Sa fiu inconjurta doar de bunatate si de oameni buni!
M-am saturat de rautatea lumii acesteia! Stiu suna utopic,dar asta simt eu.
Voi ati simtit binecuvantarea bunatatii?
La serviciu- frica, lasitate, tacere, priviri pe furis, pdl-isti declarati care sfideaza, oameni care sunt calcati in picioare si rabda, amenintari,mai mult sau mai putin directe.
Grija pentru ziua de astazi,cine se poate gandi atat de departe cum ar fi ziua de maine?
Foarte aproape , in bloc, si ultima mea speranta ca se va lumina vreodata situatia financiara a scarii s-a dus de-a dreptul, duminica seara, cand vecinul in care aveam incredere deplina,caci promisese ca va primi sa fie presedintele asociatiei, s-a razgandit,asta dupa ce cu cateva zile inainte imi spusese:"stiti de ce cred eu ca tac prietenii lui sau ne pun bete in roate? Pentru ca ei nu platesc, sau platesc jumatate din intretinere, iar restul sumelor le platim noi, tocmai de aceea avem asa facturi mari!"
Iar duminica mi-a spus ca nu vrea sa se"mai bage" in nimic, si ca "nu l-a cumparat adminstratorul" desi eu nu zisesem nimic in acest sens!
Eu ce sa inteleg acum,ca si el face precum prietenii administratorului? Plateste doar jumatate sau deloc?
Uneori simt ca imi pot pierde credinta,caci mi se pare ca nici Dumnezeu nu ma mai aude, apoi ma scutur si imi dau seama ca am aceste ispite poate si pentru ca am ajuns acolo unde au mers pasii LUI
Oaza mea de liniste este familia, acei oameni dragi,iubiti si minunati care imi sunt alaturi in orice situatie, ma sprijina si ma ajuta sa gasesc jumatatea plina a paharului cand eu vad doar golul...
Lor vreau sa le multumesc, sa le spun cat de mult ii iubesc,sa le daruiesc o melodie,care va este in egala masura dedicata si voua, cititorilor mei fideli,alaturi de dorinta sa avem " O zi binecuvantata!
Faimos concert de pian - Mozart
Asculta mai multe audio diverse
Mozart - Piano Concerto 21, 2nd Movement
Asculta mai multe audio diverse
Ana
PS La voi la servicii cam care este starea de spirit? Pe mine ma deprima rau de tot atmosfera, ma face sa muncesc ca un robot,fara satisfacie de nici un fel! :(
Ana,
RăspundețiȘtergerePriveste jumatatea plina a paharului.
Bucura-te ca ai inca servici, un
acoperis deasupar capului si o familie.
In timpurile astea de criza sunt multi care nu mai au nimic din toate astea.
Pentru asta ar trebui sa-i multumesti lui Dumnezeu.
Offf, draga Ana, cred ca nicaieri in lume nu-i usor in zilele astea...
RăspundețiȘtergereSa nu incetam sa credem insa in frumusetea si bunatatea din oameni si poate asa o vom inmulti. Nu de putine ori am avut senzatia (pe care si tu o descrii) ca nu mai inteleg nimic in jurul meu, ca nu mai recunoasc oameni, comportamente, ca dintr-o data m-am trezit traind intr-o lume straina...Dar cred ca asa cum nu trebuie sa absolutizam binele, nu trebuie absolutizat nici raul. Si mai cred ca acum, mai mult decat oricand, ne inraim unii pe altii.
Ca una ce ai fost binecuvantata sa calci pe urmele "pasilor Lui", stii bine ca "in lume, necazuri veti avea; dar indrazniti, Eu am biruit lumea!"... (Ioan, 16, 33)
Te imbratisez cu drag si cu nadejde de bine!
Lia, II MULTUMESC in fiecare clipa. Insa da-mi voie sa-ti spun ca de asta a ajuns romanul in situatia de azi: a spus mereu ca se putea si mai rau si s-a multumit cu ce i s-a dat, in loc sa lupte pentru mai mult, mai bine, in adevaratul sens al cuvantului.
RăspundețiȘtergereMultumesc Mariana! Ai dreptate! Imbratisare :)
RăspundețiȘtergere