Când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă – Arsenie Boca

joi, 23 septembrie 2010

Atunci cand tristetea nu pleaca...

Mi-e din ce in ce mai greu sa scriu pe blog, si asta nu neaparat pentru ca nu as avea timp,desi sunt destul de aglomerata, ci pentru ca am o stare pe care prea putin o pot numi buna!

Nu ma simt deloc odihnita, ca dupa o vacanta de vara, din contra, ma simt fara putere si fac eforturi sa am randamentul dorit la serviciu si chiar si acasa.

In cea mai mare masura, de vina pentru starea mea rea sunt cele doua decese din aceasta vara, precum si faptul ca, de curand am aflat ca Alin nu a murit pentru ca a pus o frana brusca si bicicleta s-a dezechilibrat,asa cum credeam noi,familia, cipentru ca  a fost lovit de un tanar cu un BMV,copil al unui om care pentru cartierul respectiv este cunoscut drept periculos si de care toata lumea care a vazut accidentul are teama de a declara ca il cunosc si ca au vazut toata desfasurarea accidentului.

Ma simt asa de rau gandindu-ma la lucrul acesta, stiu ca nimeni si nimic nu il poate aduce pe Alin inapoi, dar starea de rau, de neputinta, de inutilitate, pe care o simt nu v-o pot descrie in cuvinte.
Tanarul care l-a accidentat a transmis familiei mele ca "plateste inmormantarea" si cu asta a rezolvat totul ( din punctul lui de vedere plata cheltuielilor cu inmormantarea il absolva de vina ca a condus imprudent si ca a bagat in mormant un om de 32 de ani, un om minunat!!! )

Ceea ce vreau sa mai spun este ca acest tanar,baiat de bani gata, nu este la primul accident, varul meu este al treilea om accidentat ( nu am inteles exact daca si pe primii doi i-a omorat)!

Si se pare ca de justitia omului va scapa, are toate atuurile vremurilor pe care le traim...

Il vad pe varul meu in orice tanar de pe strada, daca mai are si sapca ( pe care el a purtat-o si in sicriu) ma ia plansul imediat, si tare mi-e teama sa nu ajung depresiva, caci imi dau si eu seama ca plang prea usor, si din orice...

Plang pentru ca Alin nu mai este, plang pentru ca vreau sa i se faca dreptate,si nu cred ca se va face, plang pentru ca si daca ca s-ar face dreptate, Alin tot nu va mai fi langa mama lui, plang pentru ca salariul este prea mic, plang pentru ca desi am toate gradele didactice sunt nevoita sa ii cheltui mamei pensia ca sa putem trai,si mai gasesc eu cate ceva...

Numai credinta in Dumnezeu pare ca ne-a mai ramas, este singura care ne poate salva, stiu, dar chiar si asa tot o starea proasta am,apatica,resemnata...

Shoppingul m-a relaxat intotdeauna- ca pe orice fata sau femeie-, si , in limita posibilitatilor, inca o mai face.

Ikea este unul dintre magazinele unde imi las putinii bani pe care ii am, iar acum au si articole ieftinite "pret mic".
Orice fleac pare sa ma bucure pe moment, pentru ca apoi sa revina starea de rau pe care o simt...
Duminica am  pregatit varza calita in noua mea tava de inox, cumparata la pret redus din Ikea.



Aici aveti catalogul online, daca va intereseaza sa faceti cumparaturi din Ikea.

Sper ca voi, cititorii mei fideli, sunteti mai bine ca mine, si mai sper ca sa reusesc si eu sa fiu bine, si sa  ma resemnez cu ideea ca Alin nu mai este...

Ana

11 comentarii:

  1. Te imbratisez, imi pare rau ca aveti starea aceasta. Si eu ma simt trista in ultima vreme, si sensibila...as vrea doar sa va spun ca TATA E LA CÂRMĂ si toata nadejdea noastra sa fie la EL. Sunt sigura ca la toti ne pare rau de vremurile pe care le traim, si cu totii le simtim pe pielea noastra, dar sa nu uitam ca Dumnezeu ne-a promis ca are grija de noi, ca nu ne va parasi niciodata.Ochisorii sus, cu nadejde la Dumnezeu, si inima smerita!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dumnezeu sa-ti dea putere sa treci peste aceste momente de tristete!

    RăspundețiȘtergere
  3. Un Copil...Amin!
    Multumesc, te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  4. Darryana, sa dea Domnul, te imbratisez :* Un sfarsit de saptamana placut!

    RăspundețiȘtergere
  5. vezi u asta este marea noastra problema ca asteptam sa ne dea dumnezeu tot timpul...ar trebui sa luptam pentru drepturile noastre iar voi intelectualii sa fiti in frunte....

    RăspundețiȘtergere
  6. Dragă Ana, durerile de felul acesta sapă adânc în sufletul nostru şi par a nu putea fi mângâiate...
    Nedreptatea sporeşte durerea şi neputinta...însă vine o vreme a răsplătirii pentru toţi...şi pentru toate.
    Felul în care fiecare om din viaţa noastră ne atinge sufletul este unic...Alin, prin felul în care a iubit viaţa, poate a "trăit" mai mult decât mulţi semeni care numără zeci de ani...fă din lucrul acesta motiv de mângâiere şi nădejde!
    Bucurie să-ţi dăruiască Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  7. frumoase cuvinte ai scris!!! stiu ca trebuie sa acept ca asa a fost voia Domnului,dar... deocamdata ma depaseste tristetea, durerea, situatia, chinul matusei mele, suferinta ei. La asta cu condensarea trairii in doar cativa ani fata de alti oameni care traiesc mai mult nu m=-am gandit pana acum. Multumesc, sa te auda Domnul!
    Oricum,daca i-as spune matusii ce ai spus tu,nu ar consola-o nimic nu o consoleaza, dar e intarita, ii face cele necesare, parastaele, chiar ca te intareste Domnul in astfel de situatii.
    Ii zicea mamei zilele trecute ca nu a avut Domnul ce sa faca cu ea, caci e bolnava, dar Alin era sanatos si in putere si probabil ca Domnul a avut treaba cu el acolo sus..... mi se rupe sufletul cand o aud

    RăspundețiȘtergere
  8. Doamne-ajuta, Ana!
    Eu cred ca tristetea nu e buna. Observ ca esti o persoana credincioasa si in acest caz trebuie si poti sa iesi repede din tristete.
    In apropierea lui Dumnezeu nu este tristete ci fericire. Incearca sa faci tot ceea ce trebuie facut pentru sufletul lui Alin , pentru cei care sufera din cauza despartirii de el si nu uita de cei care nu-ti cunosc suferinta si asteapta de la tine grija si atentie. Altfel spus daruieste iubire. Si pune-ti nadejdea in mila lui Dumnezeu pentru mantuirea sufletelor celor care au plecat din lumea aceasta.
    Dumnezeu sa-ti daruiasca virtutile sale de pret: credinta, nadejdea si iubirea.
    Doamne-ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Doamne ajuta,Diana! Si eu stiu ca nu e buna tristetea, si ca faptul ca nu accept in totalitate si nu pot sa spun fara durere ca asa a fost voia lui Dumnezeu este semn de putina credinta, sper doar sa o pot face curand, dar daca ar fi numai durerea mea, poate as trece mai uspr,dar e matusa mea care sufera enorm, e logodnica lui care si ea e distrusa si toate rudele noastre simt durerea de a nu il mai avea pe Alin in viata.
    Timpul poate va mai atenua din durere, dar va ramana o rana mereu disparitia lui pentru toti. Iti multumesc pentru vizita, ganduri bune si urarile frumoase.
    Te mai astept pe la mine, daca ai placere! Duminica placuta! Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Doamne-ajuta, Ana! Si eu trebuie sa-ti multumesc. Am folosit ieri reteta ta de gogosari in otet. Cautand o astfel de reteta am intrat pe blogul tau si n-am putut sa nu-ti trimit un mesaj cand am vazut ca te lupti cu tristetea. Eu chiar nu stiu sa dau sfaturi, dar stiu ca in astfel de situatii este f. important sa tii stransa legatura cu biserica, cu duhovnicul tau, sa daruiesti multa dragoste celor din preajma ta (si tu ai, slava Domnului) ajutandu-i in toate si sa ai grija de sufletele celor ce nu mai sunt printre noi. In felul acesta scapi de orice forma de singuratate.
    Iti doresc si eu duminica placuta. Doamne-ajuta!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...