind si nu mai pot rabda sagetarile diavolilor; acoperamant nu mi-am agonisit nicaieri, unde sa scap eu, pacatosul, pururea fiind biruit; mangaiere nu am afara de tine, Stapana lumii. Nadejdea si folositoarea credinciosilor, nu trece rugaciunile mele, ci le fa de folos.
Nimeni din cei care alearga la tine, nu iese rusinat, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ci cerand dar bun, fiecare primeste daruirea catre cererea cea de folos.
Prefacerea celor intristati si izbavirea celor neputinciosi fiind, izbaveste-ma pe mine, robul tau, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, tu care esti pacea celor din razboaie, linistea celor inviforati, singura folositoare a credinciosilor.

Cantarea a 7-a:
Irmosul:
Tinerii cei ce au mers candva din ludeea in Babilon, cu credinta Treimii vapaia cuptorului au calcat-o, cantand: "Dumnezeul parintilor nostri bine esti cuvantat!"
Cand ai vrut sa randuiesti mantuirea noastra, Mantuitorule, Te-ai salasluit in pantecele Fecioarei, pe care ai aratat-o folositoare lumii. Bine esti cuvantat Dumnezeul parintilor nostri!
Maica Preacurata, roaga-L pe Domnul milei, pe Care L-ai nascut, sa ma izbaveasca de pacate si de intinaciune sufleteasca pe mine, cel ce cant cu credinta: Bine esti cuvantat Dumnezeul parintilor nostri!
Slava...
Comoara de mantuire si izvor de curatie, turn de tarie si usa de pocainta fiind, pe aceea care Te-a nascut pe Tine, Doamne, Iisuse Hristoase, ai aratat-o celor ce canta: Bine esti cuvantat Dumnezeul parintilor nostri!
Si acum...

De neputintele trupesti si de pacatele sufletesti pe cei ce vin cu dragoste catre Sfant acoperamantul tau cel dumnezeiesc, invredniceste-i sa fie tamaduiti, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, care ai nascut noua pe Mantuitorul Hristos.

Cantarea a 8-a:
Nu trece cu vederea pe cei ce au trebuinta de ajutor de la tine, Maica Preacurata, Sfanta Fecioara, si nici pe cei care te canta si te preainalta intru toti vecii.
Tamaduieste, Maica lui Dumnezeu, neputintele si durerile sufletului si ale trupului meu, Sfanta Fecioara, ca sa te slavesc pe tine, Preacurata, in veci.
Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.
Bogatie de tamaduiri versi, Sfanta Fecioara, celor ce te lauda cu credinta si preainalta Nasterea ta, cea de negrait.
Si acum...

Tu izgonesti asuprirea si navalirea patimilor, Sfanta Fecioara; pentru aceea te laudam intru toti vecii.
Irmosul:
Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-L si preainaltandu-L pe Dansul intru toti vecii.
Pe Imparatul Ceresc, pe Care il lauda Ostile Ingeresti, laudati-L si-L preainaltati intru toti vecii.

Cantarea a 9-a:
Irmosul:
Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marturisim pe tine Fecioara Preacurata, noi cei izbaviti prin tine, slavindu-te impreuna cu cetele fara de trup.
Sa nu intorci fata ta, Maica lui Dumnezeu, de la izvorul lacrimilor mele, Sfanta Fecioara, care ai nascut pe Hristos, Cel ce a sters toata lacrima de pe fata tuturor.
Umple de bucurie inima mea, Sfanta Fecioara, aceea ce ai primit implinirea bucuriei si ai pierdut grija pacatului.
Slava...
Cu stralucirea luminii tale, Sfanta Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, lumineaza negura nestiintei si a neputintei mele si o izgoneste de la mine, cel ce cu credinta te marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu.
Si acum...
Pe mine, care zac de boala in locul cel de rautate, tamaduieste-ma, Sfanta Fecioara, si ma intoarce dintru nesanatate intriu sanatate.

Catavasia:
O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se lupta cu mine, surpa-i cu dreapta ta cea stapanitoare si atotputernica, iar celor ce sunt in nenorociri si dureri le ajuta, pe cei asupriti ii mantuieste si ii dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le poti cate le voiesti.

Apoi:
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. aceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita, fara de asemanare, decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul L-ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Apoi stihirile acestea:
Pentru toti care scapa cu credinta sub Sfant acoperamantul tau cel puternic, tu te rogi, aceea ce esti buna; ca noi, pacatosii, nu avem alta izbavire catre Dumnezeu, in nevoi si in necazuri pururea fiind incarcati cu multe pacate, decat pe tine, Maica Dumnezeului celui de Sus. Pentru aceea, eu, robul tau, cad inaintea ta, sa ma izbavesti, Maica Preacurata, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tau in tot neamul si neamul.

Tuturor scarbitilor bucurie si asupritilor folositoare si flamanzilor datatoare de hrana, strainilor mangaiere, celor invaluiti adapostire, bolnavilor cercetare, celor neputinciosi acoperamant si sprijinire, toiag batranetilor tu esti, Preacurata, Maica Dumnezeului celui de sus; pentru aceea tie ma rog; grabeste si miluieste-ma pe mine, robul tau.

Stih: asculta, fiica, si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau.
Bucura-te, Fecioara Preacurata; bucura-te, cinstitul sceptru al Impara- tului Hristos; bucura-te, aceea ce ai crescut strugurele cel de taina; bucura-te, usa cerului si rugul cel nears; bucura-te, lumina a toata lumea; bucura-te, bucuria tuturor; bucura-te, mantuirea credinciosilor; bucura-te, aparatoarea si scaparea tuturor crestinilor, Stapana.

Slava... si acum...

Bucura-te, lauda a toata lumea; bucura-te, casa Domnului; bucurate, munte umbrit; bucura-te scapare; bucura-te, ceea ce esti sfesnic de aur; bucura-te, Preacurata, care esti slava crestinilor: bucura-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucura-te, rai; bucura-te, masa cea dumnezeiasca; bucura-te, Biserica; bucura-te, nastrapa de aur; bucurate, bucuria tuturor.
Pe aceea ce este mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui, care ne-a izbavit pe noi din blestem, pe Stapana lumii, Maica lui Dumnezeu, cu cantari sa o cinstim.
Pentru pacatele mele cele multe mi se bolnaveste trupul si slabeste sufletul meu; la tine scap, Maica Preacurata, aceea ce esti plina de daruri; Sfanta Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, nadejdea tuturor celor fara de nadejde, tu mie imi ajuta.
Stapana si Maica izbavitorului, primeste rugaciunea nevrednicului robului tau, ca sa fii mie folositoare catre Cel ce S-a nascut din tine, O, stapana lumii, fii mie mijlocitoare la Hristos.
Cant acum cu osardie cantare de bucurie tie, celei intru tot laudata, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara. Cu Inaintemergatorul si cu toti Sfintii roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, pe Fiul tau, sa ne mantuiasca si pe noi.
Toate Ostile Ingeresti, Inaintemergatorul Domnului, cei doisprezece apostoli si toti Sfintii impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu faceti rugaciuni ca sa ne mantuiasca Domnul si pe noi.

Milostiva fii mie, smeritului, Maica lui Dumnezeu, ca afara de tine alta scapare nu stiu, eu care sunt plin de tot felul de pacate. Miluieste-ma, Maicuta lui Dumnezeu, tu care esti nadejdea crestinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime..., Tatal nostru..., Ca a Ta este imparatia... Si troparele: Miluieste-ne pe noi, Doamne..., Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi..., Si acum... Usa milostivirii...


Slava Tatîlui si Fiului si Sfântului Duh,
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Pentru rugaciunile Sfitilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântueste-ne pre noi! Amin.