Ce este iertarea? Ce importanta are in relatii?

O noua provocare de la Mariana.
O intrebare, de fapt doua, nu grele, dar nici usoare; nu am pretentia ca raspunsurile mele ii vor multumi pe toti. Si, probabil ca nu voi spune nimic nou fata de ceea ce stiti cu totii.

Iertarea este una singura, o notiune complexa, dar privita din perspective diferite: filozofic,religios, abstrat ,concret etc.

In relatiile interumane, iertarea e esentiala, si ,in cele mai multe cazuri, este dublata de toleranta. Nu e usor, pentru ca de multe ori, iertarea este sufocata de orgoliu.

Exista oameni care se cred deasupra tuturor si pretind ceea ce nu sunt in stare sa dea, sau oameni care , uzand- stiu termenul nu e cel mai fericit- de conceptul "ortodox" isi imagineaza ca iertarea echivaleaza cu renuntarea la demnitate.

Iertarea presupune toleranta, insa si respect. Daca acestea doua nu exista,nici iertarea nu exista.

Poti ierta si daca nu esti respectat, pe principiul "atunci cand nu poti ierta, adu-ti aminte de Golgota"

Daaa, eu imi pot aminti de Golgota si de cata liniste , pace, bine si iertare am simtit acolo, insa faptul ca ierti nu presupune si continuarea relatiei in mod obligatoriu; ierti, caci e crestineste sa ierti, si esti mai usor, mult mai "copil" iertand, insa uneori chiar iertand te izbesti de un munte de insolenta, si acest munte nu are respect, si deci datoria ta crestineasca de a ierta ti-ai facut-o insa dragoste cu sila nu merge.

Ca sa ierti trebuie sa iubesti!

Am gresit, am cerut iertare si am fost iertata.
Mi s-a gresit, mi s-a cerut iertare, si am iertat.

Depinde si cat de profunda este relatia si daca mai mergi mai departe dupa...
Intr-o relatie superficiala, iertarea vine repede, dar nu presupune prelungirea relatiei.

Poti ierta si fara sa ti se ceara iertare,desigur, dar acesta este cazul in care iertarea nu este marturisita, stii tu in sufletul tau si stie si duhovnicul ca ai iertat persoana si ai constiinta impacata. Bun si punct.

Intr-o relatie profunda, cum este cea intre prieten si prietena, iubit-iubita, logodnic-logodnica, iertarea e ceva mai complicata si nu neaparat. Depinde si de greseala...da ierti, dar porti ranchiuna? Atunci, ce iertare este aceasta? Da, ierti dar nu uiti? Atunci, ce iertare este aceasta?
Ai gresit dar respecti si iubesti, si atunci, daca si sentimentele sunt reciproce, esti iertat/a.

Situatia cu care nu m-am confruntat pana acuma, si sper sa nu aflu cum este niciodata , e aceea in care as fi inselata; stiu cum as reactiona- teoretic, practic, sa ma fereasca Domnul!
As ierta, dar cu siguranta as pleca, fara scandal, insa, in ruptul capului, nu as putea sa-mi impart omul iubit cu altcineva.
Ca sotie , probabil ca altfel sta situatia, sunt copiii la mijloc...nu vreau sa stiu , nici sa ma gandesc.

Cred ca cel mai bine este sa spui "Dumnezeu sa te ierte!" asa cum zice mereu, un bun prieten de-al meu.

Oricum, acest concept este mult prea complex ca sa poata fi definit, insa, cu siguranta, sunt esentiale toleranta, respectul, uitarea si iubirea pentru ca iertarea sa fie deplina!

Ana