Ziua a patra.
Zilele sunt din ce in ce mai aglomerate,si la servici - suntem presati de tot felul de termene - si acasa - datorita curateniei pentru Craciun, si constat ca, din ce in ce mai rar, reusesc sa am doar timp pentru mine si pentru sufletul meu,si din ce in ce mai rar ma gandesc la dragul meu pelerinaj.
Iar timp ca sa scriu despre el imi gasesc tot rarut, insa bucuria e inca in sufletul meu si ma alina mereu in momentele dificile.
Ma oprisem cu povestirea la ziua a patra.
Era prima data cand intram in Ierusalim, urmand sa ne cazam pentru urmatoarele trei zile aici.
Am mers intai la Zidul Plangerii, unde am trecut printr-un filtru al politiei in care imi amintesc ca ni s-au cerut telefoanele pentru a nu fi trecute pe banda, ghidul spunea ca daca le lasam sa treaca pe banda aceea exista riscul sa se defecteze; dupa ce am aratat pasapoartele ,am trecut intr-o piata imensa toata din piatra.
De fapt intreg Ierusalimul este numai pietre si gradini cu maslini.
Ati vazut "Arranged"? Daca nu,vi-l recomand.
Eu ,de cate ori privesc fotografia asta imi amintesc filmul ; mi-a placut foarte mult.
Pana sa ajungem la Zidul Plangerii ,am vizitat incaperea unde a avut loc Cina cea de Taina.
iar apoi am mers sa vedem mormantul regelui David
dar cred ca este doar ceva simbolic, pentru ca am intrat separat: femeile intr-o parte a incaperii si barbatii in cealalta, partile fiind despartite de o perdea de catifea groasa.
Barbatii nu au putut intra decat dupa ce li s-a dat Kippa sau Yarmulke ((acoperamantul capului)
In traditia evreieasca, acoperirea capului este un semn care sa aminteasca de existenta in univers a unei forte mult deasupra omului. Kippa (acoperamantul capului) este un simbol bine cunoscut al religiozitatii evreiesti. Unii barbati poarta kippa tot timpul, in timp ce altii isi acopera capul numai cand se roaga, mananca sau iau parte la serviciile din sinagoga.
Dupa ce am iesit de la Mormantul Regelui David,ghidul ne-a dus pe acoperisul cladirii ,in care acum functioneaza o scoala evreiasca. Am putut privi de acolo de sus Ierusalimul.
Am plecat apoi catre Zidul Plangerii. Pana sa ajungem acolo am vazut un soldat israelian care isi facea rugaciunea si imi amintesc ca ne-am oprit si ne-am uitat ca la urs...avea o miscare specifica si purta pe deasupra hainelor militare un vestmant traditional.
Am intalnit apoi , in drumul spre Zid , un alt simbol evreiesc: sfesnicul - cred ca ii zice Menora.
Apoi , in sfarsit, se zarea Zidul Plangerii
Am fost foarte impresionata de cat de multe evreice si musulmance am vazut rugandu-se acolo, si bineinteles ca eram tot separat: femeile intr-o parte si barbatii in cealalta.
Ghidul ne-a lasat pret de jumatate de ora aici.
Ceea ce m-a mirat a fost faptul ca nici evreicele , si nici musulmancele nu plecau de la Zid intorcandu-se cu spatele cum era normal, ci se retrageau mergand cu fata catre zid, incet-incet si cu cartile de rugaciuni in maini, rugandu-se.
M-am rugat si eu pentru ca EL a fost acolo , si imi amintesc ca am plans mult, desi stiu ca multi ma vor condamna pentru asta.
De fapt cred ca nimeni nu poate sa ajunga acolo si sa ramana de ...piatra... lacrimile iti curg fara sa tii cont ca esti crestin,mozaic sau musulman.
Doar cateva fotografii de langa Zid si povestirea pelerinajului meu va continua intr-o alta zi.
Ana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu