Hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea...

"Tara arde si baba se piaptana", asa veti zice, cred...

Am lasat-o pe mama cu mainile in compozitia de sarmale si am fugit la Universitate sa fotografiez bradul...ati pomenit asa rasfat? Si infantilitate? Ca, daca mi-a casunat! ("a casuna"= a dori cu incapatanare ceva - definitia mea- :D)

Pai da, caci treburile date in grija mie erau gata, ce sa fac si eu? (mai am doar impodobirea bradului- pe care stiti deja ca o fac in Ajun- si sa imi vad putin si de mine, nu sunt eu o cocheta absolut deloc,dar nici "necarcalita" ( neingrijita,adica) nu pot sa astept Sarbatorile, chiar de-s ortodoxa din mama-n fiica .

Vazusem luminile din centru din seara Vanghelionului si mi-am zis "cum prind cateva clipe libere,cum merg sa fac poze".
Adevarul e ca pare destul de cochetel, centrul ... bine, mie mi-ar fi placut mai mult un brad natural, dar, e adevarat, acela cu siguranta, nu ar fi fost atat de mare ca cel din fier...











Desi facute pe banii nostri, ai "contribuabililor" - pot pentru ca sa zic -, ca are gust domnul doctor-primarul, sau cel putin asta e parerea mea; au un aspect mai new-york-ez, ca sa zic asa, decat altadata, e... mai spectacol...mai... spectaculos...















La intoarcere am luat metroul, desi de obicei il evit cat pot, si mi-am amintit de studentie, cand mi-era, inevitabil, mijlocul principal de transport;

am luat metroul cu un scop anume, caci drumul il puteam face si pe jos: am vrut sa vad pasajul renovat...da, oamenii au dreptate este tare frumos, dar ne vom rupe gatul si picioarele imediat ce va ninge...
Domne' , chiar si eu am auzit de gresie aderenta!!! Ce-i trebuia chelului? Tichia de margaritar, evident: gresie super draguta dar alunecoasa...



Bradutul e grozav,am stat minute in sir sa il admir...









vigilenta...



copiii sunt fotografiati langa bradut...


perechi-perechi...



lumea grabita, plina de sacosi si sacosele...



L-am asteptat pe urmatorul,ca nu-mi plangeau copiii de foame acasa...:(



Am iesit de la metrou


si m-am indreptat spre parcul Unirea, unde am gasit peisaj de poveste...





Acumulatorul dadea semne de oboseala, asa incat am trecut la fotografiat cu telefonul mobil...
Un tanar cu talent facea portrete instant...





O doamna vindea...ce vedeti...yammmm




apoi ...


Am lasat pentru final"obiectivul" cu care mi-am inceput plimbarea si care mi-a placut cel mai mult: Catedrala Patriarhala.
Nu puteam sa intampin Sarbatorile care vin fara sa ma duc sa ma rog la Sfantul! Era si pacat! Oamenii vin de la sute de km, iar eu, care stau la doar sapte minute cu tramvaiul de Piata Unirii sa nu merg?















Scuzati calitatea fotografiilor din Biserica,dar nu poti trece dincolo de cordon, cand nu e Slujba ,si le-am facut cu zoom.. intelegeti voi :)


Va doresc spor la treburi, daca mai aveti ... si le multumesc din suflet tuturor prietenelor mele, blogerite care mi-au lasat la "Comentarii" urari minunate de sarbatori!
Va imbratisez cu drag!

Ana