Treaba cu intelepciunea...

despre care am scris aici... sa explic un pic, poate se intreaba cineva de ce am vrut sa stiu despre...
Evident am si eu parerea mea, dar mai voiam si altele.
Sunt de acord cu toti cei care mi-au spus parerile lor, si le multumesc :)

Am elevi de 12-13 ani deja maturizati si intelepti din cauza greutatilor vietii, pe care le resimt si le traiesc si ei alaturi de parintii lor; iti vine sa ii strangi in brate si sa ii feresti de tot raul, le ierti stangaciile, neputinta, nereusita, nu poti sa nu ai ingaduinta...

Si apoi eu, un om mare care e inca un copil , mai copil decat cei despre care va spuneam mai sus, si nu pentru ca as fi trait pe "roze", din contra!!!

In copilarie, datorita faptului ca tata murise, mama avea numai greutati cu banii care nu ne ajungeau niciodata: un salariu de profesor, o pensie( a bunicii) si inca o pensie de urmas( a mea), dar pentru ca tata murise inainte de a implini 35 de ani, foarte mica de numai 400 lei ( a nu se citi 4 milioane, ci 400 de lei din aia de pe vremea lui ceausescu.)

De multe ori ceream ce vedeam la colegii mei,iar mama nu imi putea oferi decat : "nu am,copile, cum sa-ti cumpar, nu avem bani,ce vrei sa fur si sa ajung la puscarie? Pe tine cine te mai creste atunci?"

Si intelegeam,desi nu-mi convenea situatia deloc.

Si nici nu am devenit un copil, si mai tarziu un adolescent, un adult, acrit!

Dar vremurile pe care le traim noi acum, au sansa sa ma acreasca, sau sa ma lase intr-o indiferenta si o sila totale.

Simt o neputinta, si nu imi place ca am devenit "cuminte" de cand sunt angajata cu acte in regula. Studenta fiind, faceam parte din Liga studentilor, si eram alaturi de colegii mei in orice actiune aveam.

[ La Liga Mare ( cum i se spunea ligii de la facultatea de drept- si pentru ca am spus ca si daca as fi participat la mitingul de ieri,nu as fi strigat nimic, e din cauza ca atunci cand eram studenta, nefiind multe fete in liga mare, sarcinile noastre erau usoare: aveam grija de coliva -atunci cand se facea parastas la troita de la Universitate pentru Eroii din'89 , sau alte "munci" , potrivite cu statul nostru de fete, iar eu, am insistat, la unul din mitinguri sa-mi se dea si mie porta- voce sa strig :"jos Iliescu!"

Cristi, seful Ligii mi-a spus: " Mai, iti dau sa strigi dar zic ca nu e bine!" Hmm, pai am inteles? Nici vorba, si am strigat - surpriza: nimeni nu a strigat dupa mine :))) Penibil, si de atunci m-am lecuit, pazeam coliva, sau duceam vreun buchet de flori, sau pur si simplu transmiteam faxurile presei... dar de strigat la miting nu am mai strigat deloc, desi participam la toate, astfel incat ajunsesem sa o exasperez pe mama , careia i se transmitea de catre colegi, cunoscuti: Iar am vazut-o la Tv pe fata dvs, a fost la miting! " Mama: Copile, nu te- am trimis sa schimbi fata lumii, ci sa inveti carte, de aia esti la Bucuresti, oare- ti va intra vreodata in capul ala?" :) ]

Acum ajung sa nu ma recunosc, ieri am luat "fluturasul" de salariu, si mi-era frica sa ma uit pe el sa nu vad vreo 5 mil si ceva ( adica reducerea trambitata de 45 %) sau ce stiu eu ce suma; si sa ma fi vazut ce respiratie normala aveam la vederea sumei intregi, si nu diminuata.

Deci am ajuns sa ma multumesc cu faptul ca imi iau salariul,de parca nu as munci pentru el, ci l-as cersi ( apara-ma, Doamne! ).

Si mai mult, sa ma bucur ca e asa, si nu micsorat, in loc sa fiu revoltata caci criza e numai pentru muritorii de rand si nu si pentru "ilustrii nostri conducatori" - nu prea am timp, dar aici imaginati-va emoticonul ala verde scarbit, sictirit,cel care vomita.

Uite cum aplic vorba romanului :..." se putea si mai rau!"

Poate nici o intelepciune foarte profunda nu s-a prins de mine,din moment ce mama imi spune si acum : "mama, tu cand te maturizezi?" Nu imi spune cu rautate, doar, sa zicem, amuzata caci ma vede coborandu-ma la nivelul elevilor mei, desi modelul meu este si a fost mereu ea, mama mea!

Are si acum fosti elevi care o viziteaza, o suna ( o fosta eleva o suna din Washington- unde s-a stabilit- destul de des si intotdeauna de ziua ei , de Craciun, Florii...)

Pai si de ce sa nu ma cobor la nivelul lor,cand oricum traiesc-bietii , niste vremuri mult mai rele decat ale noastre, noi chiar am avut copilarie, asa cu griji si lipsuri, ei le au pe toate dar au pierdut copilaria, copilarirea, sunt maturi si nu mai stiu sa zambeasca,parca.Ce sanse au ei samai fie copii la varsta mea?

Deci intelepciunea vine uneori inainte de vreme, poate nu neaparat intelepciunea,dar maturizarea, da! Poate gresesc, si n- o fi asta, dar eu asa percep lumea in care traim.

Mie mi se reproseaza doua lucruri: ca nu sunt mai matura si ca am o memorie prea buna... sunt defecte? Desi stiu ca nu mi se spun lucrurile acestea cu nici o urma de rautate... cred ca e timpul sa ma maturizez, memoria m-as bucura insa sa ramana cel putin la fel de buna ca pana acum! :)

Vreau sa am minte de copil si memorie de adult!

Si pentru o zi asa frumoasa, si un pic de muzica- sa mai uitam de grijile vietii:









Ana