Când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă – Arsenie Boca
Se afișează postările cu eticheta practice-utile. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta practice-utile. Afișați toate postările

marți, 13 septembrie 2011

{ Despre Sfânta Cruce, simbolistica şi modul corect de săvârşire a Sfintei Cruci }

DSC05721

Sfintei Cruci
Ce spune Biserica şi Sfânta Scriptură despre Sfânta Cruce? Sunt sigur, nimeni nu-şi imaginează ortodoxia fără de Sfânta Cruce a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ba mai mult ca atât, creştinismul nu s-ar putea identifica pe sine însuşi, fără de Crucea pe care a pătimit Domnul nostru. Însăşi Sfânta Scriptură, prin gura apostolului Pavel strigă: „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1;18). Dintre cei care au urât Crucea, cât şi pe Cel răstignit pe ea, dea lungul istoriei au fost, sunt şi vor fi. Pentru noi, ortodocşii, semnul Sfintei Cruci este „Semnul Fiului Omului", despre care ne vorbeşte cartea Apocalipsei.
Când ne însemnăm cu Sfânta Cruce? Orice rugăciune, orice lucru, orice mişcare din viaţa noastră trebuie să se înceapă cu Sfânta Cruce. Suntem însă datori ca să ştim cum corect să ne însemnăm pe noi cu Crucea Domnului. Aşadar, semnul Sfintei Cruci îl facem când:
• Ne trezim dimineaţa şi dorim să începem sfânta rugăciune;
• Înainte şi după masă;
• Înainte de a ieşi din casă;
• La începerea şi la sfârşirea oricărui lucru;
• Când trecem pe lângă o răstignire sau pe lângă o biserică;
• Când ne simţim rău şi invocăm ajutorul lui Dumnezeu;
• Când mărturisim, înaintea lui Dumnezeu şi a sectanţilor;
• Când intrăm în biserică şi când ieşim, în timpul serviciului divin din biserică;
• Seara înainte şi după rugăciunile de seară.
Ce însemnăm cu Sfânta Cruce? Este foarte bine şi frumos când creştinii, din dragoste faţă de Dumnezeu, nu din fanatism înseamnă cu semnul Sfintei Cruci:
• Bucatele care urmează să le mănânce;
• Drumul, înainte de plecare;
• Perna şi pereţii casei înainte de culcare şi desigur pe sine însuşi şi pe copiii săi;
Ce cuvinte rostim când ne însemnăm cu Sfânta Cruce? Rugăciunea pe care poate să o rostească atunci când însemnează ceva cu semnul Sfintei Cruci este: „Îngrădeşte-mă, acoperă-mă şi mă păzeşte Doamne cu puterea Cinstitei şi de Viaţă dătătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin" sau pur şi simplu: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin". Poate să se întâmple ca cineva în jurul vostru să vă întrebe, nu care cumva te temi de vrăji? Să nu vă fie ruşine. Explicaţile că atunci când cineva dă ceva de pomană, iar cel ce primeşte săvârşeşte semnul Sfintei Cruci o face nu pentru că se teme de vrăji, ci pentru ca lucrul dat, să fie primit: „În numele Domnului", dar totodată şi pentru al curăţi de toată întinăciunea!
Cum săvârşim Semnul Sfintei Cruci? De importanţă majoră este modul în care ne facem noi semnul Sfintei Cruci! Unii creştini, făcându-şi alehamite Cruce, nu fac decât să batjocorească Crucea Domnului, iar prin aceasta aduce bucurie diavolului. De asemeni, trebuie de ştiut că făcându-ne în bătaie de joc Semnul Sfintei Cruci, nu o folosim ca armă împotriva diavolului, dimpotrivă spre osândire. Ea, făcută în bătaie de joc nu ne poate mântui.
Când ne însemnăm cu Semnul Sfintei Cruci, unim primele trei degete de la mâna dreaptă în una, iar cele două mici le strângem strâns în palme. Cele trei degete mari adunate în una, simbolizează Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Cele două degete strânse în palmă ne aduc aminte de cele două firi a Domnului nostru Iisus Hristos, adică, Dumnezeu adevărat şi om adevărat (vezi şi imaginea).
După ce le-am strâns degetele, le ducem la frunte, apoi jos, la burtă (la buric), ridicăm mâna şi o ducem la dreapta, apoi la stânga, rostind: „În numele Tatălui (la frunte), şi al Fiului (la burtă), şi al Sfântului (la dreapta) Duh (la stânga). Amin" (vezi şi imaginea).
Semnul Sfintei Cruci, făcut în modul dat ne aduce aminte totodată şi despre faptul că Hristos (la frunte) sa coborât din ceruri pe pământ, unde s-a răstignit, apoi sa coborât la iad (ducem mâna la burtă), sa înălţat la ceruri, unde şade de-a dreapta Tatălui (ridicăm mâna la dreapta) şi iarăşi va să vină cu slavă să judece vii şi morţii (la stânga). La sfârşit zicem Amin (aşa să fie), pecetluind cuvintele noastre, şi mărturisind că suntem de acord cu această învăţătură.
De ce purtăm Semnul Sfintei Cruci? Fiecare creştin ortodox este dator să poarte Semnul Sfintei Cruci asupra sa. Troparul de la Taina Sfântului Maslu spune: „Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat-o nouă, că se scutură şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei, că morţii a sculat şi moartea a călcat...". Obişnuiesc să spun creştinilor din parohia mea că un creştin fără de Cruce la gât este ca un soldat care a plecat la război fără de armă. Nu prea mari izbânde o să aibă pe câmpul de luptă. Eu zic că din prima va fi doborât. La noi, după cum spune Sfânta Scriptură lupta vine nu împotriva trupului ci împotriva duhurilor întunericului. Deci, cea mai potrivită armă pentru lupta noastră cu dracii rămâne cinstita Cruce pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos şi prin care a fost omorâtă moartea cea semeaţă. În altă parte se spunea că în vechime, robii erau însemnaţi cu anumite semne, aşa încât, atunci când venea stăpânul vedea că ăsta este a lui Gheorghe rob, celălalt a lui Ion, iar celălalt a lui Vasile. Tot aşa se va întâmpla şi la Înfricoşătoarea Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos. Mântuitorul nostru îi va vedea pe cei însemnaţi cu semnul Său, pe când pe cei ce nu vor purta semnul Fiului Omului, mă tem că vor fi alungaţi în focul cel mai dinafară unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Simbolistica. În tradiţia ortodoxă este cel mai des întâlnit semnul Crucii cu opt colţuri. Aceasta este de obicei formată din patru braţe. Unul este vertical şi trei orizontale. Braţul vertical şi cel din mijloc, orizontal este Crucea propriu zisă. Braţul de sus, ne aduce aminte despre tabla pe care scria vina pentru care a fost răstignit: „Iisus Hristos Regele Iudeilor". Bara de jos, care vine înclinată (în stânga), conform tradiţiei creştine ortodoxe, este braţul pe care sau sprijinit picioarele Domnului nostru Iisus Hristos. Bara este înclinată în stânga aducându-ne aminte despre cei doi tâlhari, care au fost răstigniţi unul de-a dreapta şi celălalt de-a stânga Domnului. Unul dintre ei sa pocăit, cel din dreapta şi sa înălţat la cer (bara a arătat în sus), iar celălalt, pentru necredinţa lui a mers la iad (bara a arătat în jos).
De obicei, sub majoritatea crucilor creştine ortodoxe se vede şi un craniu. Conform aceleiaşi tradiţii creştine, Mântuitorul a fost răstignit în locul în care a fost îngropat şi Adam. Atunci când a curs sângele Domnului răstignit pe Cruce, acesta sa prelins până pe căpăţâna lui Adam, astfel ştergând păcatul strămoşesc de pe întreg neamul omenesc, dar şi zdrobind moartea prin această supremă jertfă.
Împotriva Sectanţilor. Deseori se va întâmpla să vă întâlniţi cu cei care se consideră „Martorii lui Iehova", care nu cred în Cruce, afirmând că Domnul a fost răstignit pe un stâlp. Vă vor întreba, dacă pe fiul Dvs., îl vor împuşca dintr-o armă, veţi purta-o pe aceasta la gât? Aici le răspundeţi, fără ezitare şi cu tărie în voce: „Da!" În acest sens, chiar nu demult am citit, dar sunt nenumărate cazuri când ostaşii au fost răniţi pe câmpul de luptă şi prin miracol, au rămas vii. Aceştia, agaţă glontele la gât şi îl poartă ca pe un talisman la gâtul său. Sau cazul unui alt ostaş, căruia un carnet, dacă nu mă înşală memoria, în Irak ia salvat viaţa de un glonte, carnetul rămânând găurit, dar primind asupra sa glontele. Ostaşul este acum nedesprţit de acel carnet. Îi aduce aminte ce la ajutat să rămână în viaţă.
Cu cât mai mult noi, creştinii, pentru care sa răstignit Hristos, pentru care a fost adusă această supremă jertfă, oare nu merită de fiecare dată să ne aducem aminte cine şi în ce mod a pătimit pentru noi? Oare nu merită să păstrăm vie în memoria noastră această jertfă culminantă ce a avut loc pe Cruce? Trebuie fără de ezitare să le răspundem sectanţilor, folosind şi argumentele biblice, dar şi cele din Sfânta Tradiţie!
Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi sfânt înviere a Ta o lăudăm şi o slăvim!
Preot Iulian Raţă
sursa

joi, 30 decembrie 2010

Calendar al Sfintilor cu Moaste in Bucuresti

IANUARIE

1 ianuarie: Sf. Vasile cel Mare (Manastirea Mihai Voda; Bis. Stavropoleos; Bis. Rusa; Bis. Paraclisului Patriarhiei)
2 ianuarie: Sf. Silvestru (Bis. Sf. Silvestru)
2 ianuarie: Sf. Serafim de Sarov (Manastirea Mihai Voda)
7 ianuarie: Soborul Sf. Ioan Botezatorul (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Radu Voda; Manastirea Mihai Voda; Bis. Icoanei)
10 ianuarie: Sf. Grigorie de Nissa (Bis. Domnita Balasa)
10 ianuarie: Sf. Antipa de la Calapodesti (Manastirea Christiana; Bis. Rusa)
11 ianuarie: Sf. Teodosie cel Mare (Bis. Spitalului de Geriatrie Sf. Luca)
14 ianuarie: Sf. Mc. Ucisi în Sinai si Rait (Schitul Darvari; Manastirea Mihai Voda; Bis. "Sf. Vineri Noua - Titulescu"; Bis. Sapientei; Bis. Rusa; Bis. Spitalului Fundeni)
17 ianuarie: Sf. Antonie (icoane la Bis. Curtea Veche si Bis. Sf. Gheorghe Vechi)
17 ianuarie: Sf. Antonie de Veria (Bis. Pta Muncii-Hurmuzachi)
18 ianuarie: Sf. Atanasie cel Mare (Bis. Sapientei)
21 ianuarie: Maica Domnului “Îndrumatoarea" (zi de praznuire a Icoanei de la Manastirea Mihai Voda)
21 ianuarie: Sf. Mc. Neofit (Manastirea Antim; Manastirea Mihai Voda)
21 ianuarie: Sf. Mc. Candid (Schitul Darvari)
24 ianuarie: Sf. Cuv. Xenia (Manastirea Mihai Voda)
24 ianuarie: Sf. Xenia Petrovna (Manastirea Mihai Voda)
25 ianuarie: Sf. Grigorie de Nazianz (Manastirea Mihai Voda; Bis. “Sf. Nicolae-Costin Georgian"; Bis. Titulescu; Bis. Paraclisului Patriarhiei)
30 ianuarie: Sf. Trei Ierarhi (Bis. Sf. Ecaterina [Sf. Ioan]; Schitul Darvari [Sf. Ioan]; Manastirea Mihai Voda [cei 3 Sf.]; Bis. “Sf. Nicolae-Costin Georgian" [Sf. Grigorie]; Bis. Titulescu [Sf. Grigorie]; Bis. Rusa [Sf. Vasile]; Bis. Paraclisului Patriarhiei [Sf. Grigorie si Sf. Vasile])

FEBRUARIE

1 februarie: Sf. Trifon (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Mihai Voda; Bis.Icoanei)
1 februarie: Sf. Revocatus si Pomponius (Manastirea Mihai Voda)
8 februarie: Sf. Teodor Stratilat (Manastirea Mihai Voda; Bis. Stavropoleos; Bis. Sf. Vineri-Drumul Taberei)
10 februarie: Sf. Haralambie (Bis. Sf. Dumitru; Bis. Otetari; Bis. Sf. Vasile; Bis. Sf. Stelian-Lucaci; Manastirea Mihai Voda; Bis. Titulescu; Schitul Darvari; Bis. Delea Veche; Bis. Paraclisului Patriarhiei; Bis. Stavropoleos; Capela Ortodoxa "Sf. Mina" din incinta Institutului de Medicina Legala Bucuresti; Bis. Manu Cavafu)
11 februarie: Sf. Vlasie (Manastirea Mihai Voda)
17 februarie: Sf. Teodor Tiron (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Mihai Voda)
23 februarie: Sf. Policarp (Manastirea Radu Voda; Schitul Darvari)



MARTIE

2 martie: Sf. Nicolae Planas (Bis. Rusa)
4 martie: Sf. Gherasim (Schitul Darvari; Bis. Spitalului Fundeni)
5 martie: Sf. Conon (Bis. "Acoperamantul Maicii Domnului - Titan")
9 martie: Sf. 40 de Mucenici (Manastirea Antim; Schitul Darvari; Manastirea Mihai Voda; Bis. Sf. Alexie; Bis. Dichiu; Bis. Icoanei)
17 martie: Sf. Alexie (Schitul Darvari; icoana la Bis. Sf. Alexie)
20 martie: Sf. Mc. Ucisi în Manastirea Sf. Sava (Schitul Darvari; Bis. Spitalului Fundeni)
31 martie: Sf. Iona de Kiev (Bis. Rusa; Manastirea Mihai Voda)
Duminica a 3-a din Postul Mare/Duminica Sf. Cruci (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Mihai Voda; Bis. Stavropoleos; Bis. Paraclisului Patriarhiei; Bis. Podeanu; Bis. Precupetii Noi)

APRILIE

11 aprilie: Sf. Antipa (Bis. Sf. Dumitru)
11 aprilie: Sf. Calinic (Manastirea Cernica)
20 aprilie: Sf. Daniel de Pereslav (Manastirea Mihai Voda)
23 aprilie: Sf. Gheorghe (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Plumbuita; Bis. Paraclisului Patriarhiei; Manastirea "Sfintilor romani"; Bis. Pta Muncii-Hurmuzachi; mir si ceara de la mormantul sau din Lida la Bis. Boteanu)
30 aprilie: Sf. Ignatie Briancianinov (Manastirea Mihai Voda)
Saptamana Mare: Manastirea Mihai Voda; Bis. Icoanei; Bis. Boteanu; Bis. Sf. Vasile; Bis. Stavropoleos; Bis. Paraclisului Patriarhiei; Bis. Podeanu; Bis. Sapientei; Bis. Precupetii Noi

MAI

7 mai: Sf. Mc. Acachie (Manastirea Antim)
7 mai: Aratarea semnului Sf. Cruci pe cer la Ierusalim (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Mihai Voda; Bis. Stavropoleos; Bis. Paraclisului Patriarhiei; Bis. Podeanu; Bis. Precupetii Noi)
10 mai: Sf. Ap. Simon Zelotul (Bis. Podeanu)
12 mai: Sf. Amfilohie de la Poceaev (vesmant la Bis. Precupetii Noi)
21 mai: Sf. Constantin si Elena (Patriarhie; Manastirea Mihai Voda; Bis. Sapientei; Bis. Pta Muncii-Hurmuzachi)
27 mai: Sf. Ioan Rusul (Manastirea Mihai Voda; Bis. Polizu)

IUNIE
1 iunie: Sf. Mc. Iustin (Bis. Stavropoleos)
2 iunie: Sf. Ioan cel Nou de la Suceava (Manastirea Plumbuita; Bis. Dichiu; vesmant la Bis. Sf. Alexie; vata sfintita la Bis. Precupetii Noi)
4 iunie: Sf. Mc. de la Niculitel (Bis. Radu Ceausu)
11 iunie: Sf. Luca al Crimeii (Bis. Spitalului Parhon)
12 iunie: Sf. Onufrie cel Mare (Bis. Sf. Alexie)
24 iunie: Sf. Ioan Botezatorul/Nasterea (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Radu Voda; Manastirea Mihai Voda; Bis.Icoanei)
24 iunie: Sf. Mc. Panaghiotis (Manastirea Mihai Voda)
29 iunie: Sf. Ap. Petru (Bis. Stavropoleos)
30 iunie: Sf. Ap. Simon Zelotul (Bis. Podeanu)

IULIE

1 iulie: Sf. Dr. Cosma si Damian (Bis. Spitalului Fundeni)
2 iulie: Aducerea Vesmantului Maicii Domnului (Manastirea Mihai Voda; Bis. Sapientei; vesmant atins de Brau la Bis. Sf. Alexie)
8 iulie: Sf. Procopie (Bis. Paraclisului Patriarhiei; Manastirea Mihai Voda)
8 iulie: Sf. Mc. Epictet si Astion (Bis. Eroii Revolutiei; vesmînt la Bis. Precupetii Noi)
11 iulie: Sf. Olga (Bis. Sapientei)
14 iulie: Sf. Nicodim Aghioritul (Bis. Sapientei)
18 iulie : Sf. Mc. Emilian (Bis. Moghioros)
19 iulie: Sf. Serafim de Sarov (Manastirea Mihai Voda)
26 iulie: Sf. Mc. Paraschevi (Manastirea Antim; Bis. Sf. Vasile; Bis. Pta Muncii-Hurmuzachi)
27 iulie: Sf. Pantelimon (Bis. Sf. Dumitru; Man Plumbuita; Bis. Sf. Alexie; Bis. Precupetii Noi ; Bis. Sf. Pantelimon; Bis. Stavropoleos; Bis. Sf. Stelian-Lucaci; Bis. Sf. Antonie-Dr. Taberei; Bis. Sapientei; Bis. Sf. Vineri-Drumul Taberei)
30 iulie: Sf. Valentin (Bis. Delea Noua)

AUGUST

1 august: Scoaterea lemnului Sf. Cruci la Constantinopol (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Mihai Voda; Bis. Stavropoleos; Bis. Paraclisului Patriarhiei; Bis. Podeanu; Bis. Precupetii Noi)
4 august: Sf. 7 Tineri din Efes (Manastirea Mihai Voda)
4 august: Sf. Corneliu de Pereslav (Manastirea Mihai Voda)
5 august: Sf. Ioan Iacob Hozevitul (Schitul Darvari; Manastirea Mihai Voda; Bis. Boteanu; Bis. Sf. Vineri-Drumul Taberei; Bis. Rusa; vesmant la Bis. Icoanei)
7 august: Sf. Nicanor (Bis. Sf. Dumitru)
7 august: Sf. Teodora de la Sihla (Manastirea Mihai Voda; pietricica din pestera Sfintei la Bis. Sf. Alexie)
11 august: Sf. Nifon (Manastirea Mihai Voda)
15 august: Adormirea Maicii Domnului (fragment din piatra mormantului Maicii Domnului - Biserica Icoanei si la Manastirea Mihai Voda; vesmant preotesc sfintit la mormantul Maicii Domnului - Manastirea Mihai Voda)
29 august: Sf. Ioan Botezatorul/Taierea capului Sf. (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Radu Voda; Manastirea Mihai Voda; Bis.Icoanei)
30 august: Sf. Alexandru (Bis. Icoanei)
31 august: Braul Maicii Domnului (Manastirea Mihai Voda; Bis. Sapientei; vesmant atins de Brau la Bis. Sf. Alexie)

SEPTEMBRIE

9 septembrie: Sf. Ana (Manastirea Mihai Voda)
11 septembrie: Închinarea Sf. Cruci (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Mihai Voda; Bis. Stavropoleos; Bis. Paraclisului Patriarhiei; Bis. Podeanu; Bis. Precupetii Noi)
11 septembrie: Sf. Xenia Petrovna (Manastirea Mihai Voda)
14 septembrie: Înaltarea Sf. Cruci (Bis. Sf. Vasile; Manastirea Mihai Voda; Bis. Stavropoleos; Bis. Paraclisului Patriarhiei; Bis. Podeanu; Bis. Precupetii Noi)
20 septembrie: Sf. Eustatie Plachida (Bis. Matasari; Manastirea Mihai Voda; Bis. Sapientei)
22 septembrie: Sf. Teodosie de la Manastirea Brazi (Bis. Popa Soare; Bis. Aparatorii Patriei 1)
22 septembrie: Sf. Iona (Bis. Spitalului Fundeni)
24 septembrie: Sf. Siluan Athonitul (Bis. Rusa; Schitul Darvari; Manastirea Mihai Voda; Bis. Spitalului Fundeni)
30 septembrie: Sf. Grigorie al Armeniei (Bis. Sf. Gheorghe Vechi)

OCTOMBRIE

1 octombrie: Acoperamantul Maicii Domnului (Manastirea Mihai Voda; Bis. Sapientei; vesmant atins de Brau la Bis. Sf. Alexie)
1 octombrie: Sf. Ioan Cucuzel (Bis. Sapientei)
2 octombrie: Sf. Ciprian (Bis. Zlatari; Manastirea Mihai Voda)
7 octombrie: Sff. Serghie si Vah (Bis. Palatului Cotroceni)
12 octombrie: Sf. Mc. Prov, Tarah si Andronic (Schitul Darvari; Manastirea Mihai Voda)
14 octombrie: Cuv. Parascheva (Manastirea Mihai Voda si vesmant; Bis. Titulescu; Bis. Dichiu; icoane la Bis. Precupetii Noi si la Bis. Sf. Gheorghe Nou; vesmant la: Schitul Darvari, Bis. Sf. Alexie, Bis. Titulescu, Sf. Vineri-Drumul Taberei, Bis. Dna. Oltea, Bis. Sf. Gheorghe Nou, Bis. Razoare, Bis. Precupetii Noi)
15 octombrie: Sf. Teodor cel Sfintit de Sanaksar (Ushakov) (Manastirea Mihai Voda)
22 octombrie: Sf. 7 Tineri din Efes (Manastirea Mihai Voda)
23 octombrie: Sf. Teodor de Sanaksar (Manastirea Mihai Voda)
24 octombrie: Sf. Sevastiana (Manastirea Mihai Voda)
26 octombrie: Sf. Dimitrie Izvoratorul de Mir (Manastirea Mihai Voda)
27 octombrie: Sf. Dimitrie Basarabov (Patriarhie; vesmant la Bis. Dna. Oltea)
28 octombrie: Sf. Teofil cel Nebun ptr. Hristos (Manastirea Mihai Voda; Bis. Rusa; Bis. Spitalului Fundeni) (10 nov. pe stil nou ?)
28 octombrie: Sf. Dimitrie al Rostovului (Manastirea Mihai Voda)
29 octombrie : Sf. Avram al Rostovului (Manastirea Mihai Voda)

NOIEMBRIE

1 noiembrie: Sf. Dr. Cosma si Damian (icoana la Bis. Coltea)
9 noiembrie: Sf. Nectarie (Manastirea Radu Voda; Bis. Spitalului Fundeni si vesmant la Schitul Darvari)
11 noiembrie: Sf. Mina (Bis. Sf. Mina)
13 noiembrie: Sf. Ioan Gura de Aur (Bis. Sf. Ecaterina; Manastirea Mihai Voda; Schitul Darvari)
14 noiembrie: Sf. Grigorie Palama (Bis. Sapientei)
20 noiembrie: Sf. Grigorie Decapolitul (Bis. Hagiu; vesmant la Bis. Sf. Alexie)
23 noiembrie: Sf. Antonie de la Iezeru-Valcea (Bis. Sf. Antonie-Dr. Taberei; Schitul Darvari; Bis. Spitalului Fundeni)
24 noiembrie: Sf. Clement (Manastirea Mihai Voda)
25 noiembrie: Sf. Ecaterina (Manastirea Mihai Voda; Capela Leaganului de Copii "Sf. Ecaterina"; Bis. Coltea; Bis. Belvedere; Bis. Precupetii Noi; Bis. Sf. Ecaterina)
25 noiembrie: Sf. Mercurie (Manastirea Mihai Voda; Bis. Sf. Mercurie)
26 noiembrie: Sf. Stelian (Bis. Sf. Stelian-Lucaci; Manastirea Mihai Voda; Bis. Icoanei)
27 noiembrie: Sf. Onufrie (Bis. Sf. Stelian-Lucaci)
30 noiembrie: Sf. Andrei (Manastirea Mihai Voda; Bis. Chitila; Bis. Rusa; Bis. Stavropoleos; Manastirea "Sfintilor romani"; Bis. Sapientei; Bis. Precupetii Noi; Bis. Spitalului Fundeni)

DECEMBRIE

3 decembrie: Sf. Gheorghe de la Cernica (Manastirea Cernica)
4 decembrie: Sf. Varvara (Manastirea Mihai Voda)
5 decembrie: Sf. Sava (Manastirea Mihai Voda; Bis. Sapientei)
5 decembrie: Sf. Anastasie (Manastirea Mihai Voda)
6 decembrie: Sf. Nicolae (Bis. Sf. Gheorghe Nou; Manastirea Plumbuita; Manastirea Mihai Voda; Bis. Titulescu; Bis. Rusa; Bis. Sapientei; Bis. Negustori; Bis. Pta Muncii-Hurmuzachi; Bis. Spitalului Fundeni; icoane la Bis. Blanari, Manastirea Marcuta si Manastirea Antim)
7 decembrie: Sf. Filofteia (icoana la Manastirea Antim)
7 decembrie: Sf. Ambrozie (Schitul Darvari; Bis. Sf. Ambrozie; Manastirea "Sfintilor romani")
8 decembrie: Sf. Patapie (vesmant la Bis. Icoanei)
12 decembrie: Sf. Spiridon al Trimitundei (Bis. Sf. Spiridon; Manastirea Mihai Voda; Bis. Delea Veche; Bis. Sf. Spiridon Vechi - Opereta; icoana la Bis. Sf. Spiridon Vechi - Opereta)
13 decembrie: Sf. Auxentiu (Manastirea Mihai Voda)
13 decembrie: Sf. Mardarie (Bis. Sapientei)
15 decembrie: Sf. Elefterie (Bis. Sf. Vasile; Bis. Sf. Stelian-Lucaci; Schitul Darvari; Biserica Sf. Elefterie Nou)
17 decembrie: Sf. Dionisie Zakintos (Manastirea Mihai Voda)
18 decembrie: Sf. Modest (Bis. Icoanei; Bis. Sapientei)
20 decembrie: Sf. Ignatie Teoforul (Schitul Darvari; Bis. Stavropoleos)
27 decembrie: Sf. Stefan (Manastirea Mihai Voda; Bis. Dichiu)
29 decembrie: Sf. 14000 Prunci Mucenici (Manastirea Mihai Voda; Bis. Rusa)

(compilatie culeasa de Ana Bucur)

sursa

joi, 27 august 2009

Traditia "fanuro-pitelor" - prajituri daruite in amintirea mamei Sf Fanurie


Fanuropitele se împart şi astăzi, pentru sufletul mamei lui Fanurie

Ocrotitor al preoţilor şi ajutător la descoperirea obiectelor şi animalelor pierdute, Sfântul Fanurie, pomenit în sinaxarele ortodoxe actuale la 27 august, nu era cunoscut până în sec. XVI. Martirologiile şi sinaxarele din vechime nu îl aminteau. Însă o descoperire din anul 1500 l-a adus în atenţia credincioşilor.

În timpul unor lucrări de renovare a zidurilor cetăţii Rhodos, muncitorii musulmani au dezgropat ruinele unei biserici străvechi. Sub pietre se aflau mai multe icoane. Muncitorii le-au analizat, observând că una singură e ca nouă, aparent proaspăt pictată. Nefiind însă interesaţi de Icoane, ei le-au abandonat la locul descoperirii. Câţiva călugări aflaţi în preajmă, observându-le, au pândit până când muncitorii s-au depărtat şi au recuperat Icoana cea minunat păstrată. În ea era înfăţişat un Sfânt tânăr, cu o cruce având deasupra o lumânare, numit „Fanurie”, după cum scria pe Icoană. De asemenea, Icoana cuprindea 12 scene din viaţa acestuia, încununată cu martiriu.

Icoana a ajuns în biserica restaurată, iar Sfântul a devenit în scurt timp cunoscut, prin minunile săvârşite, îndeosebi in aflarea unor lucruri pierdute.
Singurele manuscrise existente, găsite ulterior, în legătură cu acest Sfânt „nou apărut” în Rhodos, sunt: unul transcris în „Acta Sanctorum”, datând din 1452, şi un altul din 1600-1640. Ambele descriu o minune a Sfântului Fanurie din Rhodos, cu eliberarea a trei preoţi capturaţi de turci. Sfântul li s-a arătat în vis musulmanilor, poruncindu-le să-i elibereze pe creştinii sfinţiţi.

Deşi nicio scriere nu precizează nimic în legătură cu mama Sfântului Fanurie, există o puternică tradiţie în Grecia şi Cipru, legată de „fanuropite”, prăjiturile Sfântului Fanurie, care se dau de pomană pentru sufletul mamei acestuia. Se spune că mama lui era o femeie plină de păcate, care nu a vrut să se pocăiască până la moarte. În timpul martiriului, Sfântul Fanurie s-a rugat ca „oricine se roagă pentru mântuirea mamei lui Fanurie să fie ajutat”. Prăjiturile se pot face oricând în timpul anului, dar în mod deosebit se coc în ziua de 26 august, fiind aduse apoi la vecernia dinaintea Sfintei Liturghii din data de 27 august, unde sunt binecuvântate şi apoi împărţite. Cei care le oferă, rostesc rugăciuni „pentru mama lui Fanurie”.

Cu toate că s-a încercat stoparea acestei tradiţii a fanuropitelor, ea a fost mai puternică. Chiar şi grecii din diaspora, în ziua de 26 august, pregătesc fanuro-pite, după diverse reţete. Toate conţin ulei de măsline şi scorţişoară.


Iată două asemenea reţete, chiar din Grecia, mai raspandite:

Reţeta 1 - prăjitura lui Fanurie:
(pt 24 prăjituri)

3 căni făină
1 cană zahăr
¾ de cană ulei de măsline
½ de cană suc de portocale
½ de cană brandy
½ de cană stafide sau miez de nucă măcinat
1 linguriţă scorţişoară
1 linguriţă cuişoară praf
Praf de copt

Toate ingredientele se mixează. Se unge o tavă cu ulei de măsline şi puţin zahăr şi făină.
Se toarnă întreaga compoziţie, care se va tăia ulterior. Se coace la foc mijlociu aproximativ o oră.


Fanuropita 2

O cană de zahăr
O cană de ulei de măsline
2 căni suc de portocale
¾ de cană stafide
¾ de cană alune măcinate
Bicarbonat
Vanilie
4 căni făină

Zahărul şi uleiul se amestecă până devin ca o cremă. Bicarbonatul se dizolvă în sucul de portocale şi se adaugă treptat la amestecul de zahăr şi ulei. După ce se amestecă şi celelalte ingrediente, se toarnă compoziţia în tavă unsă, dându-se la cuptor pentru 45-50 min. Se taie în pătrate şi nu se servesc decât după binecuvântare la biserică.

Credincioşii greci au mare evlavie către Sfântul Fanurie, în cinstea căruia au ridicat mai multe biserici. În orice situaţie de pierdere a unui obiect, ei se roagă Sfântului, şi în scurt timp află obiectul respectiv.

Această cinstire s-a extins în toate Bisericile Ortodoxe, deşi viaţa în amănunt a Sfântului Mucenic Fanurie a rămas necunoscută. Icoana aflată şi minunile sale au „glăsuit” mai mult decât orice document.


teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe

sursa

cititi si AICI

marți, 28 iulie 2009

Recomandari pe timp de canicula



Evitati, pe cât posibil, expunerea prelungita la soare între orele 11 – 18;
Daca aveti aer conditionat, reglati aparatul astfel încât temperatura sa fie cu 5 grade mai mica decât temperatura ambientala;
Ventilatoarele nu trebuie folosite daca temperatura aerului depaseste 32 grade Celsius;
Daca nu aveti aer conditionat în locuinta, la locul de munca, petreceti 2-3 ore zilnic în spatii care beneficiaza de aer conditionat (cinematografe, spatii publice, magazine);
Purtati palarii de soare, haine lejere si ample, din fibre naturale, de culori deschise;
Pe parcursul zilei faceti dusuri caldute, fara a va sterge de apa;
Beti zilnic între 1,5 – 2 litri de lichide, fara a astepta sa apara senzatia de sete. În perioadele de canicula se recomanda consumul unui pahar de apa (sau echivalentul acestuia) la fiecare 15 – 20 de minute. Nu consumati alcool (inclusiv bere sau vin) deoarece acesta favorizeaza deshidratarea si diminueaza capacitatea de lupta a organismului împotriva caldurii;
Evitati bauturile cu continut ridicat de cofeina (cafea, ceai, cola) sau de zahar (sucuri racoritoare carbogazoase) deoarece acestea sunt diuretice;
Consumati fructe si legume proaspete (pepene galben, rosu, prune, castarveti, rosii) deoarece acestea contin o mare cantitate de apa;
O doza de iaurt produce aceeasi hidratare ca si un pahar de apa;
Evitati activitatile în exterior care necesita un consum mare de energie (sport, gradinarit etc). Aveti grija de persoanele dependente de voi (copii, vârstnici, persoane cu dizabilitati) oferindu-le, în mod regulat lichide, chiar daca nu vi le solicita; Pastrati contactul permanent cu vecini, rude, cunostinte care sunt în vârsta sau cu dizabilitati, interesåndu-va de starea lor de sanatate.

Cresterea temperaturii în locuinte trebuie limitata
Inchideti ferestrele expuse la soare, trageti jaluzelele si/sau draperiile; tineti ferestrele închise pe toata perioada cât temperatura exterioara este superioara celei din locuinta.
Deschideti ferestrele seara târziu, noaptea si dimineata devreme, provocând curenti de aer, pe perioada cât temperatura exterioara este inferioara celei din locuinta.
Stingeti sau scadeti intensitatea luminii artificiale. Închideti orice aparat electro-casnic de care nu aveti nevoie.

Temperaturile ridicate agreseaza organismul
Daca organismul nu reuseste sa-si mentina temperatura în jur de 37 grade Celsius sau pierderile de apa si saruri nu sunt înlocuite în mod adecvat pot aparea crampele de caldura, insolatia, epuizarea si socul hipertermic.
Crampele de caldura apar la nivelul abdomenului, bratelor, membrelor inferioare, mai ales atunci când transpiram abundent în timpul unor activitati fizice solicitante.
Masuri de luat: incetarea activitatii fizice si repaus în locuri racoroase; activitatile fizice intense se reiau dupa mai multe ore; se recomanda consumarea de sucuri de fructe naturale sau de bauturi energizante diluate cu apa; daca aceste crampe dureaza mai mult de o ora, este necesar consultul medical.

Epuizarea datorata caniculei apare dupa câteva zile de canicula si se manifesta prin somnolenta, senzatia de slabiciune si oboseala, somn agitat sau insomnie.
Masuri de luat: odihna în locuri racoroase; se recomanda consumarea de sucuri de fructe naturale sau de bauturi energizante diluate cu apa; daca simptomele dureaza mai mult de o ora este necesar consultul medical.

Insolatia este data de expunerea directa si prelungita a capului la soare. Se manifesta prin: dureri de cap violente, somnolenta, greata si eventual pierderea cunostintei, febra si uneori arsuri ale pielii. Riscul de a face insolatie este mult mai ridicat la copii.
Masuri de luat: evitati expunerea prelungita la soare, mai ales intre orele 11-18; persoana este dusa la umbra si se efectueaza manevre de scadere a temperaturii (se face cât mai multa ventilatie, se uda corpul cu apa si i se dau sa bea lichide).

Socul hipertermic este o urgenta medicala. Apare ca urmare a incapacitatii organismului de a-si mentine temperatura normala, aceasta crescând repede, ajungând/depasind 40 grade Celsius. Simptome: pielea este foarte calda, rosie si uscata, dureri de cap violente, dezorienatare si pierderea cunostintei (lesin), eventual convulsii.
Masuri de luat: se solicita serviciul de urgente medicale (Salvarea); in asteptare, persoana este dusa la umbra si este udata cu apa rece, asigurându-se o buna ventilatie. Daca este posibil, persoanei i se face un dus rece. Fara acordarea rapida a îngrijirilor medicale, socul hipertermic poate fi fatal.

(sursa nu o mai stiu, este, cred dintr-un ziar de pe net)

Ana

duminică, 12 iulie 2009

NU ARUNCATI CODITELE DE CIRESE!





Pentru ca sunt foarte bune, mai ales daca aveti probleme cu rinichii, insa chiar daca sunteti sanatosi tun!

Spalati bine coditele,apoi asezati-le pe o hartie la uscat, iar dupa ce s-au uscat bine, puneti-le la pastrat intr-un borcan cu capac.

Se face un ceai cu un gust foarte bune din cozile de cirese : la un litru de apa se pun la fiert aproximativ 10 gr. de codite de cirese. Se poate bea cald sau rece, cu zahar sau fara, dupa preferinte. Aproximativ 2 litri de ceai zilnic. , pentru cei care au probleme cu rinichii. Acest ceai se prepara intotdeauna decoct(planta se fierbe).



Ana

vineri, 3 iulie 2009

Pomelnicul, un loc unde cei vii si cei morti stau impreuna



Pomelnicul este o bucata de hartie pe care sunt mentionate numele celor dragi, nume primite la Botez sau la calugarie. In pomelnic sunt trecuti atat cei vii, cat si cei adormiti. Numele acestora sunt pomenite de preot in diverse momente liturgice: la Proscomidie, la Sfanta Liturghie, la Litie, etc. Cel care face un pomelnic, marturiseste ca cei dragi sunt vii in el. Ma minunez cand vad oameni care, ajunsi pentru prima data intr-o manastire, nu fac poze, nu cauta sa cumpere ceva, ci fac degraba un pomelnic.

Daca ne intrebam cate persoane putem trece pe un pomelnic, este bine sa stim ca putem trece atatea persoane cate putem purta in noi. Dumnezeu nu pune limite in aceasta privinta.

Trebuie sa retinem ca pe un pomelnic nu trebuie sa trecem decat numele, nu si situatiile. Cu toate acestea, se intampla ca omul sa ceara sanatate, sprijin in casatorie, ajutor la examene, etc, ca si cand Dumnezeu nu cunoaste ce ii este de trebuinta omului.

Uneori, din cauza ca nu locuim in Dumnezeu, ajungem sa vedem in El un prestator de servicii. Ii dam preotului pomelnicul si asteptam minuni. Uitam ca minunile nu se petrec stand in afara Sa, ci in unire cu El. Nici un timp nu este mai pretios decat cel petrecut cu preotul in a-i pomeni pe cei dragi. Cred ca cel mai dureros lucru e sa intri in Biserica, sa stii ca Hristos se jertfeste pentru tine, iar tu sa lasi un pomelnic ca sa te intorci in lume spre implinirea poftelor si a grijilor.

Pentru ca unii nu petrec multa vreme in Biserica, ei cred ca in orice moment din Liturghie pot lasa un pomelnic. Mai mult, sunt cazuri cand se enerveaza vazand ca preotul nu iese sa primeasca pomelnicul si ajunge sa bata in usa, ba chiar sa o deschida. Nu stiu de epicleza, de rugaciunile pe care preotul trebuie sa le rosteasca ...

Sa nu uitam ca dupa ce Cinstitele Daruri au fost acoperite, pentru cei pomeniti nu se mai pot scoate miride. (Miridele sunt scoase dintr-o prescura, atat pentru cei vii cat si pentru cei adormiti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de Agnet, pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatalui pentru neamul omenesc, sa se reverse si asupra celor pomeniti.)

E minunat ca printr-un pomelnic ne intalnim atat cu cei ce petrecem in aceasta viata, cat si cu cei trecuti la cele vesnice. Nu ne desparte decat o farama de timp pana la a sta tainic cu totii, fata catre fata. Sunt multe caile care duc la nefericire. Insa, din putinele cai spre fericire, voi aminti neincetat pomelnicul.

sursa

joi, 25 iunie 2009

VARZA: leguma miraculoasa



Folositi-o mai ales cruda. Face cat un depozit intreg de medicamente.
Modesta varza (Brassica oleracea var. capitata), pe care o punem atat de des in oale si farfurii si care va fi celebrata in triumf de Craciun, a fost, candva, o planta salbatica, de padure, domesticita" in urma cu mii de ani de catre populatiile din bazinul Marii Mediterane. In Dacia, se pare ca varza a fost adusa cu trei milenii in urma de catre celti, care o foloseau atat ca aliment, cat si ca medicament, ori ca ingredient magic. Tot in aceasta tripla calitate era folosita si de catre medicii din Grecia si din Roma antica, unde varza era considerata un soi de panaceu universal. In evul mediu, ea a jucat un rol important, intre altele, in descoperirea Lumii Noi,facand posibile indelungatele calatorii ale marilor exploratori, care o carau la bordul corabiilor in butoaie, murata. Pe langa hrana, ea era folosita si ca medicament contra scorbutului, pe timpul lungilor traversari ale oceanelor. Dar in ciuda vechimii ei ca leac popular, varza a in inceput sa fie cercetata de oamenii de stiinta abia in ultimii 15 ani, cand aparatura de laborator, tot mai sofisticata, a permis identificarea, in frunzele sale, a unor substante cu proprietati antitumorale, antioxidante si antiinflamatoare exceptionale. In plus, studiile statistice realizate pe la inceputul anilor '90 au mai pus in evidenta un lucru uimitor: populatiile la care varza este aliment traditional, fiind consumata murata sau cruda in mari cantitati, se bucura de o neobisnuita imunitate la o multitudine de forme ale bolii canceroase.

Modul de administrare al verzei
Mai multe institute de cercetare dedicate efectelor terapeutice ale verzei au ajuns la concluzia ca valoarea curativa a acestei legume este strict dependenta de modul sau de preparare. Au fost identificate trei variante de administrare a verzei:
* cruda (mai exact, sub forma de salata sau de suc proaspat)
* preparata bland (adica murata sau fiarta in abur)
* preparata vreme indelungata (adica fie fiarta mai mult de 15 minute, fie calita la cuptor, prajita etc.).
Glucozinolatii, substantele "responsabile" in mare masura de efectele anticancerigene ale verzei, sunt partial distrusi de fierberea scurta si de procesul de fermentare prin care se obtine murarea, si sunt total distrusi prin prepararea indelungata. Cel mai bine sunt pastrate aceste substante terapeutic active in varza consumata cruda, care este cea mai eficienta forma de administrare din punct de vedere terapeutic. Cunoscand aceste lucruri, sa vedem in continuare, de data aceasta detaliate, modalitatile de administrare ale acestei legume:

* Sucul de varza - se obtine foarte simplu, cu ajutorul storcatorului centrifugal. Varza se spala, se indeparteaza eventualele portiuni stricate, apoi se taie in bucati suficient de mici, pentru a intra pe orificiul de admisie al storcatorului, care le va marunti si apoi le va centrifuga. Sucul de varza va fi consumat imediat dupa preparare, pentru a nu avea timp sa se oxideze... De regula, se beau cate 500-1000 de ml de suc de varza pe zi, in cure de 21-60 de zile, cu pauze de 2-4 saptamani.
* Salata de varza -spalata si curatata de frunzele stricate sau imbatranite, varza se taie marunt cu ajutorul unui cutit cu lama de inox (pentru a reduce la minimum procesul de oxidare a enzimelor si a vitaminelor). Imediat dupa taiere, se amesteca bine cu sare, cu putin cimbru (pentru efect carminativ), cu ulei presat la rece si cu otet sau lamaie, dupa gust. Se consuma cat de proaspata posibil. Doza minima indicata pentru a beneficia pe deplin de efectele terapeutice ale legumei este de 300 de grame pe zi. O cura cu salata de varza poate dura oricat de mult, dar nu mai putin de patru saptamani.
* Varza fiarta - de vreo cativa ani, au aparut in comert dispozitive casnice, numite steamer (steam inseamna abur in limba engleza), care fierb in aburi legumele. Este un mod de preparare termica foarte comod, rapid si care, conform studiilor, pastreaza vitaminele si
enzimele verzei in proportie mare. De regula, in 10-15 minute, varza taiata felii este fiarta cu acest dispozitiv si, in plus, pastreaza gustul originar si poate fi consumata fara o alta gatire, doar combinand-o cu ulei, cu sare si cu alte legume fierte tot in abur (morcov, patrunjel, telina, dovlecei etc.). Daca din pricina costului nu ne permitem un dispozitiv de fierbere cu aburi, atunci putem fierbe varza intr-o oala de inox sau cu emailul intact, la foc iute, taiata cat mai marunt (eventual data prin razatoare), pentru a reduce la minimum timpul de preparare termica.
* Varza calita (la cuptor) - am luat-o in considerare in acest context doar pentru a sublinia faptul ca, preparata astfel, varza nu mai are practic nici un fel de valoare terapeutica. Din cauza deteriorarii principiilor sale active, in urma expunerii indelungate la temperaturi ridicate, ea isi pierde bogatia de vitamine, de enzime, de pigmenti cu efect antioxidant. De asemenea, oligoelementele si mineralele pe care le contine devin mai dificil de asimilat de catre organism.
* Varza murata - pastreaza doar partial vitaminele si celelalte substante vindecatoare ale legumei proaspete, in schimb, are continutul de minerale, de fibre alimentare intact si, important, are substante care ajuta la imbunatatirea digestiei, mai ales a digestiei grasimilor
si a proteinelor. Aceasta este si explicatia pentru care varza murata (la fel ca si castravetii murati) este nelipsita de la mesele cu mancaruri grele, pentru ca simtim instinctiv ca ne ajuta digestia si metabolismul. Studii statistice recente mai arata ca la populatiile care consuma
multa varza murata (in Polonia, in anumite regiuni ale Germaniei si ale Olandei), rata anumitor forme de cancer este mult redusa, ceea ce sugereaza faptul ca o parte din vitaminele si antioxidantii din varza se pastreaza intr-un procent semnificativ in urma murarii.
* Cataplasma cu varza - este foarte simplu de aplicat: foile de varza se zdrobesc pe o planseta de lemn si apoi se pun direct pe locul afectat, unde vor fi infasurate cu un tifon subtire, asa incat sa nu cada. In general, o aplicatie externa cu varza se face vreme de 2-4
ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se usuce la aer.

Boli prevenite cu ajutorul verzei

* Hepatita, bolile de ficat in general - o substanta continuta de catre varza, sulforafanul, stimuleaza puternic producerea in organism a unor enzime care joaca rolul de detoxifiant al ficatului. De asemenea, consumul de varza s-a dovedit a preveni procesele de distructie celulara la nivelul ficatului, sub actiunea factorilor infectiosi sau a celor chimici. Pentru a obtine aceste rezultate, se recomanda consumul verzei crude, sub forma de salata, de macar 3 ori pe saptamana.
* Boala canceroasa - in ultimii douazeci de ani au fost efectuate nu mai putin de 94 de studii care au aratat ca varza consumata cruda, murata sau gatita rapid are efecte antitumorale si anticancerigene. Principiile active din frunzele de varza induc celulelor maligne apoptoza (un
program de autodistrugere folosit de organism pentru eliminarea celulelor imbatranite), regleaza actiunea hormonilor steroidieni in organism (implicati in aparitia a numeroase forme de cancer), regleaza ritmul de diviziune celulara, induc o crestere a productiei enzimelor responsabile de inactivarea si de eliminarea celulelor maligne. Trei-cinci zile pe saptamana,
in care consumam cate 200 de grame de salata de varza, ne pot salva viata, punandu-ne la adapost de o incredibila multitudine de forme de cancer, despre care vom vorbi detaliat in cele ce urmeaza:
- Cancerul vezicii urinare - sunt diagnosticate la nivel mondial, in medie, cate 336.000 de noi cazuri in fiecare an, afectand de trei ori mai multi barbati decat femei. Conform cercetarilor medicilor de la Universitatea din Texas, care au studiat cazurile a 697 de bolnavi de cancer al vezicii urinare, in paralel cu cazurile a 708 persoane sanatoase din aceeasi grupa de

varsta si de aceeasi rasa, consumul de varza reduce puternic incidenta acestei boli. La
persoanele care consuma de mai multe ori pe saptamana varza cruda (dar si alte legume inrudite, cum ar fi varza rosie sau broccoli) incidenta cancerului vezicii urinare este cu 29% mai mica.
- Cancerul de prostata - o cercetare facuta in Statele Unite pe 1000 de persoane de sex masculin arata ca persoanele care consuma, la macar o treime din mese, legume in stare cruda, au cu 35% mai mari sanse sa nu faca aceasta boala... Interesant este ca la cei care consuma, la macar o treime din mese, in mod special varza cruda si legume inrudite (broccoli, varza rosie), riscul de a face cancer la prostata scade cu 44%.
- Cancerul la san - nu avem spatiu pentru a rezuma in acest articol toate studiile facute despre efectele de preventive ale consumului de varza in neoplasmul mamar (in Singapore, China, Statele Unite, Polonia, Olanda), dar toate arata ca femeile care consuma varza sau varza murata se bucura intr-o proportie foarte ridicata de imunitate fata de cancerul la san. Conform cercetarilor, cea mai ridicata rata a imunitatii o au femeile care au consumat varza, inca de la varsta de 12-13 ani, macar o data la 2-3 zile. In multe regiuni din Polonia, de pilda, unde datorita obiceiurilor culinare, o femeie consuma inca din adolescenta, anual, in medie, 25- 30 kg de varza, cazurile de cancer mamar sunt mai rare, cu incredibilul procentaj de 72%, decat in celelalte zone ale lumii.
- Cancerul de colon si de rect - intr-un studiu-gigant facut in Olanda, au fost colectate datele privind vulnerabilitatea la cancer de intestin, in raport cu obiceiurile alimentare, de la o suta de mii de persoane, pe o perioada de timp de sase ani. Conform raportului final al acestui studiu, publicat in anul 2000, la persoanele care consuma zilnic vegetale crude se inregistreaza cu 25% mai putine cazuri de cancer cu aceasta localizare. Ei bine, la vegetarienii care consuma cu predilectie legume din familia cruciferelor, adica varza, varza rosie, conopida si broccoli, incidenta cancerului de colon si de rect este cu 49% mai redusa, fiind practic de doua ori mai protejati de aceasta teribila afectiune.
- Cancerul pulmonar - la Lyon , in Franta, exista o institutie multinationala, "Agency for Research on Cancer", care a publicat in 29 octombrie 2005 un studiu privind influenta consumului verzei si a legumelor inrudite cu ea (in special varza rosie si conopida) in incidenta cancerului pulmonar. Comunicarea a avut la baza studiul a 2.141 de cazuri de cancer pulmonar, diagnosticat in Republica Ceha, in Romania, in Ungaria, in Federatia Rusa, in Polonia si in Slovacia. Modul de a se alimenta si caracteristicile genetice ale celor peste doua mii de bolnavi investigati au fost comparate cu cele ale unor persoane sanatoase din aceleasi tari. S-a dovedit ca varza cruda si legumele inrudite cu ea reduc cu 37% riscul de aparitie a cancerului pulmonar... Prin studii similare facute in China, s-a aratat ca si fumatorii sau fostii fumatori beneficiaza de aceleasi extraordinare efecte pozitive ale consumului de varza.
- Cataracta - salata de varza cu ulei de masline este o excelenta sursa de vitamina C si de vitamina A. Ambele vitamine au un puternic efect antioxidant si, intre altele, stopeaza procesul de producere al cataractei. Asadar, pentru profilaxia acestei afectiuni, se recomanda consumul, macar de trei ori pe saptamana, al verzei proaspete, cate 200 de grame minimum, sub forma de salata.

Tratamente interne
* Ulcerul gastric - studii facute de mai multe echipe de medici arata ca o cura cu suc proaspat de varza, din care se bea cate un litru pe zi, vindeca spectaculos aceasta afectiune, intr-o proportie de 35-47%. Si aceasta, intr-un timp uluitor de scurt - sub doua saptamani. Alt studiu, al doctorului american George Cheney, se intituleaza chiar: "Vindecarea rapida a ulcerului peptic la pacientii care consuma suc de varza". Se face o cura de 10 zile, timp in care se consuma cate un litru de suc proaspat, in 2-3 reprize, pe parcursul unei zile. Efectele vindecatoare se datoreaza in principal unui aminoacid continut de catre varza (glutamina), care stimuleaza refacerea, cresterea si dezvoltarea normala a celulelor ce alcatuiesc tesutul protector care "captuseste" stomacul si intestinul subtire.
* Polipi intestinali - studii facute in Statele Unite de catre doi cercetatori, Ernest Mario si Ah-Ng Tony Kong, arata ca sulforafanul continut de varza inhiba dezvoltarea polipilor intestinali si chiar provoaca remisia acestora. Se recomanda varza sub forma de salata, din care se consuma cate 300 de grame zilnic, in cure de 3 luni, urmate de o luna de pauza.

* Obezitate - in Statele Unite si, mai nou, in Europa, curele de slabire pe baza de varza fac adevarate furori. Cea mai populara este de departe cura cu supa de varza, cu care se obtin cele mai rapide scaderi in greutate si pe care...nu v-o recomandam. De ce? Pentru ca hranitul exclusiv cu varza fiarta si, eventual, cu alte mici adaosuri hipocalorice este o tortura ineficienta pe termen lung. In schimb, consumul zilnic, macar la pranz si la cina, a cate 200-300 de grame de salata de varza cruda, poate face minuni in reglarea ponderala, e drept, pe termen lung. Varza este foarte bogata in fibre alimentare, are putine calorii, multe vitamine si minerale, ajutandu-ne sa slabim natural. Obiceiul de a consuma timp de 3-4 zile pe saptamana aceasta salata in cantitati mari are si alte avantaje: reduce cantitatea de hrana consumata la fiecare masa, curata organismul de toxine, ne ajuta in regimurile disociate. Mai mult, consumul acestei salate este un important pas pentru schimbarea obiceiurilor alimentare si a stilului de viata, cheia reglarii greutatii corporale.
* Adjuvant contra cancerului uterin - un miniexperiment la care au participat 30 de femei cu cancer uterin in stadiul I (unu) a presupus consumul unui extract de varza, care contine o substanta denumita I3C (prescurtarea de la indol-3-carbinol). Dupa 12 saptamani de administrare analizele au aratat ca la 47,5% dintre femeile care au beneficiat de experiment celulele maligne au disparut, neoplasmul inregistrand remisie completa. Prin comparatie, la nici una dintre pacientele din grupul de control, care au luat un remediu placebo (fals), nu s-a inregistrat remisia cancerului. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de 3-4 luni, timp in care se consuma suc foarte proaspat de varza, din care se beau 600-800 de ml pe zi.
* Adjuvant contra cancerului la san - mai multe studii de medicina experimentala arata ca tratamentele cu compusii pe baza sulf prezenti in varza determina remisia tumorilor maligne mamare, intr-un procentaj de cel putin 40%. Ca adjuvant contra acestei afectiuni, se recomanda consumul zilnic de salata proaspata de varza la macar o masa. Suplimentar, se tin cure de cate 4 saptamani, in care se consuma cate un pahar (200 ml) de suc de varza, dimineata si seara.
* Valori ridicate ale colesterolului, ateroscleroza - cercetatorii de la Universitatea de Medicina din Hawaii, Statele Unite, au evidentiat faptul ca unii compusi din varza impiedica transportul colesterolului cu densitate redusa (forma periculoasa a acestuia), catre vasele de sange si catre tesuturi. De asemenea, varza impiedica formarea placilor de aterom si sclerozarea peretilor arterelor. Se recomanda consumul de varza sub forma de salata, cate 300 de grame zilnic, vreme de macar trei zile pe saptamana.

* Constipatia - cel mai simplu tratament este consumul de varza murata, macar 200 de grame pe zi. In varza murata se gasesc asa-numitele "bacterii prietenoase", care combat constipatia prin reglarea florei intestinale. Apoi, varza murata este bogata in fibre alimentare, de unde si efectul ei de "matura" a colonului, din care extrage prin absorbtie toate reziduurile si apoi ajuta la eliminarea lor prompta.
* Surmenaj fizic si intelectual - consumul de varza cruda sub forma de salata este un tratament tonic extraordinar pentru sistemul muscular si pentru sistemul nervos. Bogata in vitamine si in minerale, continand substante cu efecte stimulatoare pentru sistemul nervos central, fitohormoni care intensifica procesele de regenerare din organism, varza are efect adaptogen si anti-oboseala. Se tin cure de trei saptamani, timp in care se consuma la pranz si la masa de seara cate o farfurie (125 de grame) de salata de varza. Acest tratament este foarte bun adjuvant si contra depresiei psihice.
* Menopauza - studii preliminare arata ca un consum saptamanal de varza cruda (200 de grame pe zi, vreme de macar 4 saptamani) imbunatateste secretia hormonului estrogen si, important, regleaza raspunsul receptorilor acestor hormoni din organism. Rezultatul este instalarea mai tarzie a menopauzei, atenuarea simptomelor de inceput ale acesteia (bufeuri, transpiratie, nervozitate etc.), prevenirea si combaterea unor afectiuni specifice menopauzei, cum ar fi osteoporoza, prolapsul uterin, cancerul ovarian si uterin.
* Infectii respiratorii - varza este mai bogata in vitamina C decat portocalele, are putine calorii si multe substante cu efect antioxidant, contine magneziu, potasiu, calciu. Toate aceste caracteristici o recomanda in mod special ca remediu pentru intarirea imunitatii. Se administreaza proaspata, sub forma de salata, cate 3-400 de grame pe zi, la bolnavii cu infectii respiratorii, pentru a sustine si pentru a grabi procesul vindecarii. Persoanelor care iau antibiotice de sinteza li se recomanda si varza murata, pentru restabilirea florei tubului digestiv si pentru contracararea efectului imuno-supresor al acestor medicamente.

Tratamente externe
* Arsuri de gravitate mica si medie - se fac spalaturi si se pun comprese vreme de 15 minute, cate 2-3 pe zi, cu suc proaspat de varza. Are efect antiinfectios, ajuta la o vindecare mai rapida si estetica, previne formarea cicatricelor cheloide.
* Rani care se vindeca greu - se pun zilnic comprese cu suc de varza, care se tin vreme de o ora, dupa care se lasa zona tratata sa se usuce la aer inca o ora. Studiile arata ca prin mecanisme inca prea putin cunoscute (se presupune ca varza contine substante stimulatoare ale cresterii anumitor tesuturi), procesul de vindecare al ranilor este mult accelerat, scade riscul de infectie, semnele care raman dupa vindecare sunt mult mai putin
vizibile.
* Eczeme infectioase, infectii fungice - frunzele de varza proaspat zdrobite cu ciocanul pentru snitele se pun pe zona afectata, apoi se aplica deasupra un nailon, care se fixeaza
cu bandaj sau cu leucoplast. Se lasa sa actioneze vreme de 4 ore pe zi, dupa care zona tratata se lasa sa se zvante la aer, macar 45 de minute. Aplicatia se face pana la vindecare. Compusii pe baza de sulf din frunzele de varza au o puternica actiune antiseptica asupra bacteriilor si a ciupercilor parazite.

* Cancer de piele - se pune zilnic si se tine vreme de 4-6 ore pe zona afectata o cataplasma din frunze de varza, identica cu cea prezentata anterior, la tratamentul eczemelor. Foarte multe persoane cu epiteliom bazocelular si spinocelular au beneficiat de uimitoarele efecte ale acestui tratament simplu, dar care da rezultate acolo unde cele mai savante si invazive metode de tratament dau gres.
* Entorsa, luxatii - se pun pe zona afectata frunze de varza bine zdrobite (cu ciocanul pentru snitele) si se leaga cu o fasa. Aplicatia se face vreme de 4 ore pe zi. In primele doua zile de la producerea accidentului se pun deasupra cataplasmei si pungi cu cuburi de gheata. Practica arata ca datorita acestui tratament, timpul de refacere a ligamentelor se scurteaza, durerile sunt atenuate, in multe cazuri, chiar pungile cu lichid sinovial care se formeaza sunt mult mai mici.
* Dureri reumatice - pe zona afectata, se pun dimineata si, eventual, seara, frunze de varza bine zdrobite. Se tin minimum doua ore. Intern, se consuma cate 1-2 pahare de suc proaspat de varza pe zi, in cure de 40 de zile, urmate de 14 zile de pauza. Tratamentul extern si intern cu varza proaspata are efect antiinflamator articular, incetineste sau chiar stopeaza procesele degenerative, ajuta la recastigarea mobilitatii articulare.

FRUMUSETE

* Ten incarcat - se sterge vreme de cinci minute, in fiecare dimineata si in fiecare seara, pielea de pe obraji si de pe gat, cu un tampon bine inmuiat, din cand in cand, in suc proaspat de varza. Aceasta aplicatie are un excelent efect de curatare a pielii, previne tulburarile de pigmentare, da un plus de stralucire tenului astfel tratat.
* Piele imbatranita - bogata in vitamina A si in vitamine din complexul B, continand substante care imbunatatesc irigatia cu sange a pielii, avand efect de curatare profunda a tenului, sucul de varza este unul din secretele saloanelor de cosmetica care obtin rezultate miraculoase. Se pun comprese cu suc foarte proaspat de varza, care se tin vreme de 10-15 minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer alte 15 minute. In final se aplica o crema hidratanta.


Precautii si contraindicatii la tratamentul intern cu varza
Toate studiile facute pana in prezent arata ca efectele adverse ale tratamentului cu varza sunt foarte rare si reduse ca intensitate si se refera cel mai adesea la deranjamente digestive: balonare, usoare colici abdominale, in cazuri foarte rare diaree. Celor care au un sistem digestiv sensibil la varza li se recomanda consumul de condimente cum ar fi chimenul, anasonul, feniculul, care sunt un adevarat antidot la astfel de probleme. Varza va fi consumata cu prudenta, la inceput in cantitati foarte mici, de persoanele care sufera de colita de fermentatie, care s-ar putea sa nu suporte varza cruda ori pe cea murata, ci doar pe cea fiarta. Persoanele cu hiper si hipo-tiroidie vor consuma, de asemenea, cu prudenta varza, consumand-o la inceput in cantitati mici.

VARZA ROSIE
Este, practic, aceeasi specie ca si varza alba, fiind o varietate a acesteia. Dincolo de infatisare, intre varza rosie si cea alba mai sunt insa si alte diferente, invizibile cu ochiul liber, dar extrem de importante. De pilda, spuneam despre varza alba ca are un continut de vitamina C mai mare decat portocalele. Ei bine, varza rosie contine de pana la... 6-8 ori mai multa vitamina C decat surata ei alba, fiind un adevarat concentrat din aceasta vitamina... Apoi, pigmentii care dau culoarea rosie acestei legume au un rol foarte important ca medicament. Asadar, tinand cont ca modalitatile de preparare ale verzei rosii sunt perfect identice cu cele prezentate la cea alba, sa vedem in continuare cateva recomandari terapeutice extrem de importante:
* Alzheimer - antocianii, adica pigmentii rosii din aceastavarietate de varza, fac adevarate miracole in prevenirea si in combaterea degenerarii celulelor din sistemul nervos central. Se administreaza salata proaspata, cate trei sute de grame pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de alte 15 zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Inca nu se stiu foarte multe lucruri despre capacitatea tratamentului cu varza rosie de a restabili functiile cerebrale alterate de Alzheimer, insa efectul de prevenire si de incetinire sau chiar de blocare a evolutiei bolii cu ajutorul verzei rosii este cert.
* Febra - se administreaza salata de varza (150 de grame) sau sucul de varza (100 ml) de 2-3 ori pe zi. Continutul ridicat de vitamina C al acestei legume ajuta inima si sistemul cardiovascular sa reziste cu succes temperaturii ridicate, catalizeaza actiunea sistemului
imunitar, care este principalul "beneficiar" al acceselor de febra.
* Alergia - este prevenita de o cura cu salata de varza rosie cruda (ori chiar murata) pe timpul iernii. Se consuma 200-300 de grame zilnic, pe o perioada de timp de 3 luni, urmata de alte 3 saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Bogatia de vitamina C si de antioxidanti din aceasta leguma ajuta la reglarea reactiei sistemului imunitar la interactiunea cu factorii externi...


duminică, 3 mai 2009

Eu nu mai pricep nimic...

Atasasem aici niste sfaturi primite intr-un email... acum aflu de aici ca sfaturile de dincolo nu sunt bune si ca cele care-ti aigura o protectie mai mare sunt cele prezentate la ei in documentul atasat...

Ne conformam, citim si colo si colo ,dar de aparat tot Domnul ne apara!
Dar nevoind sa dezinformez pe cineva, corect este, cred, sa dau trimiterea si spre celalalt articol :)


Ana


sâmbătă, 25 aprilie 2009

Cutremurul

Din seara aceasta, pe mine m-a speriat. Nu stiu cum s-a simtit la voi,la noi a fost groaznic caci mie mi se parea ca nu se mai termina,si sunt prieteni care mi-au zis ca au fost doua,inainte de cel maricel ,se pare ca a mai fost unul mai mic.
Voi pune din nou articolul cu salvarea in caz de cutremur,ca sa mai citim...
Mie ce mi se pare ciudat e ca oficialii ne spun ca e ceva normal,ca nu a avut decat 5 grade/ richter dar telefoanele sunt moarte. si pe fix si pe mobil tare greu si dupa zeci deminute am putut sa imi sun rudele cele mai dragi.
La voi cum a fost,cum s-a simtit?
Domnul si Maicuta lui sa ne aiba in paza Lor!

Salvare in caz de cutremur:
Cititi si transmiteti mai departe - v-ar putea salva viata voua si celor dragi!!!
Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul vietii", editat de Larry Linn.

Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de cutremur.
M-am tarat in interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare in mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari. Am fost Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptand dezastrele simultane.

In 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul, "Universitatea din Istambul", Case Productions si ARTI, au cooperat pentru a filma acest test stiintific.
Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini inauntru. Zece manechini s-au "aplecat si acoperit" si 10 manechini i-am folosit in metoda de supravietuire "triunghiul vietii". Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre daramaturi si am intrat in cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, in care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu "aplecat si ascuns". Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vietii". Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost vazut in USA , Canada si America Latina, pe programul TV RealTV.

Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in Mexico City , in timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi intins jos, langa bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre banci. Nu am stiut atunci ca acelor copiii l-i s-a spus sa se ascunda sub ceva stabilit dinainte, cand cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lasand un spatiu sau vid langa ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vietii". Cu cat obiectul e mai mare, cu atat e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cat obiectul se va compacta mai putin, cu atat va fi mai mare vidul (golul) si cu atat mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita.

Data viitoare cand priviti cladiri prabusite, numarati "triunghiurile" pe care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea intr-o cladire prabusita. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii in caz de cutremur.
Seful salvarii din Dpartamentul de Popieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a insotit peste tot. Si-a dat declaratia personala: "Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo . Cand aveam 11 ani, am fost prins inauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000 de oameni. Am supravietuit in "triunghiul vietii", care a existat langa motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorati. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al "tiunghiului vietii". Prietenii mei sunt exemplul "aplecat si acoperit".

DOUGG COPP sfatuieste:

1) Oricine care pur si simplu "se apleaca si se acopera" cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt intotdeauna zdrobiti.

2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el.

3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din beton.

4) Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul unui cutremur.

5) Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa , atunci intinde-te jos si ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare.

6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din cazuri vei fi omorat.

7) Niciodata sa nu mergi la scari. Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc in continuu, pana cand are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat.

8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor sau in afara lor daca este posibil - este mult mai bine sa fi langa exteriorul unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atat este mai mare probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat.

9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste vehiculele; ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat in interiorul vehiculelor. Au fost toti omorati. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor, spune autorul. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele.

10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie.

Acest material l-am primit pe messenger de la un bun prieten.



vineri, 24 aprilie 2009

Mai intai anafora sau aghiazma?

Astazi, probabil si din cauza sarbatorii care a fost, cineva,stiindu-ma mai "bisericoasa" ( termenul cineva-ului :D ) m-a intrebat: "-Bine,bine si ce iau mai intai? anafora sau aghiazma?"
Raspunsul meu a fost : "- Aghiasma se ia inainte de anafora"
Si am si gasit aici ceva care cred ca lamureste deplin.

Ce inseamna cuvantul "Aghiasma" (Aiasma)?
Cuvantul este grecesc (aghios) si inseamna Sfintire. La noi, prin aghiasma se intelege atat apa sfintita, cat si slujba pentru Sfintirea ei.

De cate feluri e Aghiasma in intelesul ei de slujba?

De doua feluri: mare si mica. Cea mica se mai numeste in popor si sfestanie, care inseamna luminare, sau slujba luminilor, pentru ca la inceput se intelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si ziua luminilor sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.

Cand se savarseste Sfintirea cea mica a apei?

In biserica, de regula la fiecare zi intai a lunii, iar in case, oricand cer credinciosii, mai ales in zilele de miercuri si vineri dimineata. Cand preotii, potrivit hotararilor Sf. Sinod merg sa boteze casele credinciosilor, acestia sunt datori sa-i primeasca pe preoti cu bucurie si cu dragoste, deoarece preotii aduc binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu asupra casei si a familiei lor, prin apa sfintita cu care-i stropesc.

Care sunt roadele si folosul acestei slujbe?

Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asisderea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia Sfintirii si rugaciunea marturisesc. Ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele folos al lor" 562 (Molitfelnicul, Povatuirea din fruntea slujbei Aghiazmei mici, ed. 1984, p. 167).

Dar Sfintirea cea mare a apei cand se face?

La Boboteaza, atat in ajun, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele crestinilor, cantand troparul Botezului: "In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne...", cat si in insasi ziua Bobotezei, dupa Sfanta Liturghie, rand se sfinteste apa pe care o iau crestinii pe la casele lor pentru tot anul.

De ce se spune "Sfintirea cea mare a apei"?

Pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind Sfintita printr-o indoita chemare a Sf. Duh in cursul rugaciunii de sfintire, iar Sfintirea are loc in insasi ziua in care Mantuitorul a sfintit apele, botezandu-Se in Iordan. De aceea si slujba Aghiasmei mari este mai lunga si mai sarbatoreasca decat a Aghiasmei mici, iar cantarile si rugaciunile ei pomenesc si preaslavesc indeosebi Botezul Domnului in Iordan.

Ce putere are apa sfintita de la Boboteaza si cum o folosim?

Aghiasma Mare, adica apa Sfintita de la Boboteaza, are, intr-o masura cu mult mai mare, puterea sfintitoare si tamaduitoare, precum si darurile minunate, pe care am spus ca le are Aghiasma mica. De aceea, ea se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramane tot asa de proaspata, de curata si placuta la gust ca si cand ar fi atunci scoasa din izvor. O parte din ea se pastreaza in biserica, intr-un vas anume, numit si aghiasmatar, si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii). Cu aceasta apa sfintita se stropesc persoanele si lucrurile care trebuie exorcizate, curatite sau sfintite. Se intrebuinteaza, de pilda: la botezul copiilor, la rugaciunea pentru durerea de cap, la randuiala de curatire a fantanii spurcate, la binecuvantarea inceperii semanaturilor, la vasul cel spurcat, la Tarinele (holdele), viile si gradinile bantuite de lacuste si gandaci, la Sfintirea crucii si a troitei, a clopotului, a vaselor si vesmintelor bisericesti s.a.

Aghiasma Mare se foloseste de asemenea la Sfintirea bisericii si a antimiselor, a Sfantului Mir si a altora.

Fiecare crestin sau fiecare casa trebuie sa ia din Aghiazma de la Boboteaza si sa o pastreze intr-un vas curat si la loc de cinste. Se gusta dintr-insa pe nemancate si cu multa cuviinta in zilele de ajunare si de post, sau in zilele de sarbatori mari, dupa ce venim de la biserica, mai ales cand nu ne impartasim. Se obisnuieste ca credinciosii sa bea din Aghiasma mare timp de 8 (opt) zile in sir, incepand din ajunul Bobotezei, pana la incheierea praznicului, adica pana la 13 ianuarie. Dupa aceea, ea se poate lua numai dupa Spovedanie, indeosebi cei opriti de la impartasire se pot mangaia luand aghiasma si apoi anafora. Cand ne impartasim, Aghiasma se ia dupa impartasire, fiind mai mica decat Sfanta impartasanie, iar cand luam numai anafora, Aghiasma se ia inainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.

Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea si gradina, vitele si chiar ogoarele si livezile noastre, pentru a le feri de rele. In caz de boala, putem, de asemenea, sa gustam din ea cu credinta. Caci apa aceasta, avand intr-insa darul si puterea dumnezeiasca a Sfantului Duh, a facut adesea multe minuni, insanatosind bolnavi, tamaduind rani, aparand de rele, de necazuri si de primejdii.


Aghiasma mare – originea, vechimea si rolul ei în viata crestinilor

În fiecare an, la data de 6 ianuarie, Biserica noastra Ortodoxa Româna, praznuieste botezul Domnului nostru Iisus Hristos, în râul Iordanului , de Sfântul Prooroc Ioan Botezatorul.

În aceasta zi , în toate bisericile, se savârseste sfintirea aghiasmei mari , care este cea mai de seama ierurgie, dintre ierurgiile privitoare la lucruri.

Apa a fost considerata totdeauna ca fiind una dintre cele patru stihii sau elemente constitutive primordiale ale cosmosului (apa, pamântul, aerul si focul) si este, totodata, elementul natural cel mai util si cel mai folosit în viata casnica si gospodareasca a omului, dupa cum spunea Parintele Profesor Doctor Ene Braniste.

Cuvântul grecesc agheasma (popular aiazma ) însemneaza sfintire si este de doua feluri: mare si mica. Agheasma mare se savârseste o singura data pe an (la Boboteaza), iar cea mica, la mai multe ocazii sau date, din cursul anului bisericesc.

Agheasma mare se savârseste la Boboteaza, în amintirea botezarii Domnului, de catre Sfântul Prooroc Ioan Botezatorul, în râul Iordanului si se savârseste, atât în ajunul Bobotezei, când se sfinteste apa, cu care preotii boteaza casele, cât si în însasi ziua Bobotezei, când se sfinteste aghiasma, pe care credinciosii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.

Este numita Agheasma mare, pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind sfintita, printr-o dubla epicleza, iar sfintirea are loc în însasi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfintit apele, prin botezul Sau în apa Iordanului. Slujba Agheasmei mari este mai dezvoltata si mai solemna ca la Agheasma mica, iar cântarile si rugaciunile din cursul ei, pomenesc si proslavesc îndeosebi botezul Domnului în apele Iordanului.

În ziua ajunului Bobotezei, sfintirea apei se face de obicei chiar în biserica (în pronaos), dimineata, dupa Utrenie, cu mai putina solemnitate, fiindca, dupa unii, acum, ea, aminteste de botezul cu care boteza Sfântul Ioan Botezatorul în pustiul Iordanului; iar, în ziua Bobotezei, ea se face dupa Sfânta Liturghie, în biserica sau în fata bisericii aminteste de însusi botezul Mântuitorului în apele Iordanului; de aceea, se face de obicei în chip mai solemn, prin iesirea afara din biserica.

Originea si vechimea . Parintele Profesor Doctor Ene Braniste spunea, ca sfintirea apei de la Boboteaza era legata de botezul catehumenilor, care se savârsea în ajunul praznicului, seara (pâna târziu noapte) si pentru care se sfintea apa necesara de botez. Ulterior, desfiintându-se catehumenatul si generalizându-se pedobaptismul, s-a pastrat sfintirea apei, legata ce praznic, ea capatând alta semnificatie. Precum accentueaza arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, în ziua Bobotezei, se face nu numai reînnoirea botezului Domnului si a harului botezului primit de fiecare dintre noi. Teodor Lectorul pune pe seama patriarhului monofizit Petru Fullo al Antiohiei (sec. V) hotarârea de a se savârsi sfintirea apei în ajunul Bobotezei, seara. În secolul VI, unul dintre pelerinii apuseni la Locurile Sfinte (Antonim din Piacenza) descrie, cum se facea pe atunci „botezul” la apele Iordanului, în dimineata marelui praznic.

Originea slujbei Agheasmei mari este, Ierusalimul , unde se pastra amintirea puternica a botezului Mântuitorului, prin mâna Înainte-Mergatorului Ioan Botezatorul, în apele Iordanului si de aici, ea s-a raspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol si în Asia Mica. De aceea, rânduiala de azi a slujbei Agheasmei mari e atribuita de traditie, în întregime, Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimul (+638), caruia i se atribuie troparele ce se cânta la începutul slujbei, cât si frumoasa rugaciune pentru sfintirea apei. Aceasta slujba se afla, în diverse variante foarte asemanatoare între ele, în riturile liturgice ale tuturor Bisericilor orientale necalcedoniene (la armeni, la copti, etiopieni, sirienii iacobiti), si a influentat, într-o mare masura, chiar ritualul corespunzator din ritul liturgic roman (catolic).

În ceea ce priveste efectele Agheasmei mari , asupra vietii crestinilor, ni-l arata însasi rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei mari si al rugaciunii de sfintire (dupa epicleza), unde preotul se roaga: „Si-i da ei harul izbavirii si binecuvântarea Iordanului. Fa-o pe dânsa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepartare a puterilor celor potrivnice, plina de putere îngereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-însa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta…”.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin atingerea Sa de apa Iordanului în care S-a botezat, a sfintit nu numai pe apa râului Iordan, ci însasi firea apelor în general , a apelor de pretutindeni, facând din ele un factor de purificare si de sfintire , prin energia divina introdusa în apa Iordanului, precum cântam în troparul din rânduiala slujbei: „Astazi firea apelor se sfinteste…”. De aceea, apa sfintita la Boboteaza poseda, într-o masura mult mai mare, darurile si puterea tamaduitoare si sfintitoare a Agheasmei mici.

De aceea, Agheasma mare se pastreaza nestricata vreme îndelungata, ramânând tot asa de proaspata, de curata si de buna la gust, ca si atunci când a fost scoasa din izvor, fapt pe care îl remarca, din vechime, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti, precum Sfântul Ioan Gura de Aur, în „Omilia XXIV”, despre Botezul Domnului. O parte din ea se pastreaza în biserica, într-un vas anume, numit vasul de agheasma, sau agheasmatar, si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii).

Întrebuintarea si pastrarea Aghiasmei mari în casele crestinilor . Agheasma se pastreaza la loc de cinste, în vase (sticle) curate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. Credinciosii gusta dintr-însa pe nemâncate, în zilele de post si ajunare sau la sarbatori mari fie înainte, fie dupa biserica. Se obisnuieste (mai ales în Moldova) sa se guste dintr-însa timp de opt zile în sir, mai ales de la ajunul Bobotezei, pâna la odovania praznicului, adica pâna la 13 ianuarie inclusiv, îndeosebi cei opriti de la împartasire se pot mângâia luând agheasma si apoi anafura (când ne împartasim, agheasma se ia dupa împartasanie, iar când luam numai anafura, agheasma se ia înainte de anafura, pentru ca anafura este binecuvântata pe când aghiasma este sfintita).

Uneori se stropesc cu agheasma casele si lucrurile dintr-însele, curtile, viile si anumite obiecte din uzul pietatii particulare (cruciulite, iconite ). În caz de boala, bolnavii gusta agheasma sau se stropesc cu ea partile bolnave ale trupului, spre a ajuta tamaduire.

Daca prisoseste sau s-a învechit, nu trebuie aruncata oriunde, ci sa o varsam în loc neumblat si curat, pentru a nu fi pângarita.

Atât Agheasma mare, precum si cea mica, este împreunata cu obiceiul „mersului cu botezul”. Peste tot în ajunul Bobotezei, iar în unele parti înca de doua sau trei ori pe an (la înaltarea Sfintei Cruci, în Vinerea Izvorului Tamaduirii si, pe alocuri, la 1 august sau înainte de 14 septembrie), preotii merg cu botezul, stropind casele si pe credinciosi cu agheasma si cântând troparul: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne…” (la Boboteaza) sau „Mântuieste, Doamne, poporul Tau…” (în celelalte ocazii).

Sa ne curatim si noi sufletele, participând la minunea sfintirii firii apelor si gustând din Aghiasma cea mare, ce se savârseste în fiecare biserica ortodoxa, la data de 6 ianuarie, caci numai asa vom putea retrai, sarbatoarea botezului Domnului nostru Iisus Hristos, de catre Sfântul Proroc Ioan Botezatorul, în râul Iordan.
Ana

luni, 16 martie 2009

Despre tămâie





Am fost adeseori intrebata,mai ales de colegi/ colege/ prieteni/ prietene care nu sunt "prea dusi la Biserica" ( nu ca eu as fi model de urmat) sau care au alt rit decat cel ortodox,ce este si de ce folosesc tamaia.

Nu stiu cum faceti voi,dar la mine curatenia nu e completa daca nu se termina cu tamaierea casei si aprinderea candelei.
Mai ales in perioada Posturilor,candela trebuie sa stea aprinsa si casa sa fie tamaiata cat mai des.
Poate sa fiu prea grabita ca sa nu se intample lucrurile astea. Si parca ma simt mai protejata ,iar casa mai curata. Si pentru ca nu stiu eu sa spun mai bine decat persoanele consacrate ce este si la ce foloseste,si mai ales invataturi corecte despre tamaie, am cautat si am gasit aceste notiuni,care sper sa va fie de folos.

ISTORIA TAMAIEI

Tămâia ( din lat. thymanea) este sucul (răşina) unor arbori/arbuşti exotici (cedrii libanului), care ajungând în contact cu aerul se încheagă, la fel ca şi răşina brazilor. Ea era adusă ca ofrandă la templul iudaic, iar în crestinism este considerată ca un prinos sfant, al cărui fum înmiresmat însoţeşte toate actele cultului divin.

ÎN VECHIUL TESTAMENT
În cultul Vechiului Testament trebuia să se aducă dimineaţa şi seara sacrificii de tămâie, pe altarul special amenajat în Cortul Mărturiei şi apoi în Templu, numit altarul tămâierii (Ieşire 30, 1-8); pe acest altar nu se ardea numai tămâie curată, ci erau amestecate încă patru ingrediente (Ieşire, 30, 34). Proorocul Maleahi (cap. 1, 11) prezice că după venirea lui Mesia se va aduce jertfă de tămâie de la răsăritul soarelui până la apus.

ÎN CREŞTINISM
În cultul creştin găsim întrebuinţarea tămâiei încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, canonul 3 al Sfinţilor Apostoli spune: "(...) Dar să nu fie iertat a se aduce altceva în altar decât untdelemn pentru candele şi tămâie la vremea aducerii înainte". Sf. Ap. Pavel, în epistolele sale, inspirat de tămâierile din Vechiul Testament, zice că Mântuitorul S-a dat pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru noi "spre miros de bună mireasmă" (Ef. 5, 2), iar la II Cor. 2, 15, vorbind despre apostoli, zice că ei sunt lui Dumnezeu "bună mireasmă".

Despre folosirea tămâiei în cadrul Sfintei Liturghii găsim menţiuni în rânduiala de la Liturghia Sfântului Iacob şi în Liturghia Sfântului Marcu, iar mai târziu şi în liturghiile Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, unde avem şi formule speciale de binecuvântare a tămâiei folosită la cădire.

Dar tămâierea nu era folosită numai în cadrul Sfintei Liturghii, ci şi la alte sfinte slujbe şi manifestări de cult, ca: procesiuni,înmormântări şi altele.

Obligaţia tămâierii o aveau diaconii; de aceea Sf. Arhidiacon Ştefan este zugrăvit de obicei cu o cădelniţă în mână. Din pricina mirosului plăcut pe care îl răspândeşte, îmbălsămând aerul şi alungând miasmele, tămâia, în Sf. Scriptură, este privită ca un simbol al rugăciunilor pioase, care, asemenea fumului de tămâie, se ridică în sus, ca unul dintre cele mai preţioase daruri de jertfă aduse lui Dumnezeu. Astfel de daruri au fost aduse şi pruncului Iisus de către magi: aur, smirnă şi tămâie. Smirna este tot un fel de tămâie, însă mai de preţ şi cu un miros mai plăcut decât al tămâiei.

Tămâierea are două înţelesuri: când se tămâiază persoane sfinte sau icoane, ea este semn de veneraţie şi respect, iar când se tămâiază lucruri asupra cărora se invocă trimiterea harului de la Dumnezeu, simbolizează harul Sfântului Duh, care ni se trimite de sus, după cum spune şi rugăciunea tămâierii. Precum am spus mai sus, ea este simbolul rugăciunilor noastre, care se înalţă spre Dumnezeu ca fumul de tămâie. Cei 24 de bătrâni din viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul au căzut înaintea Mielului având fiecare alăute şi năstrape de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor (Apocalipsa 5, 8). Acelaşi înţeles îl au şi cuvintele Psalmistului, care zice: "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, ridicarea mâinilor mele jertfa de seară" (Ps. 140, 2). Pentru tămâierile sau cădirile din rânduiala sfintelor slujbe se întrebuinţează cădelniţa (căţuia sau tămâierul), în care se pune tămâia.

RUGĂCIUNEA TĂMÂIERII
"Tămâiei îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună-mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh."

sursa



ÎNVĂTĂTURI BUNE DESPRE TĂMÂIE

---Cand se tamaie casa – ce se tamaie, care e forma si cine poate tamaia?
Tamaierea se face acasa odata cu inceputul rugaciunilor. Se aprinde tamaie si se pot tamaia si sfintele icoane; aceasta se face de catre un barbat cu credinta, daca nu este se poate face si de o crestina curata in acel timp. Este bine sa se tamaie toate camerele. De asemenea, se mai pot tamaia vase, haine sau mancare de pomana, inainte de a le imparti, cum e cazul pe la sambata mosilor; si se mai poate tamaia sambetele sau duminicile, dimineata, la mormintele mortilor, pana se incepe slujba la biserica.
---In caz de necesitate (rau, frica, ganduri necurate, tulburare, suparare), in timpul zilei, ce se poate lua?
Daca persoana nu a mancat, poate lua anafura, agheasma mica, iar daca a mancat sa se unga cu ulei de la Sf. Maslu sau agheasma pe frunte, sa se afume cu tarnoseala, sa aprinda tamaie.

ÎNVĂTĂTURI GRESITE DESPRE TĂMÂIE
---Dacă cineva este rău, are răutate în suflet, trebuie să înghită un bob de tămâie şi va fi bun.
Înghiţind unul sau mai multe boabe de tămâie vei scăpa de calculi renali (pietrele de la rinichi), dar în nici un caz de răutate. Răutatea vine din suflet, nu din trup. Vei deveni mai bun înghiţind un "bob de răbdare" şi unul "de rugăciune".
---Lumânările trebuie tămâiate înainte de a fi aprinse.
Lumânarea este un simbol şi o jertfă, (simbolizează lumina dumnezeiască pe care o dorim şi în viaţa aceasta, şi în viaţa viitoare şi este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu). Se tămâie icoanele, se tămâie prin casă, dar n-am mai pomenit să tămâiem lumânările.
---Tămâia se foloseşte oricând, smirna numai în sărbători.
Putem să folosim şi una şi alta, oricând vrem fără nici o oprelişte. Pentru o mai bună înţelegere, între smirnă şi tămîie este o diferenţă ca între pâinea albă şi cea neagră. O poţi folosi pe fiecare când o ai, cu sfinţenie şi cu mulţumire la Dumnezeu.

sursa




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...