{ Doua initiative laudabile! }

Va semnalez doua initiative care mi-au placut foarte mult,ale unor doamne foarte dragi mie.

Anca va invita sa frunzariti cateva dintre cartile pe care doreste sa le vanda .
Cu banii stransi are un proiect -sunt sigura unul sanatos si de bun simt extraordinar- asa cum o cunosc eu- o persoana minunata!
De aceea, va invit sa nu  ignorati nici garage sale-ul ei- carti si nici cea de a doua initiativa extraordinara a Claudiei, o tanara mamica minunata!
Ea ne propune un schimb de carti. Cu un click aici aflati despre ce carti este vorba!

Va multumesc,dragele mele pentru aceste actiuni ale voastre si va multumesc si voua, cititorii mei fideli sau intamplatori.
Sa va mearga bine!

Ana

{ Frumos!!! }

Citesc la Matusa Eufemia un interviu cu Pr. Savatie Bastovoi  ...
Cat de frumos zice aici : "

— Ce mai faceţi în ultima vreme?

— Nu fac mare lucru. Pentru a înţelege ce fac, eu de obicei aştept să treacă timpul: dacă rămâne ceva, înseamnă că am făcut, dacă nu, înseamnă că am pierdut vremea. "

Of,Doamne, de cate ori nu am si eu senzatia ca doar "pierd vremea"....


Ana

{ Bine spus! }

Departajandu-ma total de apucaturile doamnei care se pretinde dascal si care ne face bransa de ras si ne taraste in mocirla ei si fara a fi un fan Mandruta.nu pot ramane neimpresionata de acest articol care merita citit cap-coada!

Doar o naţiune de loaze îşi urăşte dascălii

de Lucian Mîndruţă Publicat la: 07.01.2014 22:05 Ultima actualizare: 07.01.2014 22:13

• 
  
• 
  

N-am să pot vedea niciodată vreo piesă de Caragiale fără să-mi aduc aminte de lectura profesoarei mele de română din Mihai Viteazul. N-am să mă emoţionez vreodată într-un muzeu de istorie fără să-mi aduc aminte cu drag de Moş Mugur, profesorul cel mai iubit dintre toţi. Şi chiar când am să urăsc ceva din toată fiinţa mea, n-am să urăsc mai mult decât am urât matematica, la 18 ani, când era ea sau prietena mea. Fără să pot alege, că aveam examen de admitere!
Se vorbeşte mult zilele astea despre profesoara care ar fi pretins un cadou mai frumos la sfârşit de an. Dar nu se vorbeşte deloc despre cadoul urât pe care România îl face în fiecare zi dascălilor ei:
Viaţa lor.
Da, chiar viaţa lor, aşa cum e ea acum. V-aţi întrebat vreodată care e diferenţa între promisiunea meseriei de profesor şi realitatea ei, cu adevărat? V-aţi gândit vreodată că pentru un copil care îşi iubeşte profesorul şi chiar reuşeşte să ajungă ca el, rezultatul e de cele mai multe ori nefericirea? V-aţi gândit la cum se simte un om căruia, în afară de tot mai puţini dintre elevii lui, aproape nimeni în restul societăţii nu-i acordă respect? V-aţi întrebat cum pleacă acasă în fiecare seară un intelectual al cărui statut de profesor e luat în râs de gloata care nici măcar nu mai are vreun motiv să-şi amintească la ce e bună învăţătura?
Gândiţi-va cum e ca în fiecare zi să realizezi că în jurul tău respectul ajunge la loazele cu relaţii şi poziţii nemeritate. Că funcţiile merg la canaliile de partid capabile de orice mizerie. Că banii ajung la analfabeţi. Şi că viitorul nostru, al tuturor, e girat de repetenţi şi impostori.
Gândiţi-vă cum e să ştii, ca dascal, câte parale face fiecare dintre cei care au ajuns în posesia acestei ţări. Doar deschizând televizorul şi urmărindu-le gramatica şi ideaţia. Gândiţi-vă cum e să ştii că, orice ai face, respectul majorităţii producătoare de lână (căci ce altceva pot face oile?) va merge la ăştia. La cei care nu ştiu, dar se bat cu pumnii în piept, pentru că doar el nu sună a gol. La elevii cei mai proşti ai naţiunii, dătători dintr-o dată de modele, ctitori de capele, inventatori de tunuri şi ţepe şi loaze care-ţi râd în nas:
“Da, bah, n-am avut nevoie de învăţătură! M-am descurcat!”
Despre asta e vorba. Nu despre salariul mic şi privatiuni. Ci despre conştiinţa că dimineata, când ajungi la catedra şi ridici capul la copiii tăi (pentru da, pentru un dascăl adevărat chiar sunt copiii LUI), e tot mai greu, cu fiecare zi, să le spui fraza care te-a adus şi pe tine în această meserie:
“Dragii mei, şcoala te face cu adevărat om…”

 sursa

{ Universitatea analfabeților}

Catastrofa învățământului universitar

autor: DAN UNGUREANU – prof. univ. Universitatea Bucureşti
(pe marginea fostei dezbateri despre învățământul din România)

Adevărul despre Universitatea 

Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX şi nici o poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru “Romeo şi Julieta” (numită alternativ “roman”,“novel”, ori “poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :

- pluralul lui “viu” nu e “vi”, ci “vii”;
- verbul “a lua” nu se scrie “i-au”;
- “Obijnuit” e incorect;
- “îi” nu se scrie despărţit, “î-i”;
- “să de-a” e incorect (corect e “să dea”);
- nu se zice “propiu”, ci “propriu”;
- “them” nu poate înlocui “their”;
- nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;
- “intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);
- “combinated” nu există în engleză;
- “to enjoy of life” e incorect ( verbul “to enjoy” e tranzitiv);
- “writted” e incorect, în loc de”wrote“;
- “poetry” nu e identic cu “poem”;
- “lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;
- “roman” nu există în engleză, corect e”novel“;
- “disapointness” nu există, corect e”disappointment“;
- “beautifuly thing” e incorect;
- “tryed” e incorect;
- “gaves” nu există (corect “gives” sau”gave“);
- “tooked place” e incorect;
- tabloul “Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;
- “Romeo and Juliet” nu e un roman;
- “Romeo and Juliet” nu e un poem;
- Shackspear nu se scrie astfel.

Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche,”bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.

Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.

O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul “învățământ axat pe competenţe“. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, “nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe“. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cânți, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoștințele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe. Educaţia “axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!

O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înştiinţează că “poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint“. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani că în engleză, ca “romanul” se numeşte “novel”.

Universitatea zulusă

Conform cu situl QS (Quacquarelli Symonds)
World University Rankings = Clasificarea mondială a universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds):

- Israelul, o ţară mică, cu suprafaţa cât a Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume;

- Carolina din Praga e pe locul 230 în lume;

- Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400;

- Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged (cu o populaţie de 166.000 locuitori), Universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri-Lanka;

- Universitatea din Liubliana e pe locul 400;

- Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302;

- Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323;

- Universitatea Babeş-Bolyai este după locul 600, lângă nişte universităţi saudite, sri-lankeze şi kazahe (după principiul: “nisip, junglă, nisip”). Situl ARWU (Academic Ranking of World Universities)

Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

Învățământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent prooroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

Codă

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim! Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de “greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit “democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învățământul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris (de nevoie!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.

Fac încă patru profeţii :
1. Peste cinci ani nici un licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.

2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

3. Peste zece ani nici o universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.

4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învățământului românesc, ca să-l aibă la îndemână. 

Cine e de vină?

Problema nu este doar a învățământului. Ci este mult mai gravă: ține de economie si de decăderea pieței muncii din România. Iar vinovatul e cel care a produs toate astea:

·                                 Statul (mai precis miniștrii învățământului), care a luat șpagă ca sa recunoască diplomele. Iar șpaga a ajuns in final la partide (de aia, mulți dintre profesorii din universitățile private sunt tot politruci).

·                                 Statul, care după absolvire, a angajat in masa analfabeții si le-a dat si salarii babane: bugetarii care freacă dosare pline de greșeli, au salariu dublu față de privat! In ultimii 7 ani, numărul angajaților de stat s-a dublat, salariile s-au triplat (mai ales in învățământ), deși nivelul angajaților de stat s-a prăbușit.

·                                 Statul, care a mărit in permanență nivelul salariului minim si a forțat si firmele private sa-i “răsplătească” pe imbecili.

Socialiștii au făcut “protecția sociala” a incompetenților, ocazie cu care s-au îmbogățit si ei din greu (ca orice socialist respectabil).

·                                 Daca statul n-ar mai fi avut nici un angajat (zero funcționari, externalizare totală a serviciilor), toți absolvenții ar fi fost obligați sa cerșească o pâine la ușa firmelor private. Iar firmele private nu dau o ceapa degerată pe diploma ta: ci doar pe câți bani poți să produci!

·                                 Daca statul n-ar fi garantat un salariu minim pentru orice bou cu diploma, boii respectivi ar fi primit in loc de bani…paie. Adică exact ce merita.

Iată de ce, eu sunt optimist. Pentru ca statul român e in stare de faliment. A început sa concedieze profesori, polițiști, mineri, postași, avocați din oficiu (după ce, ani de zile, i-a angajat cu găleata si i-a plătit cu lopata). Jaful de bani al socialiștilor a ajuns la final.

De acum înainte lucrurile vor fi simple: ai o diplomă? Am! Ți-o recunoaște statul? Sigur! Păi atunci, sa-ti dea statul salariu! Hahaha…Aaaa, stați, ca statul concediază, nu angajează: vroiam sa mă angajați dumneavoastră… Zău? Pai eu nu dau doi bani pe diploma ta, analfabetule! Daca te pun sa scrii o ofertă, nu ești capabil: nici in română, nici in engleză!

via email


trist,  dar atat de adevarat!

{ Mai mult de plans decat de ras ! }

Cititi si va minunati! Sa te iei cu mainile de cap !!!
Si pe unii ca acestia facem marea greseala sa ii trecem clasa, mai de mila, mai de sila,pentru ca apoi, multi dintre ei sa ajunga prin parlament si sa isi bata joc de oameni seriosi si normali!!!

Topul perlelor de la Bacalureat şi Evaluare Naţională:
1. Această operă aparţine speciei literare deoarece în operă sunt feciori de împărat, boieri, chiar şi feţi-frumoşi, ceea ce în lumea reală nu mai sunt.

2. Cruciadele sunt nişte războaie organizate de papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de teritorii.

3. Autorul e anonim şi acest basm este alcătuit de la gură la gură, de la om la om.

4. Cea de-a doua fază a creaţiei lui Eminescu s-a deosebit de prima si a urmat după aceasta.

5. Textul citat aparţine speciei literare a basmului deoarece scrisul este unul moale în tonuri calde.

6. Eram foarte absolvit de acel peisaj miritim.

7. Ne-am îmbălsămat de aerul de la nuntă.

8. Motivul soarelui: soarele ne arată iubita din toate părţile şi toate laturile.

9. Deşi iubita l-a strivit cu atâta dragoste, că aşa-s fetele, el s-a ridicat totuşi şi i-a cerut să-l mai slăbească cu zădărniciile omeneşti.

10. Cetăţeanul turmentat este reprezentat în lumea reală de omul obişnuit, adică beţivul român.

11. Misterioase sunt căile scrisorii pierdute.

12. Autoarea Nichita Stănescu…

13. Iona a fost publicat şi inclus ulterior în Teologie.

14. Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahăr. În mod similar, Farfuridi desfăşura afaceri cu farfurii, iar Iordache Brânzovenescu rula afaceri cu brânza.

15. Caragiale era un adevărat miştocar al secolului 17.

16. Cele două motive literare sunt despărţirea şi greaţa.

17. Genul epic este când apare necrologul.

18. Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia, împreună cu umbra sa.

19. Mulţimile de boieri exploatatori îşi ţineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau şi îi uşurau de bani în toate baladele”.

20. Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu”.

21. Poezia “Sburătorul” de Ion Haş Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români.

22. Școală Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsă de fonduri austro-ungare.

23. Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.

24. La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.

25. Lebăda moare de câte ori cântă.

26. Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris.

27. Trăsături ale genului epic: blondă, 60-90-60, ochi albaştri – frumos gen epic.

28. Împăratul avea o grădină şi în fund un măr.

29. Inima este împărţită in două atricule şi două testicule.

30. Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

SURSA

Visul Maicii Domnului, Talismanul si Epistolia - Parintele Arsenie Papacioc

Visul Maicii Domnului, Epistolia Domnului Iisus si Talismanul, alaturi de altele asemenea, sunt traditii nesanatoase, aparute in popor. "Cu nimic nu e lupta mai grea decat cu traditiile intrate in constiinta poporului, chiar si cand acestea ajung sa fie absurde si sa-si piarda sensurile originale. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, irationalul de rational." Inalt Preasfintitul Antonie Plamadeala

Frati crestini,
In ultimii ani ni s-au oferit diferite surogate ale credintei prin raspandirea unor scrieri ce se numesc apocrife, care sunt condamnate de Biserica. Cea mai cunoscuta dintre acestea este carticica "Visul Maicii Domnului", retiparita de nenumarate ori la diferite edituri, dar si de unele parohii, acordandu-i-se chiar si "inalte binecuvantari".

Brosura prezinta la inceput cateva rugaciuni obisnuite ale Bisericii dar adauga si un "text" despre care se crede ca ar fi fost trimis de Dumnezeu oamenilor. Acest "text" nu a fost acceptat de Biserica, dar unii au considerat ca ar intretine un sentiment de evlavie. In realitate, insa, apocrifa ademeneste sufletele mai slabe spre o credinta gresita, spre superstitie.



Se vorbeste acolo despre un vis pe care l-a avut Maica Domnului, in care i s-au vestit dinainte toate patimile Domnului. Dar noi stim din Sfanta Scriptura ca la numai 40 de zile de la nasterea Fiului ei i s-a vestit de catre Dreptul Simeon: "Si prin sufletul tau va trece sabie". Cu alte cuvinte: vei asista la rastignirea Fiului tau.
Deci nu era nevoie de un vis pentru a o "instiinta" sau menaja pe Maica Domnului deoarece i se vestise inca de la Intampinarea Domnului. Maica Domnului stia de calvar si din cuvintele Domnului cand le spunea ucenicilor Sai: "Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe... si sa fie omorat." (Luca 9, 22)

Inca si din Vechiul Testament pe care il cunostea, cu siguranta, Maica Domnului stia de patimile lui Mesia. De-a lungul vremii, Biserica s-a confruntat cu multe descoperiri si vedenii, dar Parintii duhovnicesti le-au privit cu circumspectie si de multe ori au preferat sa le respinga decat sa cada in vreo greseala. Vedem aceasta mai ales in Pateric si in Vietile sfintilor.

Astfel, Sfantul Diadoh al Foticeii ne indeamna sa nu primim nici vis, nici aratare, nici lumina, nici glas, nici stralucire, pentru ca de cele mai multe ori sunt batjocura a dracilor. Si chiar daca vedenia este de la Dumnezeu, El nu se supara daca nu o primim pentru ca stie ca din pricina dracilor ne aparam. (Filocalia vol. 1).

Respectivul ravas sustine ca: "dormind Preasfanta Fecioara in muntele Eleonului, cand a fost in cetatea Betleemului, a venit acolo si Domnul nostru Iisus Hristos care i-a spus: Maica Mea Preasfanta, adevarat vis ai visat. Iar de va scrie cineva visul tau si-l va purta cu sine si in casa il va pastra, de acea casa vrajmasul nu se va apropia si duhul cel necurat se va goni. Arhanghelul Mihail va fi langa dansul indreptand calea lui, iar la dreapta judecata va afla mila si va fi primit in imparatia cerurilor."

Pentru asemenea cazuri de falsa credinta, Pravila Bisericeasca vesteste cu luminat adevar: "Dumnezeu nu voieste sa fie slujit prin minciuna caci ceea ce astazi minciuna pare ca zideste, maine distruge impatrit mai rau ." In Pravila Bisericeasca amuleta este considerata un obiect facut de oameni spre a le aduce noroc sau a-i apara de pagube, dar care este, in realitate, un semn al necredintei in Dumnezeu. De aceea se canoniseste ca si vrajitoria fiindca este neplacut lui Dumnezeu.

Siguranta ca te vei mantui este o ispita grea care isi are radacina in mandrie, ispita a celui rau tocmai pentru a-l indeparta pe om de la mantuire. Atitudinea corecta este cea ortodoxa adica nadejdea mantuirii, nu certitudinea.

Iata o pilda in acest sens: Un bun crestin ce era preocupat de mantuirea sa se stradui a sa implineasca trei lucruri. Mai intai, tinea sa fie bine spovedit intotdeauna. Apoi, punea intotdeauna pomelnice la Sfanta Liturghie si, al treilea, dadea milostenii. Cel mai important lucru cu care trebuie sa ne prezentam la Judecata de Apoi este dezlegarea de pacate obtinuta prin spovedanie la duhovnic, nu talismanul. Ca nu raman pacatele nespuse, ori la duhovnic spre iertare, ori la Judecata spre pedeapsa.

Dupa moarte l-au luat ingerii si l-au dus in Rai. Primul lucru de care s-a mirat a fost ca n-a intalnit acolo pe cei care murisera inaintea lui si care fusesera siguri ca se mantuiesc. Al doilea, s-a mirat ca a aflat pe unii la care nu se astepta, care dupa socoteala omeneasca nu aveau sanse de mantuire. Si cea mai mare mirare pentru el a fost ca era si el acolo, din mila lui Dumnezeu.

Asta inseamna sa ai nadejde, nu sa fii sigur. Asa si noi, fiind ortodocsi, nu ne vom lasa "dusi de nas" de garantiile unui vis sau talisman care ne promite ca "la Judecata de Apoi vom afla mila". Fratilor, fara spovedanie, fara dorinta de a ne curati viata, nu se mantuieste nici un crestin, chiar de ar purta la el toate talismanele din lume.

Nu este oare aceasta promisiune "va fi primit in imparatia cerurilor" o pacaleala de 1 aprilie sau un fel de asigurare ADAS ? Mai departe se spune acolo: „iar de va scrie cineva visul si-l va purta cu sine... arhanghelul Mihail va fi langa dansul indreptand calea lui".

Niciodata nu-i va cere Hristos vreunui crestin ca, de dragul Lui, acesta sa-si vopseasca barba in albastru sau sa-si puna la palarie o pana mare de paun. La fel, nici nu-i va cere vreodata sa poarte la el vreun talisman. In schimb Mantuitorul ne cere sa ne purtam crucea vietii cu rabdare. Apostolul Iacov spune: "Credinta fara fapte este moarta." Iar faptele inseamna sa implinim poruncile lui Hristos din Evanghelie.

In schimb, omul care poarta visul sau talismanul implineste porunci omenesti si crede ca acestea ii vor aduce mantuirea. El cauta o credinta ieftina, care nu-i cere nici un efort. Credinta lui se afla in buzunar si nu se cere dovedita prin fapte bune. Se lauda cu talismanul si-i gaseste diferite intrebuintari: vesta antiglont, paratraznet, le atribuie putere de exorcizare.

Se mai spune acolo ca "din acea casa in care va fi pastrat, duhul rau va fi gonit". Dar Sfintii Parinti spun ca diavolul are indrazneala sa intre si in biserica si in Altar, numai in Sfantul Potir nu-i ingaduie Dumnezeu sa intre. Deci de vom crede ca nu va intra in casa ce are talismanul, se imbolnaveste dracul de ras! Iata cat de grosolana este inselaciunea vrajmasului pentru cei creduli, si cu cata obraznicie se foloseste el de numele Maicii Domnului si al Arhanghelului Mihail pentru a insela. Aceasta din cauza urii nestavilite pe care o are fata de Arhanghelul Mihail care i s-a impotrivit, si fata de Maica Domnului care i-a zdrobit capul.

Mai nou, se face reclama pe posturile TV la diferite lantisoare cu cruciulite aducatoare de noroc si castig care, zice-se, au girul Ierusalimului. Iarasi o credinta care nu-ti cere nici un efort. Dar un proverb romanesc spune: "Dumnezeu iti da dar nu-ti pune in traista." Altul german: "Dumnezeu ajuta pe marinar la vreme de furtuna dar timonierul trebuie sa fie la carma."

Intelepciunea popoarelor arata de mult prapastia dintre credinta si credulitate. Iubesc naivitatea, spunea cineva, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Cumparatorii dornici de noroc si-au achizitionat bijuteria miraculoasa doar-doar cocosul cel batut din poveste va aduce punguta cu doi bani.

Niciodata nu vom trai fara probleme si fara sabii indreptate impotriva noastra, dar toate acestea nu trebuie sa ne descurajeze. Nu trebuie sa ne dam batuti. Dumnezeu stie necazurile noastre dar ne curateste prin ele asa cum se curata aurul in cuptor.

Dumnezeu ne-a mantuit prin Cruce, nu prin dreptate, nu prin minuni. Pe Cruce Hristos era biruitor iar Satana era invins. Deci nici un crestin nu este scutit de crucea sa, pentru ca este un dar de la Dumnezeu spre mantuire. Suferinta nu este numaidecat o pedeapsa dar chiar daca ar fi, ea este un canon care ne ajuta sa ne indreptam, sa ne intoarcem la bine.

De vreti sa va pregatiti pentru viata si sa nu aveti surprize, bune sunt studiile, buna e ingineria si mai buna este meseria - bratara de aur -, buna este tehnica, bune sunt limbile straine, dar cea mai temeinica pregatire este studiul Calvarului si al Golgotei. Asta este scoala practica si tehnica, asta este adevarata scoala profesionala a meseriei de om in lume.

In concluzie, "dorim" vanzare buna celor care comercializeaza acesti idoli in miniatura: visul, epistolia, talismanul si bijuteria de la Ierusalim. Iar putin credinciosilor care le cumpara inselare usoara daca sunt slabi. Dar sa nu fie nimeni slab!

Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc

via email

Cu lacrimi in ochi...

Citisem despre el,auzisem de el,dar nu il ascultasem inca... pana aseara cand M.Gadea a avut ideea extraordinara de a-l invita la emisiunea aniversara 6 ani de Antena 3.
Buna treaba!
Nu mi-am putut stapani lacimile si m-am umflat de plans, in reprize,caci l-au avut si in promo, si apoi in direct: ce-ai ajuns, Romanie, daca nu iti mai poti aprecia talentele,si-ti lasi valorile sa-ti scape printre degete, le daruiesti altora,care nu au ceea ce ai tu,dar stiu sa le iubeasca si sa le tina aproape!
Sa ne fie rusine ca am ajuns in acest hal!
Muncind asa de greu,cum a muncit el, un muzician prin toate fibrele, ar fi putut sa isi piarda mobilitatea degetelor,sau chiar mai rau sa paralizeze! :(



Omul duduie de talent, iar daca il tai  curge muzica,nu sange!
Ascultati-l putin si spuneti-mi daca nu e mai ceva decat Claiderman!!!



Ne risipim, ne consumam in resemnare, si nu am invatat deloc sa ne apreciem,si sa ne facem auziti si cunoscuti,la noi in tara, pe pamantul nostru,si asta e rau.
Oare ne vom reveni vreodata???
Auzi: " Norvegia e binecuvantata ca te are!" Ei as',e al nostru,si al nostru trebuie sa ramana, sa ii cerem sa ne ierte ca nu l-am auzit, si nici nu l-am luat in seama si sa facem orice ( desi l-as intelege si nu l-as condamna deloc daca nu ar vrea sa ne mai auda el pe noi, acum!!! ) ca sa fie din nou al nostru si nu al Norvegiei!

Un astfel de talent se naste o data la 100 de ani!!! Bravo, maestre! Bravo, romane! Felicitari ,domnule Bogdan Ota!!!

Romanie, pamant binecuvantat, ai grija de valorile tale!
Multumita acestui om, Bogdan Ota, ne putem din nou ridica ochii din pamant,deci,asa cum stiam, Romania nu are doar tigani,criminali, violatori, copii ai strazii si tot ce mai scriu strainii despre noi, au si Bogdan Ota!!! Care e ROMAN!

Ana

Trebuie sa vezi asta! :)) E distractie, nu gluma :D

Sah mat la Sarko :)))
Am ras in hohote, nu vi se pare ca aduce un pic cu Birlic?



Bon week-end! Vorba lu' Sarko :))

Ana

Un articol care mi-a placut!

In puteti citi AICI

Imi pare rau, dar nu suport sa ii vad figura lui prigoana la mine pe blog. Ma indispune!

Dumnezeu a coborât și a intrat în iadul meu

O marturie care trebuie citita... atata sinceritate...

"Nu demult, duhovnicul meu mi-a dat canon rugăciunea „Tatăl nostru”, dar nu oricum, ci meditat, cel puțin o oră. Ce mai e și asta? După fiecare propoziție trebuia să mă opresc și să meditez profund...
Mi-am făcut canonul și mi s-a părut nespus de distractiv, foarte frumos, minunat!
[...]

La un moment dat mi-am amintit că, Mântuitorul Iisus Hristos îl numește pe satana tatăl minciunii și ne spune pe urmă că, nu putem sluji la doi stăpâni, ci ori cu Unul, ori cu altul...
În alt pasaj, tot Mântuitorul ne învață rugăciunea „Tatăl nostru”. Iată un licăr!
[...]
credit foto: 
©2010 www.jurnalulanei.blogspot.com

TOATE ISPITELE DUREAZĂ ATÂT CÂT LE LĂSĂM NOI!!!!!
[...]

Ne tocim picioarele umblând prin mânăstiri și nu avem nici un rezultat? Sau, avem rezultate, dar nu cele dorite! Pentru ce mă duceam eu la mânăstiri? Să mă rog la un Dumnezeu necunoscut, confundându-L într-una cu Alladin și lampa lui fermecată? Cum să Îl fi văzut eu pe Dumnezeu, dacă nu făceam altceva decât să judec oamenii, preoții, călugării și măicuțele?
Mă rugam până mă durea gura, dar cu o mândrie de crăpau hainele de pe mine! Pentru cine mă duceam eu peste tot? Pentru mine! Abia când am început să realizez că trebuie să mă duc pentru Dumnezeu s-au așezat toate la locul lor! Cel mai mic act de încredere în El a rezolvat mai mult decât toate rugăciunile seci pe care le-am rostit de-a lungul vieții!
Atât timp cât m-am încrezut doar în puterile mele, Dumnezeu nu era pentru mine decât un spectator. Din când în când „frecam lampa” să vină și să facă și El câte ceva..."

intreg articolul AICI

PUTEREA UNEI RUGACIUNI

O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat
intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod
foarte umil si l-a intrebat daca n-ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva
alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si nu
putea munci si ca aveau si sapte copii care trebuiau hraniti. Bacanul, a
privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. Avand insa
in gand nevoile familiei sale femeia i-a mai spus: "Va rog, domnule, o sa va
aduc banii inapoi de indata ce voi putea." Bacanul insa ii spuse ca nu-i
poate da pe datorie pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. Langa
tejghea se mai afla inca un client care a auzit discutia dintre cei doi.
Facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile
pentru orice ar avea nevoie aceasta femeie pentru familia sa. Bacanul
raspunse parca in sila: "Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?"
Louise a raspuns: "Da, domnule."
"O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de
aceeasi greutate cu lista dumitale." Louise, ezitand o clipa, cu privirea in
jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva
in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul
statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors
usor catre client si ii spuse mormaind: "Nu-mi vine sa cred !" Clientul a
zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot
nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai
multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu
dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar si o privi cu mare
uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit.
Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o
hartie de 50 de dolari si ii spuse: "A meritat toti banii ! Numai Dumnezeu
stie ce greutate are o rugaciune."

15 sfaturi pentru doamne

 Am gasit pe un blog niste "sfaturi" care mi-au pus zambetul pe buze... Ce ziceti, nu-s nostime?

1. Nu-ti inchipui ca poti schimba un barbat decit daca este in scutece.

2. Ce faci daca prietenul tau pleaca? Inchizi usa.

3. Daca au trimis un barbat pe luna, ar trebui sa fie in stare sa-i trimita pe toti acolo.

4. Niciodata nu lasa mintea barbatului tau sa umble razna – este prea mica sa plece singura.

5. Alege barbatii mai tineri. Orice ai face nu se maturizeaza niciodata.

6. Barbatii sunt toti la fel — au doar fete diferite, pentru a-i putea deosebi.

7. Definitia celibatarului: un barbat care inca nu a facut o femeie sa se simta prost.

8. Femeile nu fac barbatii de ras — majoritatea dintre ei o fac singuri.

9. Cea mai buna metoda de a determina un barbat sa faca ceva, este sa spui ca sunt prea batrini pentru asta.

10. Dragostea e oarba, dar casnicia iti deschide ochii.

11. Daca vrei un barbat care sa se tina de cuvint, cauta intr-un spital de nebuni.

12. Evreii au ratacit prin desert 40 de ani. Nici in timpurile biblice barbatii nu intrebau incotro sa apuce.

13. Daca te intreaba ce-ti place sa citesti, spune-i extrasuri de cont.

14. Din pacate, toti oamenii ( barbatii ) sunt egali.

15. Pune acest anunt in dormitor: DACA VREI MICUL DEJUN LA PAT, DORMI IN BUCATARIE

SURSA

Omul nou.

Voiam sa scriu eu ceva...dar mai bine ca Augustin Buzura nu pot sa o fac!
In timp ce voiam sa imi astern pe (hartie) blog amaraciunea, am primit un mail,el spune, intr-o forma pe care nu cred ca as putea sa o egalez eu vreodata , cam ceea ce voiam sa va spun si eu.

Si pentru ca intentionam sa indulcesc pastila cu doua poze  frumoase, nu renunt la idee si le dau in avans iar apoi articolul.
Teiul din fata blocului:



si un trandafir din curtea bisericii...



Augustin BUZURA :"Nu am nici o indoiala ca mesterul Manole a bantuit sub diferite pseudonime prin toti Balcanii ca, pâna la urma, sa-si ia cetatenie romaneasca si sa se stabileasca definitiv la noi, unde tragedia lui nu constituie exceptia,ci regula.
"Trebuie sa-ti alegi locul unde vrei sa-ti ratezi viata", spunea Cioran, iar aici e locul cel mai potrivit. În afara de începuturi, de lucruri neduse niciodata la bun sfârsit, de linsaje mediatice, ne mai reusesc, am spus-o deseori, înmormântarile. Si, mai ales,cele ale valorilor pe care le-am ignorat pe când erau în viata. La moartea lor: salve, militari, decoratii postume,cuvântari patetice urmate, în buna traditie daco-getica,de firestile petreceri. De vreo doua mii de ani încoace,Zalmoxe n-a avut încotro, se vede, a fost nevoit sa se obisnuiasca nu numai cu mirosul de vin, ci si cu cel de mici si sarmale. Si sa descopere si el, precum întristata adunare, ce mari valori i-au ajuns la sân.
Acum ne aflam înaintea altui început. Nu ma gândesc la noul guvern – nou, partial, dar foarte vechi prin maniere –, ci la faptul ca lumea a trebuit sa înteleaga, în sfârsit, ca situatia este mult mai grava decât pare, ca bogati si saraci, specialisti sau ignoranti sunt obligati sa-si puna, cu neliniste, câteva întrebari despre soarta noastra, despre ce se va întâmpla mâine. Sau, cum aud tot mai frecvent: ce se va alege de noi?
În ultimele zile, si nu chiar din întâmplare, mi-am amintit o întrebare rostita cu toata duritatea de Emil Cioran într-o carte de tinerete, Schimbarea la fata a României: „Doamne! Ce vom fi facut o mie de ani?! Toata viata noastra, de un secol încoace nu este decât procesul prin care am ajuns sa ne dam seama ca n-am facut nimic...“
Sigur, despre cele ce ni s-au întâmplat în cele doua milenii, nu este locul si momentul sa discutam. Trecutul a fost cum a fost, cu înaltari si caderi, dar cele ce se petrec în aceste zile ne fac sa ne întrebam cu spaima: „Doamne, ce am facut în ultimii douazeci de ani?“ Si, iarasi, fiindca nu avem de ales, trebuie sa ne amintim raspunsul filosofului, si anume, ca „nu avem nimic înapoi pentru a avea regrete“. Din nefericire, totul trebuie început iarasi, dar din alt punct. Fireste, daca vrem sa existam. De la mizeria comunista la cea capitalista, drumul a fost neasteptat de scurt, mai ales ca nu s-a facut absolut nimic pentru a ne determina sa o uitam pe cea dintâi. Cât despre cauze…, sunt convins ca, oricât ar parea de ciudat, analfabetismul ne-a ajutat sa ramânem o insula latina într-o mare slava, dar a-l întretine în continuare, mi se pare înspaimântator.
De doua decenii, nu facem decât sa ne cultivam cu îndaratnicie defectele. Învatamîntul, ignorat, supus unor neîncetate reforme, terorizat de politica si de subfinantare, este într-o situatie disperatã. Cartea nu mai intereseaza nici macar în vorbe. Demagogii au omis-o demult din promisiunile lor. Foamea si saracia nu au nici o legatura cu instructia si cu libertatea. De aceea, mai grava decât brutala criza economica, mi se pare criza morala. Nimeni nu mai raspunde de nimic, toti striga, ameninta si se urmaresc unii pe altii zi si noapte. De doua decenii, mahalaua s-a întins peste tot ca o pedeapsa. Politicienii de azi nu au fost capabili sa faca ceva pentru tara sau sa respecte legile pe care ei însisi le-au facut, ci se lupta pentru ocuparea micilor ecrane pe care nu-si mai au loc actorii si valorile adevarate.
De "pe sticla" tv s-a condus si se conduce tara, de acolo s-a pronuntat justitia, acolo s-au frânt destine, s-au conturat biografii false, valori false, tara ajungând un rai al neispravitilor si haitasilor. Un trist fight club. Sau, pentru a ne mentine în limitele spatiului nostru spiritual, mi se pare mult mai convingatoare explicatia data de compozitorului german Flechtenmaher regelui Carol I, care a dorit sa afle de ce autorul Imnului intentiona sa paraseasca definitiv România: „Prea mult p...mo-tii, Majestate!“
Astazi, cred ca doar înjuratura ne mai apartine, caci în rest, s-a vândut tot si nu s-a pus nimic în loc. A disparut, cum încerca sa glumeasca cineva, chiar si praful de pe toba!
E adevarat, am trait atâtia ani în minciuna si fals încât nu e de mirare ca adevarul nu mai este luat în serios si nu are asupra oamenilor efectul pe care ar trebui sa-l aiba. Criza începe sa ne deschida ochii, facându-ne sa întelegem ca eterna întrebare „Doamne ce se întâmpla cu noi?“ îsi asteapta raspunsul.
Exista, fireste, un scepticism al lasilor, o imbecila lene intelectuala, dar si o teama a celor mai multi de a înfrunta realitatea. Ma urmareste înca imensa iresponsabilitate a celor peste 73% dintre inconstientii sau disperatii, mai degraba, care-si doresc un conducator puternic. Si asta, dupa numai doua decenii de la împuscarea celuilalt. Sigur, toate sunt bipolare: plus si minus. Poate ca de dragul echilibrului în lume, noua, celor din Est, ni s-au dat mai ales raul, suferinta, orbirea. Si pentru ca l-am citat pe Cioran, nu pot sa trec cu vederea unul din avertismentele sale: „Tiranii sunt mari cunoscatori ai oamenilor. Nu sunt cretini. Ei stiu cum poti manipula oamenii, pâna unde poti merge. Un tiran imbecil, asa ceva nu exista. Tiranii sunt oameni care vor sa faca experiente, care înainteaza tot timpul, merg pâna la capat, pâna la momentul când totul se duce de râpa.
Istoria e pe trei sferturi istoria tiraniilor, a sclavajului omenesc.“
În loc sa învete din experienta altora, politicienii nostri izolati de lume repeta idei si momente asupra carora istoria si-a dat verdictul. Dupa dorinta de sânge proaspat, dupa lupta cu batrânii si cu bautorii de cafea, ar mai ramâne în arsenalul politic expirat înca un vis al Raposatului, care s-a îndeplinit abia dupa moartea lui: omul nou. Pentru cunoscatorii realitatii românesti, nu este un secret ca acesta a aparut abia dupa Revolutie. Si, mai mult, el ne conduce spre cele mai înalte culmi ale... capitalismului!
Este la îndemâna oricui sa-l recunoasca: incult, agresiv, nesatul, mitocan, demagog, versatil."

via e mail

Ne e mereu frica de ceva….

Ne e mereu frica de ceva si ne traim frica voluptos, lacom, practicând, ca pe un sport agreabil, numaratoarea inversa.

Suferim, se pare, de un masochism galopant, cu înfăţişări diverse: ne place să ne cultivăm spaimele, să colecţionăm veşti proaste, să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm nefericirea altora, să ne simţim înconjuraţi de primejdii iminente.

În această vicioasă înclinaţie, beneficiem de sprijinul nepreţuit al presei, care capitalizează eficient pe seama angoaselor noastre.

Ernst Jünger observase deja, acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări ştirile de mai multe ori pe zi e un simptom de nelinişte.

Antenele, mereu mai numeroase, de pe casele noastre dau peisajului urban aspectul unui chip cu părul măciucă, scuturat de aprehensiuni sumbre.

Evident, nu lumea de azi a inventat frica. Există o istorie a fricii de care s-au ocupat, laborios, o sumedenie de savanţi.

De la fobiile Antichităţii la teroarea anului 1000, de la superstiţiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al temerilor omeneşti. Unii pretind că după secolul al XVII-lea lumea s-a mai potolit. Ştiinţa a înlăturat, zice-se, panica rudimentară dinaintea stihiilor şi a penumbrelor magice, populaţia globului s-a mai deşteptat.

Nu cred.

Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apărut chiar o specie nouă de frică, numită de sociologi şi psihologi "frica-divertisment ".

Căutăm frisonul groazei ca pe o plăcere, aşa cum ne pregătim să petrecem o seară agreabilă urmărind la televizor un "horror".

Nu e zi să nu fim intoxicaţi de "informaţii" spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică.

De mare succes se bucură, de pildă, "încălzirea globală".

Dârdâim sub nămeţi, alunecăm pe gheaţă, nu ne mai putem deszăpezi trotuarele şi automobilele, dar citim terorizaţi despre inflamaţia generală în care vom sucomba curând.

Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bună zi cu polul nord în cana de cafea şi cu Fram ursul polar în curte.

Mai sunt, apoi, sezonierele gripe animaliere. Armate de viruşi aviari şi porcini ne pândesc după colţ, guturaiul capătă grimase de pandemie. Să nu uităm însă meteoriţii, SIDA, dezastrele ecologice, demografice, financiare, uraniul iranian, Bin Laden, mogulii, anul 2012 şi şcoala de la Păltiniş, cu ucigaşul ei monopol cultural şi politic.

Coborând în pitorescul parohial, vom vorbi despre ameninţătorul guvern Boc (dacă suntem pesedizanţi), despre riscul mortal al unei eventuale guvernări PSD (dacă suntem pedelizanţi) şi, oricum, despre nenorocul fatal al realegerii lui Băsescu (dacă nu mai ştim asupra cui să ne delegăm amocul). Pe scurt, situaţia e albastră.

(Sau violetă?). Ţara e năruită. Mâine-poimâine ne vom da la cap unii altora sau vom emigra pe altă planetă.

"Vrei să spui că totul e în regulă? Că exagerăm când spunem că lucrurile merg prost?" - vor protesta unii şi alţii pe agitatul meu forum (exterior). Nu. Ştiu că ţara se bâlbâie şi că vremurile sunt grele.

Dar nici psihologia drobului de sare nu ajută. Şi nici obiceiul de a pune frică peste frică, de a înrăutăţi răul şi de a urâţi urâţenia, oricât rating ar aduce acest obicei.

O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea noastră: frica de Dumnezeu, în care trăiau, nu de mult, înaintaşii noştri.

Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari, invadează scena în devălmăşie.

Andrei Plesu
16 feb 2010

TRUP FRUMOS SI SUFLET MORT

Ne ingrijim deseori de aspectul fizic, de aspectul exterior si nu de cel interior. Suntem nemultumiti de felul in care ne-a plasmuit Dumnezeu in pantecele mamelor noastre, si incepem sa ne creem singuri o imagine pe care ceilalti sa o aprecieze, eventual, sa o admire. Mai ales tinerii, sunt atat de preocupati de acest aspect, incat au uitat ca frumusetea chipului vine din interior, vine din inima.

Credeti ca toate produsele make up, tot ceea ce vedeti la televizor sau pe internet, va ajuta sa imbunatatiti ceva? Machiajul pentru mine este o masca. O masca ce acopera toate “defectele”. Dar care “defecte”, stau si ma intreb?! Defecte care defapt El ni le-a daruit, dar acestea nu se numesc defecte deoarece noi suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar in Dumnezeu nimic nu este defect. Infrumusetarea trupeasca are rolul de a aduce intunericul in sufletele noastre, pe cand in Dumnezeu intuneric nu este, ci Lumina Lui este nepatrunsa si neapropiata . Insa nu toti stiu aceasta. Sau cei ce stiu, nu vor sa creada. Nu vor Lumina.

Cand ne mandrim cu trupurile noastre, sufletul devine mort. Smochinul acoperit de frunze este arătos la vedere, dar nu s-a învrednicit de bunăvoința Domnului, fiindcă nu avea roade; iar roade nu avea fiindcă nu avea putere lăuntrică de rodire. Câți asemenea smochini nu sunt în viața duhovnicească?! (Sf. Teofan Zavoratul).

La arătare totul e frumos, dar înăuntru, gol. Caci mandrindu-ne cu trupul nu dobandim bucurie sau plinatate, ci golirea bunatatii din suflet. Si putem spune ca nu suntem impliniti atunci cand aratam bine, ci doar atunci cand suntem apreciati pentru ceea ce suntem cu adevarat inauntrul nostru. Si fara frumusetea sufletului, nimeni nu este apreciat cu adevarat.

Dar sa nu credem ca cel ce este frumos, pacatuieste. Sa credem insa ca cel ce se infrumuseteaza pacatuieste, caci precum arata Creatorul asa trebuie sa arate si chipul omului. S-au inventat numeroase emisiuni in care rolul principal il are “operatia estetica”, insa aceasta nu are si un rol pozitiv. Iar revin la afirmatia facuta in randurile anterioare, si anume ca nu suntem multumiti cu ceea ce El ne-a dat. De aceea apelam la “ingrijirea trupeasca” prin fel si fel de interventii.

Sa amintesc si cat de mult rau facem celor nevoiasi din jurul nostru, caci pe cand noi irosim bani pe infrumusetarea lutului propriu, altii de langa noi mor de foame, lipsuri si de boli netratate. Aceasta din cauza ca iubirea crestineasca ce trebuia sa le-o daruim, s-a transformat in iubirea propriului trup. Iata cum iubirea de sine, loveste in aproapele pana la moartea lui trupeasca. Iata cata milostenie am putea face cu banii pe care ii risipim pe trupul nostru degeaba!

Din pricina superficialitatii, nu vrem sa vedem ca frumusetea pe care Domnul ne-a dat-o are o valoarea enorma. Suntem orbi si ne place sa vedem si sa auzim numai cele lumesti, iar de cele duhovnicesti ne rusinam complet. Cand ne ingrijim de aspectul nostru, ajungem sa ne slujim noua insine, si nu Lui. ,,Dumnezeu te-a făcut frumoasă? Apoi de ce atunci te sluţeşti pe tine? După cum o statuie de aur ar mânji-o cineva cu noroi din mocirlă, tot aşa fac şi femeile care întrebuinţează sulimanuri pe feţele lor ; De altfel, ce câştig ai de la frumuseţe? Nici unul, ci lupte mai multe, bârfe mai multe, primejdii mai multe, bănuieli mai multe.”(Sf Ioan Gura de Aur ). Cand trupul ni-l impodobim sau chipul ni-l mascam, din interiorul nostru se sterge Chipul Lui. Renuntam la Chipul Sau pentru a ne creea noua insine un alt chip; o impotrivire sau chiar o modificare a zidirii Sale. Cum am putea sa aducem din nou acest Chip inauntrul nostru? Un chip al Smereniei si a-l Iubirii? Iata, Sfantul Ioan Gura de Aur ne raspunde iarasi: ,,Cum poate cineva să-L poarte în sufletul său pe Dumnezeu? Practicând virtutea, împodobindu-şi sufletul, mai ales că nimic nu-1 poate împiedica de la aceasta.”

Sa ne impodobim sufletele asadar si sa-L slavim pe Domnul, caci frumusetea de care ne-a invrednicit este mult mai mare decat orice alta frumusete trupeasca.

„Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

(Georgiana)

sursa ( inclusiv foto)
Ana

O combinatie curativa!

INTRODUCERE

¬ S-a descoperit că o combinaţie de miere cu scortişoara poate vindeca majoritatea bolilor.

¬ Mierea este produsă în majoritatea ţărilor lumii.

¬ Medicina alternativă Ayurvedica, precum şi cea Yunani au utilizat mierea ca remediu vital timp de mai multe secole.

¬ Oamenii de ştiinta de astăzi accepta şi ei mierea ca pe un remediu Ram Ban (foarte eficient) în tratarea multor tipuri de afecţiuni.

¬ Mierea poate fi utilizată în multe tipuri de afecţiuni fără a avea efecte secundare.

¬ Ştiinţa contemporană ne spune că deşi mierea este dulce, dacă se administrează în doze corespunzătoare, ca medicament, nu va dăuna pacienţilor cu diabet..

¬ O revista faimoasa, Weekly World News, care apare în Canada, a publicat în ediţia din 17 ianuarie 1995 o listă de afecţiuni care pot fi vindecate cu ajutorul combinaţiei de miere cu scorţişoară, în urma studiilor efectuate de savanţii occidentali.

ARTRITA

¬ Amestecaţi o parte de miere în doua părţi apă călduţă şi apoi adăugaţi o linguriţă de scorţişoara pudră. Faceţi o pastă şi masaţi-o uşor în partea de corp care vă doare.

¬ Durerea cedează în interval de 15 minute, în cele mai multe cazuri.

¬ Pacienţii cu artrită îşi pot administra zilnic câte o cană de apă fierbinte cu două linguri de miere şi o linguriţă de scorţişoară pudră.

¬ Daca remediul se administrează cu regularitate, chiar şi artrita cronică poate fi vindecată.

¬ Într-un studiu recent efectuat de Universitatea din Copenhaga, s-a constatat că atunci când doctorii le-au administrat pacienţilor o combinaţie de o lingură de miere cu o jumătate de linguriţă de scorţişoară pudră înainte de micul dejun, timp de o saptamana, din 200 de pacienti trataţi, 73 de pacienţi au scăpat complet de dureri în interval de o luna. Majoritatea acestor pacienţi nu puteau merge sau aveau o libertate de mişcare restrânsa, dar dupa terapie, au început să meargă cu mai puţine dureri.

CĂDEREA PĂRULUI

¬ Cei care au probleme de caderea părului sau calviţie pot aplica pe păr o pastă alcatuită din ulei de măsline fierbinte, o lingură de miere, o linguriţă de scorţişoară pudră înainte de baie, lasand-o sa acţioneze aproximativ 15 minute, după care se spală părul.

¬ S-a demonstrat că remediul este eficient şi daca se păstreaza timp de 5 minute.

INFECŢII URINARE

¬ Luaţi două linguri de scorţişoară pudră şi o linguriţă de miere într-un pahar de apa calduţă şi beţi. Distruge toţi germenii din vezica urinară.

DURERI DE DINŢI

¬ Faceţi o pastă dintr-o linguriţă de scorţişoară pudră şi cinci linguriţe de miere şi aplicaţi pe dintele care doare. Remediul se poate aplica de 3 ori pe zi (zilnic) până când dintele nu mai doare.

COLESTEROL

¬ Două linguri de miere şi trei linguriţe de scorţişoară pudră, amestecate cu 450 ml. de ceai, dacă sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce nivelul colesterolului din sânge cu 10% în interval de 2 ore.

¬ Ca şi în cazul pacienţilor cu artrită, dacă remediul se administrează de 3 ori pe zi, reduce nivelul colesterolului.

¬ Conform unei informatii publicate într-o revista medicală, mierea în stare pură consumată zilnic împreună cu mâncarea înlătură problemele de colesterol.

RĂCELI

¬ Cei care suferă de răceli normale sau severe ar trebui să ia o lingură de miere călduţă cu 1/4 linguriţă de scorţişoară pudră timp de 3 zile.

¬ Acest remediu vindecă majoritatea cazurilor de tuse cronică, raceala şi curăţă sinusurile.

DERANJAMENTE STOMACALE

¬ Mierea cu scorţişoară pudră vindecă durerile de stomac şi îndepărtează ulcerele stomacale de la rădăcină.

¬ BALONARE : În conformitate cu studiile efectuate în India şi Japonia, s-a descoperit că mierea, în combinaţie cu scorţişoara pudră, ajuta şi îndepărtează balonarea şi durerile de stomac..

BOLI CARDIOVASCULARE

¬ Faceţi o pastă din miere şi scorţişoară pudră. Ungeţi pe pâine sau umpleţi clătitele cu această pastă în loc de dulceaţă sau gem şi mâncaţi cu regularitate la micul dejun.

¬ Reduce colesterolul din artere şi salvează pacientul de riscul unui atac de cord.

¬ Pentru cei care au suferit deja un atac de cord, urmaţi acest remediu zilnic pentru a preveni apariţia unui alt atac.

¬ Consumul cu regularitate al produsului de mai sus reduce dispneea şi întăreşte ritmul cardiac.

¬ În America şi Canada , mai multe spitale şi-au tratat pacienţii cu succes când au descoperit că arterele şi venele îşi pierd flexibilitatea şi tind să se astupe. Mierea şi scorţişoara îmbunătăţesc circulaţia sanguina.

SISTEMUL IMUNITAR

¬ Utilizarea zilnică a scorţişoarei pudră întăreşte sistemul imunitar şi protejează organismul împotriva bacteriilor şi atacurilor virale..

¬ Oamenii de ştiinţă au descoperit că mierea conţine diferite vitamine şi fier în cantităţi mari .

¬ Consumul regulat de miere întăreşte corpusculii celulari ai leucocitelor care combat bacteriile şi afecţiunile virale.

INDIGESTIE

¬ Scorţişoara pudră presarată peste 2 linguri de miere administrate înainte de masă, înlătură aciditatea şi ajută la digestia celor mai grele mâncăruri..

GRIPĂ

¬ Un om de ştiinţă din Spania a demonstrat că mierea conţine un ingredient natural care omoară germenii de gripă, salvând pacientul de la îmbolnăvire..

LONGEVITATE

¬ Ceaiul cu miere şi scorţişoară, consumat cu regularitate, încetineşte efectele îmbătrânirii.

¬ Pentru ceai, puneţi la fiert 4 linguri de miere, 1 lingură de scorţişoară pudră şi 3 căni de apă.

¬ Beţi 1/4 de cană, de 3 până la 4 ori pe zi. Vă păstrează pielea sănătoasă şi fină şi încetineşte efectele îmbătrânirii.

¬ De asemenea, creşte speranţa de viaţă, vă veţi simţi mult mai tânar(ă) !

ACNEE

¬ Formaţi o pastă din trei linguri de miere şi o linguriţă de scorţişoară pudră. Aplicaţi această pastă peste coşuri seara înainte de culcare şi spalaţi-o cu apă călduţă în dimineaţa următoare. Dacă tratamentul se aplică timp de două săptămâni, va înlătura coşurile de la radacina.

INFECŢII ALE PIELII

¬ Eczemele, herpesul şi toate tipurile de infecţii ale pielii se vindecă prin aplicarea unei combinaţii de miere şi scorţişoară pudră pe părţile afectate.

CURE DE SLĂBIRE

¬ În fiecare dimineaţă pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun şi seara înainte de culcare, beţi miere şi scorţişoară pudră fierte într-o cana de apa.

¬ Daca se administrează în mod regulat, acest remediu duce la reducerea greutăţii chiar şi a celor mai obeze persoane.

¬ De asemenea, administrarea cu regularitate a acestui remediu previne depunerea de grasimi în organism chiar dacă persoana respectivă consumă o dietă hipercalorică.

CANCER

¬ Studii recente efectuate în Japonia şi Australia au arătat că s-au tratat cu succes cazuri de cancer stomacal şi osos..

¬ Pacienţii diagnosticati cu aceste tipuri de cancer ar trebui să ia zilnic o lingură de miere cu o linguriţă de scorţişoară pudră timp de o lună , de 3 ori pe zi şi să continue tratamentul prescris de oncolog. Nu strică!

OBOSEALĂ

¬ Studii recente au arătat că conţinutul de zahăr din miere este mai degrabă folositor şi nicidecum dăunator vitalităţii organismului.

¬ Persoanele de vârsta a treia care consumă miere şi scorţişoară în părţi egale au mai multă vitalitate şi flexibilitate.

¬ Dr.. Milton, care a efectuat studii aprofundate în acest subiect, spune că o jumatate de lingură de miere într-un pahar cu apa, presărat cu pudră de scorţişoară consumată zilnic, dimineaţa dupa ce ne spălăm pe dinţi, şi din nou după amiaza în jurul orei 3..00 atunci când vioiciunea organismului este în scădere, duce la îmbunătăţirea vitalităţii organismului, în interval de o săptămâna..

HALENĂ

¬ Locuitorii din America de Sud:

Primul lucru dimineaţa, fac gargară cu o linguriţă de miere şi scorţişoară pudră amestecate în apă fierbinte. Astfel, respiraţia lor îşi păstrează prospeţimea pe durata întregii zile.

PIERDEREA AUZULUI

¬ Mierea cu scorţişoară pudră luate zilnic în cantităţi egale duc la refacerea auzului.

via e mail
Ana

MERGI LA VOT!!!

sursa foto

Un articol care trebuie citit AICI

Ana

Bucurestenii au acces gratuit la spectacolele de teatru, miercuri noaptea

Iubitorii de teatru din Capitala au parte, miercuri, dupa ora 22.00, de o serie de spectacole gratuite la cele mai importante teatre bucurestene, precum si la Centrul National al Dansului. Evenimentul este intitulat "Teatrul de Noapte" si este organizat de Primaria Capitalei, prin Centrul de proiecte culturale ArCuB. Intrarea la spectacole este libera, in limita locurilor disponibile.

Potrivit Agerpres, la aceasta actiune participa Teatrul de Comedie, Teatrul Odeon, Teatrul Mic, Teatrul Foarte Mic, Teatrul Metropolis, Teatrul Natioal, Teatrul Nottara, Teatrul Act, Teatrul Bulandra, Teatrul Luni de la Green Hours, La Scena, Teatrul Montage la Galerie si Centrul National al Dansului.

Programul spectacolelor

Teatrul National Bucuresti prezinta "Comedia norilor" dupa Aristofan, in regia lui Dan Tudor, ora 22,00, la Sala Mare.

Teatrul Nottara a pregatit spectacolul 'Hangita' de Carlo Goldoni, in regia lui Tino Geirun, iar Teatrul Mic - "Poimaine, alaltaieri" de Gianina Carbunariu si 'Mă tot duc...', o adaptare libera dupa texte de Shakespeare si Marc Dore, cu Oana Pellea si Mihai Gruia Sandu, care se va juca la Teatrul Foarte Mic (sala studio a Teatrului Mic).

Teatrul de Comedie prezinta spectacolele 'Sunt un orb', un recital sustinut de Horatiu Malaele, de la ora 22,00, la Sala Mare, si 'Fitness', un one-woman show cu Mihaela Teleoaca, in regia lui Mihai Bisericanu, jucat de la ora 22,30, la Sala Studio.

Teatrul Odeon prezinta un spectacol de Alexandru Dabija - 'Ionesco - 5 piese scurte' de Eugene Ionesco, de la ora 23,00, in timp ce la Teatrul Act se va juca, de la aceeasi ora, 'Capra sau Cine e Sylvia?', regizat tot de Dabija, dupa o piesa de Edward Albee, cu Marcel Iures in rol principal.

La Teatrul Metropolis, de la ora 22,00, se va juca spectacolul 'Cum m-am lasat...', dupa un roman de Hannes Stein, adaptat de Anca Sigartau, in regia lui Bogdan Muntean.

La clubul Green Hours, Teatrul Luni va prezenta 'Undo 90 dupa Do Over', de Frederik Stroppel, in regia lui Radu Apostol, cu Andreea Bibiri si Cosmin Selesi, precum si 'Sta sa ploua' de Lia Bugnar, dupa un text semnat tot de aceasta, cu Marius Manole, Maria Buza, Antoaneta Cojocaru si Lia Bugnar/Tania Popa.

Clubul La Scena gazduieste, de la ora 22.00, spectacolul 'Un cuplu ciudat', de Doina Antohi, dupa Neil Simon, iar la Teatrul Montage din galeria cu acelasi nume va fi prezentata, tot de la ora 22.00, o montare a piesei 'Trei nopţi cu Madox', de Matei Visniec, in regia lui Radu Barbulescu.

Centrul National al Dansului a pregatit trei spectacole, prezentate cu incepere de la ora 22,00: 'Lulu's Room' de si cu Mihaela Dancs, 'Stage Psychosis', conceput si interpretat de Carmen Cotofană, si 'Dance a Playful Body', conceput de Andreea Novac si Istvan Teglas, care este si interpret.

sursa


Ana

Un virus nou... cam de bransa... insa...cine stie cati l-or mai avea?

De citit despre el AICI

Daca n-ar fi tragic, ar putea sa fie comic, nu?

Ana