Diferenţele dintre bărbat şi femeie

Draga mea Caterina,
Se spune că niciodată n-ai să întâlneşti doi oameni la fel. Cei mai mulţi au, desigur, câte o pereche de ochi, un nas, un anumit număr de dinţi, cinci degete la fiecare mână şi multe alte puncte comune. Observaţia de mai sus este, însă, corectă, dacă ţinem seama de amănuntele fără de număr care, la un loc, constituie viaţa fiecărei persoane umane în parte.

Vei simţi şi mai bine cât de adevărată este, dacă ţii seama de faptul că niciodată doi oameni nu cresc şi nu sunt educaţi la fel. Mediul în care trăieşte fiecare este diferit. Aşa încât, chiar şi în cuplurile cele mai potrivite, se fac simţite trăsăturile caracteristice ale fiecăruia dintre cei doi soţi.

În plus, ereditatea face să se dezvolte într-un anume fel viaţa unuia şi în alt fel viaţa celuilalt dintre soţi.

Bineînţeles că diferenţele nu se opresc aici. Există unele diferenţe foarte clare între bărbat şi femeie care se fac simţite din prima clipă a însoţirii lor. Lumea în care bărbatul îşi desfăşoară activitatea îşi are epicentrul în afara casei. Dimpotrivă, cele mai importante griji ale femeii sunt legate adesea de casă şi de familie.

Tocmai din acest motiv bărbaţilor le vine uşor să înţeleagă viaţa într-un mod mai impersonal. Aproape toţi avem ex¬perienţa faptului că femeile se raportează la viaţă şi la tot ceea ce o alcătuieşte, într-un mod mult mai personal decât bărbaţii.

Nu s-au îngrijit să ne înveţe acest lucru la şcoală şi n-au făcut deloc bine. Cei dintre noi care au o strânsă colaborare şi cu bărbaţii şi cu femeile îşi dau seama că, în timp ce foarte repede se pot înţelege cu cea mai mare parte dintre bărbaţi - merg la cafea împreună şi se simt foarte bine -colaborarea cu femeile cere un instrumentar cu totul diferit. Mulţi neiniţiaţi (şi îţi vorbesc din experienţa mea amară) au dat greş tocmai pentru că nu şi-au dat seama de diferenţele despre care vorbim.

Fericirea într-o căsnicie depinde şi de capacitatea de a recunoaşte şi de a accepta aceste diferenţe fundamentale dintre bărbat şi femeie. Cei doi soţi pot ajunge până acolo încât să se bucure nespus de aceste diferenţe şi să le cultive pentru a contribui astfel la întregirea reciprocă a personalităţii lor.

Recunoaşterea aceasta te poate adeseori scăpa de reproşul amar referitor la faptul că soţul tău nu ţi-a împărtăşit imediat entuziasmul pentru perdelele noi din bucătărie, de exemplu, sau că nu s-a bucurat ca şi tine de primul dinţişor al copilului. Ar fi bine să-ţi aminteşti aceste diferenţe înnăscute şi atunci când el vine acasă foarte obosit şi se retrage în colţul lui preferat, taciturn şi ursuz. în clipa aceea eşti tentată să te gândeşti că starea lui are vreo legătură cu persoana ta, şi, de fapt, aceasta să nu aibă absolut nimic comun cu gândurile lui. Ceea ce tu interpretezi ca inconsecvenţă în comportamentul lui este posibil să se datoreze pur şi simplu diferenţei dintre firea bărbătească şi cea femeiască.

Să raportăm acum cele de mai sus la relaţia trupească dintre voi.

Pentru multe cupluri tinere relaţia trupească începe printr-o decepţie generală, pentru ca mai târziu să devină un factor care îndepărtează pe cei doi, unul de celălalt, iar, în final, să se ajungă a nu i se mai acorda nici o importanţă. Multe dintre căsniciile destrămate au ajuns în această situaţie pentru că soţul şi soţia nu au putut niciodată să privească în faţă acest adevăr simplu: că există destul de multe diferenţe biologice, absolut fireşti, între bărbat şi femeie.
Care sunt acestea?

Să analizăm două dintre cele mai însemnate:



1) Relaţia trupească are în general un sens mai profund pentru femeie decât pentru bărbat.

La o primă privire această observaţie poate să surprindă. Dar, în serviciul meu, foarte frecvent le aud pe femei spunând: “Se pare că singurul lucru pe care îl are soţul meu în minte este relaţia trupească. Cel mai mic gest de trandeţe din partea mea este receptat de el ca o provocare spre întâlnirea trupească. Aşa sunt toţi bărbaţii? Văd în orice, o trimitere la trup şi la relaţia trupească?”

Dacă analizezi cu atenţie aceste cuvinte, vei observa următorul lucru foarte important: "aparenta preocupare insistentă a bărbatului pentru relaţia trupească nu ne dovedeşte neapărat că aceasta are mai multă importanţă pentru bărbat decât pentru femeie. Se poate deovedi şi contrariul. Pornirea sa trupească este mai mult de suprafaţă, mecanică. A ta este, de obicei, mult mai profundă, ţine de întreaga ta personalitate. Bărbatul se aprinde mai uşor. În timp ce, la tine, această pornire vine din adâncurile lumii tale lăuntrice.

O foarte simpatică tânără soţie mi-a spus odată un lucru pe care aş vrea să ţi-l spun şi ţie. Făcea şi ea parte din acele soţii care nu mai ştiu ce să facă în faţa unei neostoite porniri trupeşti a bărbatului. Se pare că la fel de înspăimântătoare era şi stângăcia bărbatului atunci când se apropia de ea.

În discuţia pe care am avut-o cu ea am analizat problema diferenţelor dintre bărbat şi femeie. La un moment dat a constatat cu amărăciune: “Am crezut întotdeauna că relaţia trupească începe chiar de la micul dejun. Câteva cuvinte tandre, spuse la masă, pentru ca să înceapă ziua respectivă bine, înseamnă foarte mult. Apoi, la un moment dat, în timpul zilei, un telefon… Puţine cuvinte dulci pe care le-am fi schimbat când venea de la servici şi chiar puţin ajutor la spălatul vaselor… Apoi să fi stat de vorbă, după ce culcam copiii… aşa, un schimb lejer de idei. Să ne spunem fiecare cum ne-am petrecut ziua care tocmai se sfârşise. Câte o mică mângâiere din când în când… un sărut la momentul potrivit… Se pare însă că nu era bine aşa cum gândeam şi credeam eu… Eu credeam că o reuşită relaţie trupească trebuie să fie pregătită, să înceapă deci, la micul dejun, să prindă un pic de elan în timpul zilei şi să ajungă la împlinire seara”.

Tânăra soţie avea perfectă dreptate. Nici nu se putea mai multă. Această ordine de desfăşurare a lucrurilor este cea mai potrivită pentru femeie. Soţul care cunoaşte toate aceste adevăruri, şi care doreşte mult să audă muzica fermecătoare care răzbate din bătăile inimii soţiei sale, este un înţelept.

îţi doresc să găseşti în persoana lui Petre un asemenea soţ. Bărbaţii cu astfel de calităţi sunt rari. Este important de ştiut, însă, că ei pot deveni astfel, pot dobândi aceste calităţi, niciodată nu-i găsim dinainte formaţi….

Aici ajungem la cea de a doua diferenţă biologică pe care trebuie să o cunoşti.

2. Cei mai mulţi bărbaţi au nevoie de relaţia trupească mai frecvent decât femeile.

Acest subiect nu poate fi supus unor reguli universal valabile. Frecvenţa întâlnirilor trupeşti dintre cei doi soţi este o chestiune pe care o va regla fiecare cuplu în parte. Diferenţele de la cuplu la cuplu, pot fi foarte mari fără ca aceasta să însemne că unele cupluri sunt mai aproape de normalitate iar altele mai departe. Tocmai pentru că fiecare om este diferit de ceilalţi este firesc să difere şi fiecare cuplu de celelalte. Este, de asemenea, posibil ca şi în cadrul celei mai reuşite şi armonioase căsnicii, cei doi soţi să difere de la o zi la alta sau de la un an la altul. Ar fi cu totul deplasat să fixăm aceleaşi principii pentru toate cuplurile. Va trebui să ţii seama că, aproape în toate situaţiile, calitatea este întotdeauna mai importantă decât cantitatea.

Din discuţiile pe care le-am avut cu diferite cupluri, rezultă că frecvenţa relaţiei trupeşti preocupă mai mult pe bărbaţi decât pe femei, în timp ce femeile sunt mai interesate de modul în care aceasta se desfăşoară, de calitatea ei.

Dar, indiferent de frecvenţa acestei relaţii trupeşti, im¬portant este să ajungi la ea cu bucurie. învaţă să te relaxezi, să fii senină. Să nu te înspăimânte perspectiva unei relaţii trupeşti cu soţul tău. Cele mai multe soţii care se plâng că această relaţie trupească le oboseşte vor afla cauza oboselii în propria lor minte. Există desigur şi excepţii de la regulă, de aceea, dacă există situaţii concrete care deranjează, ele trebuie analizate cu răbdare. Există soţii care se plâng de indiferenţa soţilor lor. Indiferenţa nu este o stare firească, de aceea are nevoie de o abordare corectă din partea soţilor şi chiar a specialiştilor, înainte ca ea să devină o problemă gravă.

Sunt situaţii în care soţul va fi atât de obosit din cauza treburilor sale, încât nu mai are timp şi nici chef să se gândească la relaţia trupească. Dacă se va întâmpla aşa ceva şi cu soţui tău, nu te îngrijora şi nici nu te gândi că are vreo legătură directă cu persoana ta. învaţă să ghiceşti dispoziţia lui şi cu multă înţelepciune să spui “nu” de dragul lui. Mai ales atunci când oboseala, datorată multelor lui preocupări, este evidentă. învaţă-te., în astfel de situaţii, să-ţi înfrânezi şi propriile tale dispoziţii. într-o căsnicie este foarte folositor să cântăreşti sentimentele de moment prin prisma celor mai îndepărtate momente de tandreţe şi iubire, precum şi a timpului şi a eforturilor de care acestea au nevoie.

Singura regulă de la care nu există excepţie este următoarea: vei face dovada înţelepciunii voastre dacă vei vedea în fiecare întâlnire trupească încă un prilej de a face fericit pe soţul tău. Soţii iubitori se obişnuiesc să se bucure mult aducând bucurie soţului sau soţiei lor, învaţă să fie cu adevărat fericiţi făcând fericit pe soţul sau soţia lor.

Şi altceva: din experienţa mea de consilier în problemele cuplului, nu rezultă că ambii soţi au nevoie de aceleaşi rezultate de fiecare dată. Circulă teoria conform căreia soţia trebuie să se bucure de împlinirea relaţiei trupeşti de fiecare dată când aceasta are loc. După părerea mea ceva nu este în regulă cu această teorie. Pur şi simplu pentru că nu este şi nu poate fi valabilă!

Multe soţii mi-au mărturisit că se bucură să răspundă dorinţelor soţului lor, chiar şi atunci când ele nu speră să ajungă la împlinirea proprie în relaţia trupească.

Cred că situaţia multor căsnicii s-ar îmbunătăţi simţitor dacă cei doi soţi ar accepta acest adevăr simplu. Mulţi dintre soţi, care nu sunt bine informaţi în aceste probleme, ajung adesea la deznădejde datorită faptului că nu reuşesc, de fiecare dată, să determine realizarea împlinirii soţiei în relaţia trupească. O astfel de mentalitate se datorează mai curând unei atitudini orgolioase a bărbatului. El urmăreşte, de fapt, nişte obiective care sunt conforme numai cu ambiţiile lui nerealiste. De aceea se întâmplă, adeseori, să nu poată ajunge la împlinirea lor.

Soţia este aceea care hotărăşte când trebuie să ajungă la împlinirea acestei relaţii în ceea ce o priveşte, şi nu soţul. Este o problemă care ţine de opţiunea ei. Tânărul soţ are nevoie de multă maturitate pentru a înţelege că nu poate să-şi transforme soţia în făptura pătimaşă, pe care şi-o imagina probabil în anii adolescenţei, sau despre care a citit în vreo publicaţie ieftină sau a auzit povestindu-se în locuri retrase de la colegii lui de şcoală.

Trebuie să ne comportăm cu femeia aşa cum este ea cu adevărat. Îl vei ajuta pe soţul tău să înţeleagă acest lucru, numai atunci când îl vei convinge că, de multe ori, pentru tine, bucuria relaţiei trupeşti constă în a-l face pe el să se bucure, în a-l vedea pe el mulţumit. Cu alte cuvinte, să ai dispoziţia sufletească de a te apropia de el, chiar şi atunci când trupul tău nu împărtăşeşte pe deplin dorinţa lui trupească.

Desigur, acest lucru nu trebuie să devină o regulă. De multe ori soţul se simte mult mai bucuros când soţia lui participă şi îi împărtăşeşte, în egală măsură bucuria întâlnirii trupeşti.

Aşa cum am spus deja, de obicei, iniţiativa relaţiei trupeşti aparţine soţului. Asta nu înseamnă că soţia nu poate şi ea, din când în când, să dorească şi să aibă iniţiativa întâlnirii trupeşti, în momente absolut deosebite, pe care ea singură le va alege. în alte situaţii, pornirea aceasta spre întâlnirea trupească, poate veni de la amândoi soţii odată.

Acest subiect este, într-adevăr, foarte delicat şi trebuie să-l trataţi cu multă atenţie, dar şi cu mult interes, aşa încât să puteţi ajunge amândoi la o bună înţelegere a lui.

Puţin mai sus am amintit, în treacăt, de o problemă asupra căreia doresc să mă opresc un pic mai mult. Este vorba de proasta informare a noastră asupra acestui subiect în anii adolescenţei. Nu ar fi rău să discuţi cu soţul tău despre toate lucrurile pe care le-aţi aflat amândoi, în adoles¬cenţă, despre relaţia trupească dintre soţ şi soţie. Din nefericire, chiar şi astăzi, puţini dintre părinţi găsesc modalitatea cea mai potrivită de a prezenta copiilor aceste aspecte intime din viaţa lor. Mulţi dintre băieţi au dobândit ceea ce ştiu despre relaţia trupească din cunoştinţele fragmentare şi superficiale ale colegilor lor. Multe fete au crescut fără să primească vreo informaţie în legătură cu această temă. Altele au rămas cu concluziile pe care le-au tras din experienţa mamelor lor, a căror mentalitate despre genul feminin, şi despre relaţia trupească dintre soţ şi soţie consta în convingerea că “aceasta este soarta femeii: chinul!” De aceea, cred că schimbarea sau înnoirea informaţiilor vechi, pe care le aveaţi voi despre această temă vă va face amândorura bine. Fetele speriate şi băieţii obosiţi au fost aşa de la început… într-o oarecare măsură, toţi devenim ceea ce suntem datorită bagajelor agonisite pe cale. Iată un motiv în plus, pentru care delicateţea şi atenţia deosebită trebuie să fie pe ordinea de zi la începutul vieţii de familie; şi un indiciu evident că înţelegerea legăturii trupeşti ca un lucru profund, tainic, este şi ea foarte corectă.

Încă un lucru pe care doi soţi inteligenţi, cu viaţă normală, trebuie să nu-l uite. Soţiile isteţe nu acceptă ideea unui program în ceea ce priveşte relaţia trupească. Nu trebuie să stabileşti timpul, locul, frecvenţa, condiţiile, etc… Vom mai vorbi despre toate acestea. Deocamdată, să aruncăm o privire asupra următorului aspect: Am cunoscut mulţi soţi care erau ispitiţi să caute împlinirea dorinţei trupeşti în afara căsniciei proprii, şi acest lucru datorită faptului că soţiile lor insistau să impună ele regulile şi condiţiile privitoare la legătura trupească.

Ia aminte la un semnal care prevesteşte moartea armoniei voastre trupeşti. Este semnalul de alarmă care se declanşează de fiecare dată când soţia foloseşte relaţia trupească ca răsplată pentru purtarea bună a soţului ei. De fiecare dată când îl va răsplăti în acest fel, să afle că deschide câte puţin uşa unei alte femei, care îi va oferi soţului său dragoste nu ca răsplată, ci pur şi simplu “din dragoste.”

Adevărul este că nici “dragostea cumpărată”, dar nici “dragostea clandestină”, nu aduc satisfacţii depline. Nu este posibil, de fapt. Din moment ce relaţia trupească este ceva sfânt, şi are nevoie de armonia dintre cei doi soţi, care într-adevăr doresc, şi unul şi altul, împlinirea şi fericirea celuilalt, surogatele de orice fel nu aduc, în ultimă instanţă nici un fel de mulţumire. Mulţi ajung însă la compromis şi de cele mai multe ori chiar soţia, pe care ar dori să o iubească în adevăratul sens al cuvântului, este cea care îi împinge spre compromis.

Este un lucru foarte important acesta! Sper să nu te fi plictisit cu repetarea refrenului conform căruia desăvârşirea în căsnicie este lucrarea de o viaţă a celor doi soţi, care contribuie fiecare cu ce are mai bun.

Căsnicia împlinită cere multă pricepere şi multă răbdare, care nu se dobândesc prin completarea unui orar sau a unui program. Pornirea trupească aparţine, desigur, in¬stinctelor umane, dar nu este un fenomen “natural” în sensul simptomatic, egocentric şi adesea violent cum apare la animale.

Bărbaţii - să mă ierte că o spun - seamănă mai mult cu ceea ce se întâmplă la necuvântătoare, în sensul că sunt mai pregătiţi să răspundă instinctului decât femeile. Mulţi tineri aduc cu ei, în căsniciile lor, complexele presiunilor şi decepţiilor acumulate în anii copilăriei…. Trebuie să vă acordaţi timp, să aveţi răbdare. Petre are multe posibilităţi ca, în timp, să devină cel mai bun soţ. Este nevoie de timp să vă acomodaţi unul cu altul. Trebuie, însă, să vă curăţiţi mintea şi afectivitatea voastră de eventualele experienţe sau cunoştinţe din trecut.
înainte de a veni un copilaş, voi doi trebuie să vă acomodaţi bine unul cu celălalt, pentru ca după aceea să vă puteţi acomoda cu un al treilea membru al familiei.

Dacă bebeluşul vine repede, să-l primiţi, desigur, cu multă dragoste, şi să faceţi pentru el tot ceea ce puteţi cu puterile voastre. Trebuie să ştiţi, însă, că bebeluşul va avea un tată bun şi o mamă bună, dacă voi doi veţi cheltui cât mai mult timp pentru a vă cunoaşte reciproc, fără să vă certaţi - dacă se poate - o perioadă cât mai lungă de timp.

Tu ai iubit întotdeauna copiii şi sunt sigur că vei fi o mamă minunată. Dar, îţi amintesc un lucru: soţul tău are nevoie de relaţia vostră trupească când ţie poate nici nu-ţi trece prin cap. Convinge-l că-l iubeşti atât de mult, încât eşti gata să împărţi cu el bucuria întâlnirii trupeşti pur şi simplu pentru că el doreşte acest lucru.

Mai am o “fericire” pentru tine. Să o numim “fericirea căsniciei mereu fierbinţi”: fericită este soţia care poate să se bucure de bărbăţia soţului ei cu adevărată mărinimie şi care caută nu atât să fie iubită cât să iubească.
Cu deplină încredinţare în ceea ce vă priveşte,
Tata

din “Scrisori Caterinei, sfaturi unei tinere casatorite”


Ana