{ Oameni pe care poti conta! }

Putini,dar buni! De pus la rana!
Nu stiu cum e la voi,dar eu,desi socializez destul de bine,nu ma "lipesc" de oricine. Adica,stiti si voi cum functioneaza treaba: exista simpatii si antipatii reciproce la prima vedere, chestii care nu se pot exprima in cuvinte,dar  care se simt teribil de bine.
Si atunci,fara sa jignesc in vreun fel, si fara sa lezez pe cineva, ma distantez cat de repede pot, relatia restrangandu-se doar la un salut omenesc si normal,si la discutii de genul: "vai,ce vreme e afara si ce vremuri ne e dat sa traim! "

Insa, pe langa acesti oameni, exista unii care fac pentru tine totul si pentru care poti sa sari si in foc, fara sa te arzi.
Si sunt convinsa sau sper macar ca ati simtit si voi binecuvantarea de a avea astfel de oameni langa voi, cel putin la fel cat simt eu.
Eu acestor oameni le spun PRIETENI ! Si nu am multi,nici nu imi trebuie, am atatia cat imi sunt necesari, pot sa ii numar pe degetele unei maini, dar sunt extraordinari si de toata increderea.
Iar sentimentul de bine, faptul ca le apartin, certitudinea ca intr-adevar contez pentru ei si ca imi sunt aproape atunci cand am nevoie de ei,fara ca macar sa le cer eu acest lucru, ma face sa ma simt ca un copil rasfatat si ocrotit!
Este vorba,evident in primul rand despre mama,care pentru mine este totul si face totul- si apoi despre cateva prietene strasnice- patru la numar ( L., M., D. si O. ) care, de cand sunt bolnava ( si fac acest lucru mereu cand sunt in vreo neputinta fizica sau de orice natura, dar acum simt ca trebuie sa scriu despre ele, macar atat pot sa fac... ) s-au organizat in asa fel incat sa nu imi lipseasca nimic, L. imi tot face retetele date de dr. si mi le aduce, si de fiecare data are grija sa nu imi lipsesca fructele- pe langa medicamente imi aduce portocale, mere,grapefruit, M. mi-a transformat bucataria in plafar, atatea ceaiuri si propolis si-nu-mai -stiu-ce mi-a adus doar-doar ma fac repede sanatoasa, D. are grija sa imi aduca lapte, paine, reviste iar O. care locuieste ceva mai departe imi vorbeste zeci de minute in telefon ,tinandu-ma la curent cu tot ceea ce se intampla ca sa nu ma plictisesc.
Si ca sa nu fiu nedreapta cu nimeni,am un fost elev- din prima mea generatie ca dascal,care imi e cumva vecin,si care,de cate ori pleaca la cumparaturi imi telefoneaza sa ma intrebe: dna diriginta, de ce aveti nevoie astazi,caci plec la Kaufland ( omul conduce, si are mereu grija sa imi aduca apa minerala si plata - caci eu si mama nu bem acelasi tip de apa, ea e cu minerala,eu cu plata) Omul este masterand si mai si munceste si nu are absolut nici o obligatie fata de mine, dar din 6 frati cati sunt ei la parinti la 5 le-am fost profesoara, iar la 2 dintre ei si diriginta!. Evident ca ii platesc, dar pe langa bani are de multe ori si lista cu cumparaturile mele,si mi le aduce sus in casa :) Doar din omenie si pretuire!
Si cel mai important  este sentimentul ca nimic din ceea ce fac nu fac din vreun interes, ci doar din prietenie si pretuire. Simti dragostea in tot ceea ce fac!
M-a binecuvantat Domnul cu astfel de oameni, si II multumesc in fiecare clipa!
Stiti voi cat e de bine sa ai astfel de oameni prieteni? [ Si daca nu, va doresc sa simtiti pe pielea voastra astfel de oameni!]
Iar treaba aceasta e reciproca: si eu sar pentru ei la orice ora din zi si din noapte, asta se simte, nu se impune!

Numai sa nu credeti cumva ca mi-ar fi asa de bune prietene daca mi-ar ascunde vreodata rautatile inerente oricarui om,sau m-ar menaja atunci cand e cazul sa fiu atentionata ca trebuie sa indrept ceva la mine, caci, stiti sau nu,nu suport lingusitorii, acestia nu mi-ar putea fi in veci prieteni :D

Poate credeti ca e prea mult,dar eu simt ca trebuie sa le multumesc inca o data!
Slava Tie,Doamne ca mi i-ai dat  de prieteni!

Multumesc MAMA, L., M., D.,O., T.) Suna a Oscar si nu e- desi  EI il merita! )

Ana