Cuvantul lor va roade ca o cangrena. (II Timotei 2, 17)
Rostind aceste cuvinte, Apostolul Pavel se refera la treptata si inevitabila raspandire a raului, din pricina palavragelii fara rost ("desartele vorbiri"). Cei ce se vor lasa "antrenati" de ele vor fi ''impinsi tot mai mult spre necredinta", spune Apostolul.
Orice rau moral actioneaza distructiv. Cand cedam unei patimi, ea devine un atribut al fiintei noastre si nu mai suntem in stare sa-i stopam evolutia. Ne obisnuim cu mare usurinta cu raul, care fie ca se strecoara pe neobservate in viata noastra, fie ca ne ia in posesie treptat, asemenea unei stihii careia nu i te poti opune. Obisnuinta incepe sa ne roada "ca o cangrena", ajungand sa ne istoveasca puterea, putin cate putin. Nici nu fel de eforturi omenesti, nici un fel de mijloace "pamantesti" nu sunt in stare sa opreasca raspandirea raului.
Nu ne putem face robii raului si sa ramanem nepedepsiti. Fiindca putem transmite aceasta robie si celor din jurul nostru, contaminandu-i la bolile noastre. Din cauza noastra vor suferi si altii, iar raul va deveni nu numai cronic, ci si molipsitor.
Infectia se transmite cel mai usor prin cuvinte, cum spune Apostolul Pavel. Raul produs de cuvinte este imperceptibil, surd inevitabil, care poate fi comparat cu o cangrena care roade treptat. Obiceiul de a ne deda "desartelor vorbiri" ne abrutizeaza auzul si capacitatea de a percepe realitatea, incat nu ne mai sperie monstruozitatea pacatului, care ni se strecoara in suflet pe nesimtite, ca o otrava.
Cine stie, s-ar putea ca odata, in ceasul mortii, la judecata lui Hristos, un suflet care si-a aflat pierzanie din pricina acestei infectii, sa ne arate pe noi ca pe unii care ne-am facut vinovati de acest dezastru. Si va trebui sa raspundem pentru toate inaintea lui Dumnezeu.
"Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele" ( Pslami 140, 3)"
Orice rau moral actioneaza distructiv. Cand cedam unei patimi, ea devine un atribut al fiintei noastre si nu mai suntem in stare sa-i stopam evolutia. Ne obisnuim cu mare usurinta cu raul, care fie ca se strecoara pe neobservate in viata noastra, fie ca ne ia in posesie treptat, asemenea unei stihii careia nu i te poti opune. Obisnuinta incepe sa ne roada "ca o cangrena", ajungand sa ne istoveasca puterea, putin cate putin. Nici nu fel de eforturi omenesti, nici un fel de mijloace "pamantesti" nu sunt in stare sa opreasca raspandirea raului.
Nu ne putem face robii raului si sa ramanem nepedepsiti. Fiindca putem transmite aceasta robie si celor din jurul nostru, contaminandu-i la bolile noastre. Din cauza noastra vor suferi si altii, iar raul va deveni nu numai cronic, ci si molipsitor.
Infectia se transmite cel mai usor prin cuvinte, cum spune Apostolul Pavel. Raul produs de cuvinte este imperceptibil, surd inevitabil, care poate fi comparat cu o cangrena care roade treptat. Obiceiul de a ne deda "desartelor vorbiri" ne abrutizeaza auzul si capacitatea de a percepe realitatea, incat nu ne mai sperie monstruozitatea pacatului, care ni se strecoara in suflet pe nesimtite, ca o otrava.
Cine stie, s-ar putea ca odata, in ceasul mortii, la judecata lui Hristos, un suflet care si-a aflat pierzanie din pricina acestei infectii, sa ne arate pe noi ca pe unii care ne-am facut vinovati de acest dezastru. Si va trebui sa raspundem pentru toate inaintea lui Dumnezeu.
"Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele" ( Pslami 140, 3)"
(ziua: 6 august din " Fiecare zi un dar al lui DUMNEZEU..")
Ana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu