De aici am plecat eu la facultate, si, printr-un concurs de imprejurari nu m-am mai intors ( desi iubesc enorm acest oras) sa locuiesc aici...
Orasul a ramas asa cum il stiam, extrem de curat, cuminte, linistit, m-am simtit ca si cum aveam creierul pe bigudiuri si acolo mi le desfaceam... nici macar nu ne mai dam seama cat de nociv este Bucuresti-ul acesta, ne-am obisnuit atat de mult cu toate felurile de poluari de aici, incat nu le mai percepem, parca le-am asimilat.
I-am lasat pe ai mei sa mearga acasa ( avem inca apartamentul) iar eu am coborat din masina si am mers direct la biserica inimii mele,"biserica mea" cum imi place mie sa gandesc despre acea biserica iubita ( pe care a propos, am gasit-o mult mai frumoasa, cu catapeteasma noua si pictura refacuta total, cu aghiazmatar, pe vremea "mea" el nu exista; parintele s-a pensionat pe caz de boala,iar acum bisericuta are trei parinti destul de tineri, minunati) acolo unde am "invatat" eu ortodoxia, acolo unde mamaia, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, ma lua de mana, inca de cand eram prescolar( gradi n-am facut caci o aveam pe mamaie cu noi,dar asta nu a insemnat ca am fost vreo salbatica la scoala, am socializat de minune si fara absolut nici cea mai mica problema) si ma lua cu ea la slujbe.
Am facut peste 400 de fotografii,bineinteles unele sunt teribil de personale si nu le voi publica, insa am multe pe care le voi pune pe bloguri, incep timid doar cu trei , urmand sa continui zilele urmatoare.
Biserica "mea" :
Prima fotografie cu niste flori din curtea bisericii:
Slujba se terminase, evident pana am ajuns noi,urma un botez, o fetita!
Am batut orasul in lung si in lat, am venit aseara tarziu extrem de obositi, azi am dormit in reprize pana catre 12 si jumatate, si parca tot somn imi este :)
Ana
