In buna traditie,care de ieri numara -deja!- patru ani,ar fi trebuit 4 septembrie sa o dedic scrierii unui articol si aducerii aminte a unui eveniment major petrecut in viata mea , de o insemnatate pe care nu o pot descrie suficient de bine in cuvinte: patru ani de la Pelerinajul meu cel mai iubit!
Doar ca, fara un motiv anume, nu am fost capabila..
Am deschis de mai multe ori o pagina noua in care sa imi astern gandurile si am inchis-o la fel de repede cum o deschisesem,fara sa tastez o litera.
Uneori am senzatia ca a trecut o vesnicie, alteori zic ca-a fost ieri, in ambele cazuri insa nu am uitat nimic, si retraiesc totul cu aceesi intensitate si emotie.
Si tare mi-as dori ca, macar o data in viata, sa mai pot ajunge acolo... se spune ca odata ce ai fost in Acele Locuri, gandul lor nu te mai paraseste, si chiar vad ca asa este!
Imi amintesc acum cu dor de sosirea la Asezamantul romanesc de la Ierusalim, un loc cu multa verdeata, umbrit de copaci superbi, cu o curte plina de flori frumos ingrijite, un adevarat Rai.
Cateva trepte urcate si patrunzi intr-o biserica cu o pictura minunata, un loc in care emana Binele!
Imi amintesc ca nu am putut rezista in fata unei Icoane cu diferite ipostaze ale Maicii Domnului, care acum este pe peretele de la rasarit al camerei mele, si imi mai amintesc ca as fi vrut sa putem ramane mai mult timp acolo, autocarul ne lasase foarte aproape de Asezamant.
Frumos, liniste, sublim, Bine!
Va doresc sa aveti parte de un Pelerinaj ACOLO... va veti intoarce cu un suflet MARE!
Ana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu