Citeam mai demult un articol,tot pe un blog,dar nu mai stiu exact unde, ca numai intre persoane de acelasi rit exista prietenie adevarata...ei bine,azi mi s-a infirmat aceasta teorie...
Si ,culmea,tot cel care "greseste mai mult" ca sa indulcesc reprosul, e cel nemultumit si se plange,si-si gaseste singur circumstante atenuante,scuze de copil razgaiat...
Si sufar ca o idioata,
ca iar am investit suflet acolo unde nu era cazul...Stiu ca veti zice ca nu iert,ca nu sunt buna, ca e post si sunt ispite...or fi , nu neg si nici nu am zis ca nu iert, doar mi-am exprimat dezamagirea si dezgustul , pe care nu pot sa mi le reprim.
Sa fac altfel nu as mai fi eu.
Or falsitatea ma supara mai mult decat ingratitudinea si lipsa masurii.
Marele meu "noroc" ( scuzati cuvantul..."nu am gasit alta rima" ) e ca... existi tu.
Exista ,dragul meu, in continuare langa mine, ii multumesc Domnului in fiecare clipa pentru asta.
Ana
Stii ce e cel mai frumos si minunat lucru? Ca in acelasi timp, Dumnezeu te iubeste la fel si pe tine, si pe persoana respectiva... Ne iubeste pe toti, oricat rau ne-am face unii altora si noua insine. Plange pentru noi ca suntem rai, dar tot ne iubeste si asta nu putem sterge.
RăspundețiȘtergereOf Ana, eu cred ca in afara de persoanele lumesti, care sunt bolnave grav sufleteste ptr sunt efectiv la indemana diavolului fara sa se apere in nici un fel, persoanele duhovnicesti sunt si ele in suferinta, in neputinte de toate felurile, sufletesti, trupesti ...pana la urma orice urma de rautate indreptata importiva aproapelui este o neputinta de a intelege pronia cereasca care il acopera, de a avea mila ptr aproapele, etc, etc...
RăspundețiȘtergereStiu exact ce simti, pe mine una m-a doborat atata rautate in lume si cand am cautat suport sufletesc in frati, in cercuri duhovnicesti, am gasit si mai mare inversunare, incredibil!!! Ca sa nu ma pierd de tot de credinta, imi spun mereu ca eu sunt cea in greseala si tot astept de la Domnul sa curete zgura neputintelor mele si sa construiasca un alt aluat. Parintele meu are o vorba : " tu sa cresti ca un aluat dospit! " ...eeee...frumos spus, greu de facut ....Domnul sa ne aiba in paza draga mea!
De mare folos in relatiile cu ceilalti este Seminarul iertarii pe care il ofera Maica Siluana pe site/ul centrului. Pe mine m-a ajutat foarte mult sa imi dau seama ca de multe ori agresivitatea celorlalti nu e decat un raspuns la agresivitatea mea; si m-a facut sa vad in celalalt tot un copil al Domnului, cu rani si suferinte care de multe ori ne fac sa ne agresam reciproc. Iertarea si iubirea pe care le ofera Domnul sunt singurele care pot pune capat acestui cerc vicios al agresivitatii si rautatii. si, cum frumos a zis Cristina, Domnul ma iubeste si pe mine si pe celalalt la fel de mult, adica infinit...
RăspundețiȘtergereCristina...da,asa e ,si e bine,numai ca EL e Dumnezeu,eu o biata muritoare. Fir voi incerca sa nu mai fiu credula,fie sa accept mesaje jignitoare,cu subinteles...de "condoleante" desi as fipreferat sa nu repet. Multumesc pt mesaj.
RăspundețiȘtergereLili, bine ai venit! Tare frumos zici,as vrea sa mai vorbim,lasa-mi o adresa de mail,daca vrei,sau scrie-mi tu...multumesc si pt vorbe si pt ca ai fost pe aici,mai vino :)
Natalia,multumesc pt mesaj, inca ma mai gandesc la treaba cu seminarul ala; cum zicea si Lili,de multe ori, te lovesti de atata inversunare la "frati" si ,as adauga eu,si de multa ipocrizie, o sa incerc sa imi vindec ranile,insa deocamdata fara seminar, de capul meu si cu ajutorul duhovnicului. Multumesc si pt. vizita :) Stiu ca MA IUBESTE, SI E MINUNAT!