Daca te vei renega pe tine insuti si vei renunta constant la propriile tale rationamente, la voia ta proprie, la propria ta dreptate sau – ceea ce insemna acelasi lucru – la ratiune, la voia si la dreptatea firii noastre cazute, cu scopul de a radacina in tine intelepciunea, voia si dreptatea divina pe care Dumnezeu insusi ne invata in Sfanta Evanghelie, firea cazuta va declansa in tine un razboi inversunat impotriva Evangheliei si impotriva lui Dumnezeu. Spiritele cazute vor veni in ajutorul naturii cazute.
Nu ceda si cu atat mai mult nu descuraja : luptand cu hotarare iti arati fermitatea si statornicia vointei. Aruncat la pamant, ridica-te. Tras pe sfoara si dezarmat, intrarmeaza- te din nou. Invins, intoarce-te neintarziat in lupta. Este foarte folositor sa observi in tine propria-ti cadere, precum si aceea a intregii omeniri. Este absolut necesar sa recunosti si sa studiezi cum aceasta cadere se manifesta in dispozitiile inimii si miscarea gandurilor. Este esential pentru tine sa-ti constati slabiciunea ratiunii si vointei tale.
Vederea caderii tale este o vedere duhovniceasca. Vederea neputintei tale este de asemenea o vedere spirituala. Intr-o asemenea vedere mintea este spectator. Ea ne-a fost daruita prin harul botezului: sub efectul harului oribirea mintii se imprastie, si ea incepe sa vada clar pe campul sau de lupta ascetica ceea ce nu putea patrunde pana atunci.
De vederea duhovniceasca a starii de cadere a omului este legata o alta : aceea a ingerilor cazuti. Aceasta vedere este de asemenea o vedere duhovniceasca, un dar al harului (conf. Ps. 91, 11). Si aici mintea este un spectator. Prin implinirea poruncilor, prin efortul de a implini cat mai deplin, mintea incepe incet, incet, sa discearna spiritele cazute in gandurile si sentimentele pe care le nasc in ea ; ea incepe sa discearna comertul pagubos pe care-l fac fiintele omenesti cu spiritele cazute, inrobirea oamenilor de catre aceste spirite care, prin intrigaria si viclenia lor, cauta sa le piarda.
In vederile duhovnicesti nu-i nimic sensibil ; ele se capata prin grija statornica de a implini poruncile Evangheliei si de a lupta impotriva gandurilor si simtamintelor pacatoase. Cel ce n-a experimentat aceste vederi nu poate avea nici cea mai mica idee despre ele si nici nu stie macar ca ele exista.
In Psaltire, Duhul Sfant a redat cu putere confruntarile si luptele ostasilor lui Hristos impotriva propriei firi cazute. De aceea calugarii primelor veacuri invatau Psaltirea pe dinafara, si se foloseau de cuvintele Duhului pentru a cere in rugaciuni izbavirea din prapastia ispitelor si smulgerea din gura vrajmajului diavol.
Ignatie Brancianinov
via e mail
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu