- Tu crezi în viața de după naștere?
- Desigur! După naștere trebuie să urmeze ceva… Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.
- Ce prostie! După naștere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?
- Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură…
- Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar că ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical! Însă ia să îţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naștere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranță va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obișnuit noi aici.
- Păi de acolo nu s-a întors nimeni. O dată cu nașterea, viața se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund.
- Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.
- Pe mama? Tu crezi în mamă? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?
- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mamă, aşa că e evident că nu există!
- Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângâie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viața adevărată ne așteaptă abia de acum încolo!
via email
Ce frumosss... Citind articolul tau mi-a venit in minte un cuvant deosebit al parintelui Rafail Noica:
RăspundețiȘtergere"Biserica este firea omului, este venirea intru fire a unui om, a unui Adam iesit din firea lui; este chemarea omului, glasul lui Dumnezeu care cheama pe om dintru aceasta existenta intru fiinta cea vesnica, care e Dumnezeu insusi. Biserica este pantecele maicii in care noi ne savarsim “gestatia” duhovniceasca – iertati-mi acest cuvant cam clinic. Dar ceea ce este gestatia dupa zamislire si pana inainte de nastere este, intr-un anume fel, si viata bisericeasca dupa nasterea in lumea asta si mai ales dupa botez, nasterea cea de-a doua; este o anume gestatie intre nasterea care incepe cu botezul si se termina cu trecerea sufletului din viata asta la cele vesnice. "
Sursa: http://rafailnoica.wordpress.com/2008/12/09/parintele-rafail-noica-cuvinte-de-folos-despre-duhovnicie-si-spovedanie/
frumos! :)
RăspundețiȘtergereProfund! Si interesant. Totdeauna gasesc hrana pentru suflet la tine. Am venit cu un dar, un premiu virtual de iubire (de oameni), pe care ti-l ofer cu placere, chiar daca este lumeasca. Iubirea de aproape este insa de la Dumnezeu si un cuvant frumos trimis unei persoane pe care nu o cunosti altfel sigur ii place si Lui. Asteapta sa-l revendici, daca-ti face placere.
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet,draga doamna Elena, cu mare drag si placere il preiau! Va imbratisez cu aceeasi iubire frateasca! Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergere