Un volum aparut postum.
Adrian Paunescu.
Superbe poezii!
Ca toata poezia ~ Adrian Paunescu.
Sper ca nu l-ati ratatat!
Dar cred ca inca il mai puteti gasi la chioscurile de ziare.
Lectura in compania strugurilor. Putini, ca ingrasa. Ma bine ne ingrasam cu poezia, strugurii sa fie de...
decor! :)
O sambata rodnica si racoroasa!
Ana
Multumesc pentru informatie,am crescut cu Paunescu,a fost tineretea mea...iar Cenaclul Flacara mi-a adus mari clipe de bucurie!!!!Am sa-i spun fratelui meu,poate mai gaseste sa mi-o cumpere!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult!!!(cateodata ma gandesc la cate lucruri pierd din Romania...)
Pupici si -ti doresc o saptamana minunata!!!
Draga mea, daca eram mai curajoasa putin plecam si eu,dar imi lipsesc curajul si tineretea. Nu te gandi cat pierzi nefiind aici ci cat castigi pt ca nu mai esti pe aici,eu zic ca mai mult castigi ca nu esti in tara! E vai de noi si nu pune nimeni mana sa faca ceva fiecare asteapta de la altul :( Te imbratisez si sper sa gasesti volumul,este minunat! :*
RăspundețiȘtergereMultumesc draga Ana pentru raspuns.Poate ai dreptate,trebuie mult curaj sau disperare...Eu aveam 36 de ani,cu un divort foarte urat la spate(si cu amenintari ca daca merg in continuare cu divortul el ma omoara "ca nu am nimic de pierdut,imi dau casa si masa gratis!)terorizata dupa 14 ani de casnicie,cu un fost sot devenit alcolizat...S i aveam doua fete de 13 si 6 ani...trebuia sa le ofer o alta viata...si de aici mi-a venit curajul.
RăspundețiȘtergereSi de aici abia ajunsa in casa unei fam de romani (pe care nu-i cunoste-am,imi erau recomandati de o verisoara)am simtit ca o renastere,iubirea si ajutorul primit de la DUMNEZEU a schimbat viata mea si a fetelor mele!!!
Deci curajul mi-a venit din disperare si nu fost usor sa le las cu mama mea in Romania........
Am muncit un an ca o disperata,lucram in 3 locuri pentru a stringe bani si a ma intoarce....dar Bunul DUMNEZEU n-a vrut sa lase fetele fara un tata si pe mine singura...si de 6 ani sant sotia lui Massimo,care nu amai fost casatorit si nici copii nu avea si e si mai mic decat mine cu 3 ani!!!!Deci ce-mi pot dori mai mult de la viata?????Sant casnica(nu ma lasa sa lucrez caci spune ca am lucrat suficient in viata)aia mare e studenta la Milano la informatica si aia mica a trecut in clasa a8a.
Deci ajunsa la capatul puterilor in 2003 Bunul Dumnezeu m-a ajutat si m-a adus unde sant astazi...unde nici in cele mai dulci vise n-am visat sa ajung!!!
Nu voi conteni sa-i multumesc Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul dat!!!
Iata povestea vietii mele,ti-am spus-o pentru ca te simt o persoana foarte apropiata mie si apreciez mult cele scrise pe blogul tau.
Te pup cu mare drag si aceasta confesiune am facut-o in semn de prietenie!!!!
Draga mea Petro, imi pare tare rau ca ai trecut prin atatea greutati! Slava lui Dumnezeu ca te-a salvat si ca acum sunteti bine! Te admir mult pt curajul si forta ta! Intr-adevar Domnul te iubeste mult! Te imbratisez cu mult drag, sora scumpa!
RăspundețiȘtergere