Dumnezeu a coborât și a intrat în iadul meu

O marturie care trebuie citita... atata sinceritate...

"Nu demult, duhovnicul meu mi-a dat canon rugăciunea „Tatăl nostru”, dar nu oricum, ci meditat, cel puțin o oră. Ce mai e și asta? După fiecare propoziție trebuia să mă opresc și să meditez profund...
Mi-am făcut canonul și mi s-a părut nespus de distractiv, foarte frumos, minunat!
[...]

La un moment dat mi-am amintit că, Mântuitorul Iisus Hristos îl numește pe satana tatăl minciunii și ne spune pe urmă că, nu putem sluji la doi stăpâni, ci ori cu Unul, ori cu altul...
În alt pasaj, tot Mântuitorul ne învață rugăciunea „Tatăl nostru”. Iată un licăr!
[...]
credit foto: 
©2010 www.jurnalulanei.blogspot.com

TOATE ISPITELE DUREAZĂ ATÂT CÂT LE LĂSĂM NOI!!!!!
[...]

Ne tocim picioarele umblând prin mânăstiri și nu avem nici un rezultat? Sau, avem rezultate, dar nu cele dorite! Pentru ce mă duceam eu la mânăstiri? Să mă rog la un Dumnezeu necunoscut, confundându-L într-una cu Alladin și lampa lui fermecată? Cum să Îl fi văzut eu pe Dumnezeu, dacă nu făceam altceva decât să judec oamenii, preoții, călugării și măicuțele?
Mă rugam până mă durea gura, dar cu o mândrie de crăpau hainele de pe mine! Pentru cine mă duceam eu peste tot? Pentru mine! Abia când am început să realizez că trebuie să mă duc pentru Dumnezeu s-au așezat toate la locul lor! Cel mai mic act de încredere în El a rezolvat mai mult decât toate rugăciunile seci pe care le-am rostit de-a lungul vieții!
Atât timp cât m-am încrezut doar în puterile mele, Dumnezeu nu era pentru mine decât un spectator. Din când în când „frecam lampa” să vină și să facă și El câte ceva..."

intreg articolul AICI