Când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă – Arsenie Boca
joi, 13 ianuarie 2011
Paste integrale cu cabanos si rosii uscate
Un pranz "de nevoie" caci salariul intarzie iar, primaru' care este a plecat in America :D si NU a semnat statele de plata...asa incat, ce daca ai muncit,astepti sa vina nefericitu' asta la mana caruia esti.......
Bani doar de doi carnaciori cabanos...
Ce mai gasesti prin camara? Pungi cu tot felul de paste integrale ( niciodata nu am pus o punga intreaga la o singura gateala! ).
Le aduni, mai gasesti prin frigider si un borcan desfacut de rosii uscate italienesti - din perioasa cand erai in bani, tot in frigider gasesti si resturi mai uscate de la tot felul de branzeturi (las' ca merg razuite peste paste), un strop de ulei sigur mai e pe fundul sticlei, nici nu iti trebuie mult :D, busuioc uscat, piper,cativa catei de usturoi... si gata pranzul. Oricum ramane si pentru cina ( incalzita la microunde :) )
Facem haz de necaz insa de o saptamana numai asa o tinem, gatim doar ce gasim prin congelator ( si slava Domnului avem carne si pentru sfarsitul acesta de saptamana...ramasa de la Sarbatori), camara sau frigider.
Regimul,dragii mei, se tine doar de catre persoanele instarite,nu de dascali ...
Oricum, au fost foarte bune, iar ne- instaritul trebuie sa manance putin, hrana sufletului sa o avem, asa-i?
Doar ca,parca, din cand in cand iti mai vine sa iti cumperi si o carte, ca doar nu lucrezi la spatii verzi,ca sa nu mai zic de cand tanjesc dupa o piesa de teatru, [ de cand vizionez sambata In Trecerea Anilor, de exemplu , mi-a casunat sa vad un spectacol la Teatrul Mic in a carui distributie sa se regaseasca neaparat si Bogdan Talasman], un spectacol de opereta...
Las' ca acum-acum vine primavara si simtim cum renaste optimismul in noi: plimbari, visare..., nu doar mancare si stat la caldurica :)
Sa va fie bine!
Ana
PS. Sper ca nu va creez un disconfort cu postarea aceasta cu o nota foarte subtire de pesimism, problema nu e ca nu as avea ce manca,caci niciodata nu am rabdat de foame, mereu se gaseste ceva de incropit pentru masa, ceea ce ma deranjeaza este senzatia ca muncesc degeaba,sau ca,desi muncesc, parca ar trebui sa cersesc pentru dreptul meu garantat prin Constitutie, si apoi,dupa ce ne-au ciuntit asa de rau salariile, sa nici nu le iei niciodata la timp,parca e deja prea mult!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ai dreptate.Le place sa umileasca oamenii pe care stiu ca nu ii vor face sa se razvrateasca orice s-ar intampla pentru ca, asa cum este de mic si de nenorocit salariul pe care il primesc,oamenii il asteapta ca sa reuseasca sa traiasca.
RăspundețiȘtergereGresesc daca spun ca imi este dor de vremurile demult apuse, cand tot omul avea serviciu, dascalii erau respectati, salariul era destul de bun si fiecare , chiar daca statea la cozi interminabile, avea ce sa puna pe masa si cu ce sa isi creasca copiii.Nu mai vorbesc de o casa, pe care acum prea putini si-o mai permit.
Erau lipsuri, dar nu era saracia de acum.
asa este,din pacate,draga mea! Te imbratisez! :*
RăspundețiȘtergereBuna Ana!
RăspundețiȘtergereNoi ne repliem: azi ne-am inscris la biblioteca judeteana:)) Sa fie hrana pentru spirit! Cat de multa!
Ai vazut ca m-am mutat?
http://nikosnewhomeblog.blogspot.com
aja, foarte bine! E o solutie,dar eu vreau la teatruuuuuuuuu :((
RăspundețiȘtergereDa, am vazut te am si trecut in blogroll :P
Noapte buna!