{ Bazarul cu mirodenii }

Pentru bucureșteni si nu numai căci in curând vor fi onorate si comenzi online!

Dacă ești un pasionat al  gătitului sau doar un începător într-ale gastronomiei si îți făceai probleme pentru ca nu găseai prea ușor condimente specifice unui anumit fel de mandare,acum poți sta  liniștit!

Într-o locație centrala, pe strada  Știrbei Voda la numărul 53-55, in  proximitatea parcului Chismigiu si in imediata vecinătate a strazii Schitu Magureanu, si-a făcut, de curând, apariția un magazin cochet de condimente, căruia, imediat ce ii treci pragul ii ești recunoscător pentru miresmele orientale care te îmbie la visare : Egipt,Turcia, India si Maroc.

De un bun gust desăvârșit , nimic nu este așezat la voia întâmplării, aici.

O balanta veche, un manualde condimente, coșuri cu plicuri de condimente organice, boluri cu tot felul de condimente de la paprika afumata iute /dulce, la cardamon, anason, cimbru,etc. totul  arata dragostea si  pasiunea cu care au fost gândite si așezate aici de doi oameni pasionați de ceea ce fac.

"Ideea deschiderii unui magazin de condimente a pornit de la pasiunea mea pentru arta culinara si din dorinta de a transpune in peisajul pietei romanesti imaginea bazarului oriental, asa cum il cunoastem din tari precum India, Turcia, Maroc sau Egipt. Am adus culoare, arome clasice si exotice si, in plus, avem recomandari si sfaturi de specialitate pentru utilizarea fiecarui condiment in parte", a spus Mihai Florea, proprietar Bazarul cu Mirodenii.

La Bazarul cu Mirodenii găsiți o varietate mare de condimente clasice folosite în bucătăria românească și în cea europeană (sare, piper, chimen, paprika dulce/iute afumată, cimbru, rozmarin, scorțișoară), multe mirodenii exotice, specifice bucătăriilor orientale și sud-americane (turmeric, cardamom, șofran, anason, chilli, lemongrass, etc), precum și amestecuri de mirodenii gata preparate (amestec chinezesc de 5 mirodenii, biryani spice, tika masala, piri piri etc). De asemenea, puteți cumpăra sare de mare cu diverse arome (rozmarin și usturoi, țelină, pătrunjel și cimbru) și uleiuri (de susan, de muștar sau un amestec de ulei de in cu ulei de măsline și susan) și accesorii: mojare, râșnițe, seturi de borcănașe pentru condimente.

Printre specialități, se găsesc condimente 100% organice, crescute in mod natural, in soluri fără substanțe chimice, aduse tocmai din India, de cel mai mare producător de mirodenii din lume. "

 Am găsit chiar  si frunze de lime !

 Si ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este faptul ca Bazarul cu Mirodenii este un loc unde cumpărătorii au posibilitatea de a degusta condimentele și de a le achiziționa în cantitatea dorită, potrivit necesităților și preferințelor acestora.

Eu venisem cu o listutasi am plecat barând totul de pe ea, adică am cumpărat așa: o cutie cu paprika iute, afumata, piri-piri si  tika masala , iar, la final, a venit, din partea casei , un dar: am fost indemnata sa îmi aleg un plic cu ce condiment doresc; eu am ales  un plic cu ardei chayenne.

            

Cade bine acest dar ! ;)

          

  

 

Sper ca toate acestea sa va fi convins sa ii treceți pragul cat mai curând, Bazarului de mirodenii !

Cat despre proprietari, le doresc mult succes si vânzare buna !

Ana

{ In Tineretului... }

Sambata trecuta, caci tot eram dupa portia de prostie cu care m-am confruntat la serviciu,am vrut sa ne aerisim, in primul rand eu,si apoi cei de langa mine ( de dragul meu,desigur) si am iesit din casa fara vreun plan anume.
Am ajuns in parcul tineretului, unde am stat sau ne-am plimbat cam sase ore.
A fost asa de bine...minunat!
Am facut si poze, evident, nu indraznesc sa le spun fotografii :D
Pentru experienta mea fotografica e ok :)
Vi le arat si voua, cu mare drag!

Ana

PASAJUL Basarab

... cred ca asa ii zice...
Si,nu, aceasta nu e o poza cu pasajul ci cu ceaiul cald baut la intoarcere,pretext sa va arat cana pe care actualmente o iubex cel mai mult ( de la Ikea ;) )

Vineri dupa-amiaza, deja vacanta ( concediu, in cazul meu,si chiar daca nu mai aveam zile restante de anul trecut tot mi-l luam :D, dar asa cu zile restante - am o singura zi din concediul pe anul acesta luat :)), mi-au mai ramas 61 ( lucky me, si de Paste tot concediu imi voi lau youpy)

Toata saptamana am de gand sa ma odihnesc, si daca se mai incalzeste nitel bicisnica asta de vreme sa ma si plimb.
Nu ca nu m-as plimba eu si pe ger, dar imbatranesc domne', si nush' de ce, dar, in ciuda kilelor in plus, mi-e frig de ma ia o durere de cap cu senzatie de voma,de la gerurile acestea [ Tin sa precizez ca nu ma plimb cu capul descoperit ci ca o baba cu un sal ( din Ierusalim,sic :p ) pe cap ! ]

Voua va place cum arata pasajul asta?







Nu stiu de ce, dar mie nu imi place. Stiu ca nu mai seamana zona cu cea in care mi-am facut eu veacu' ca studenta ( in primii doi ani,caci in vara dintre anul 2 si 3 mi-am cumparat apartamentul si am terminat facultatea ca boieroaica, din casa mea :D )



Dupa ce ne-am plimbat pana la epuizare si inverzire de frig ( eram cu o prietena si colega) am luat tramvaiul



si am venit acasa, unde plimbarea s-a sfarsit cum v-am zis in deschidere cu ceaiuri calde in noile mele cani Ikea

si, dupa ce ne-am incalzit am trecut-o pe compoturi de fructe :))

mai multe poze cu pasajul - facute tot cu telefonul din dotare AICI

Voi cu ce va mai delectati?
Ana

Muscata

Ei bine, va spuneam aici ca o vecina mi-a dat o muscata, pe care o pusesem in pamant,desi imi era teama ca nu se va prinde, fara radacina.

Nu numai ca s-a prins,  dar a si inflorit, si tare mi-e draga!
Iat-o! ( scuze pentru calitatea pozelor dar aparatul meu cam face figuri, cred ca deja sunteti la curent)

Ana

Pianina mea

Am zece ani fix de când nu am mai fost acasă! Drept pentru care, atunci când am intrat în casă, şi am văzut cum arată pereţii,cât praf şi ce aer închis era în ciudA faptului că mătuşă mea aeriseşte periodic, m-a apucat jalea...
Şi cum era Duminică, nu am putut nici praful să îl ştergem...
Am lăsat bani unei doamne să facă curăţenie generală, sub stricta supraveghere a mătuşii mele, şi alţi bani pentru cimitir,unde mătuşa merge destul de des la mormântul bunicii, însă cu atâtea ploi, erau buruienile de jumătate de metru dacă nu mai mari...

Ceea ce mi-a adus zâmbetul pe buze, în ciuda dezastrului casnic găsit în interior, a fost pianina mea, moştenită de la tatăl meu,despre care v-am mai spus, cu alte ocazii, că a fost compozitor, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Dacă el ar fi trăit cu totul alta era viaţa noastră acum , foarte posibil am fi fost stabiliţi în Elveţia, sau cine ştie...

Tata a rugat-o pe mama să îi promită că, dacă lui i se întâmplă ceva, pianina nu va fi vândută, şi deşi trebuie să îi respect ultima dorinţă, mi-e din ce în ce mai greu gândul că se deteriorează stând într-o locuinţa încuiată şi debranşată de la toate utilităţile... Mă cam bătea gândul să o donez ...sau chiar să o vând ( cu siguranţă tata ştie cât de greu îmi e gândul că stă nefolosită şi că nici nu am unde să o aduc în apartamentul din Bucureşti,însă în momentul în care am început să cânt.... m-am reîndrăgostit de pian, am constatat că nu e deloc dezacordată, şi m-am hotărât să nu o vând niciodată, ci să aştept momentul când ne vom muta într-o casă/ vilă, eu cu soţul meu şi întreaga noastră familie ( părinţii noştri,adică)

Tatăl meu provine dintr-o familie de muzicieni, străbunicul meu ( bunicul lui, adică) a fost prim-violonistul lui Enescu, au cântat împreună în Hanovra,( si bunicul meu tot violonist a fost dar stia si pian,orga...) şi se spune că talentul se moşteneşte; eu una nu am avut privilegiul să fiu înzestrată cu talentul tatălui meu - am avut mici faze incipiente însă, din cauza că nu am cultivat acest talent- nu compun -( într-un oraş mic ca al nostru nu găseai profesor de pian,ci doar de vioară) însă sper că măcar nepoţii lui ( copiii mei) să îl moştenească. Aşa că pianina rămâne în casă, şi se va muta unde voi locui eu, atunci când vom reuşi să scăpam de ... statul la bloc.

Pe pian tronează de când mă ştiu un sfesnic, care se încadrează de minune în peisaj...

Nu aveţi habar cât de dragă îmi este pianina aceasta! Este, alături de câteva fotografii şi de partiturile melodiilor lui, dar şi partituri ale muuultor compozitori ( români şi străini), îngălbenite de vreme, cam tot ceea ce mi-a rămas de la tatăl meu. Aaaa, şi discurile şi benzile de magnetofon cu melodiile compuse de el .

Așa că, fiecare își arată ce are...unii andrelele, alții pianinele, de fapt cam ceea ce ne reprezintă că familie .

Din această cauza nici nu pot fi prietenă cu oricine de pe net, cu blog sau fără, întrucât nu avem punți de comunicare; credeți-mă, am încercat, dar nu merge... vorbim alte graiuri.

Din cauza acestei călduri imposibile, mi-e ( cu scuze) și cam lene să mai scriu ceva, pur și simplu vegetez, cu AC deasupra biroului... așteptând vremuri rezonabile. Deci dacă vor fi mai raruțe scrierile mele, nu e din cauză că n-am subiect, doar dispoziția îmi cam lipsește.

Cu bine,
Ana

Pregatiri pentru Botez

Ana

Aghiazmatar

Nou, in "biserica mea"

Ana