Sfintii Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani, praznuiti pentru prima data

La Manastirea Bisericani din judetul Neamt
au inceput ieri manifestarile prilejuite de proclamarea locala a canonizarii Sfintilor Cuviosi Iosif si Chiriac de la Bisericani si de praznuirea pentru prima data a celor doi sfinti la data de 1 octombrie.

Viata Cuviosului Iosif de la Bisericani
Acest cuvios parinte este cel dintai sihastru cunoscut in Muntele Bisericanilor si intemeietorul manastirii cu acelasi nume. S-a nascut intr-un sat din tinutul Neamt si de mic, avand inclinare spre viata calugareasca, a intrat in obstea Manastirii Bistrita. Aici a primit tunderea in monahism si a deprins de la parintii batrani viata duhovniceasca, postul si neincetata rugaciune. Vazand Cuviosul Iosif ca nu are destula liniste in Manastirea Bistrita, a luat binecuvantare de la egumenul manastirii si a plecat sa se inchine la mormantul Domnului din Ierusalim. S-a retras apoi in pustia de pe Valea Iordanului, unde a ajuns, in cativa ani, sihastru vestit. Aici s-a nevoit intr-o pestera, mai intai singur, apoi cu cativa ucenici, rabdand multe ispite de la diavol. Ducand o viata de o inalta traire duhovniceasca, si-a adunat in preajma lui 17 pustnici, intemeind prima comunitate duhovniceasca romaneasca cunoscuta in Tara Sfanta. Dar navalind arabii asupra Sfintelor Locuri, dupa multa tulburare, Cuviosul Iosif si-a luat ucenicii si a venit in Moldova, la Manastirea Bistrita. Astfel sihastria lui Iosif s-a mutat din Valea Iordanului in Moldova, pe Muntele Bisericanilor.
Dupa ce numarul ucenicilor a crescut, a inaltat o mica biserica, al carei hram era Bunavestire, construind si chilii imprejur. Pentru viata monahala de aici, a statornicit randuiala achimita (neadormita), dupa modelul Manastirii Studitilor din Constantinopol, randuiala care presupunea rugaciune neincetata in biserica si la chilii, post, metanii, cantarea psalmilor, ascultarea si dragostea intre frati si surori. Navalind turcii, care le-au incendiat biserica, s-au hotarat sa plece spre Sfantul Munte Athos. Pe drum, insa, li s-a aratat intr-un stejar Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu care i-a intrebat: "Unde mergeti?" La aceasta minunata vedere ei au raspuns: "ne ducem la gradina ta!", iar Maica Domnului le-a spus atunci: "intoarceti-va, caci si aici este gradina mea". In amintirea acestei minuni ei au asezat o iconita cu chipul Maicii Domnului. Mai tarziu Schitul Cuviosului Iosif s-a numit "Schitul Bisericani", adica "al evlaviosilor", pentru ca monahii se rugau aici cu lacrimi si multi se vindecau de boli, cu rugaciunea si binecuvantarea Cuviosului Iosif.

Viata Cuviosului Chiriac de la Bisericani
Cuviosul Chiriac de la Bisericani s-a nevoit la inceputul sec. XVII-lea la Manastirea Bisericani, care numara pe atunci peste 100 de calugari. S-a retras in. pustie, intr-o pestera din muntele lui Simon, unde s-a nevoit singur, in aspra osteneala, timp de 60 de ani. Vara si iama petrecea pe munte cu trupul gol, in rugaciune curata, biruind cu puterea lui Hristos neputintele firii si ispitele diavolului.
Pe acest cuvios l-a cunoscut si Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care, mai tarziu, dupa mutarea cuviosului la Domnul, i-a sarutat si sfintele moaste. Este cunoscut ca unul dintre marii sihastri din Carpati, avand o viata pilduitoare: trairea in desavarsita lepadare de sine, smerenie si in neincetata rugaciune. Si-a dat sufletul sau in bratele lui Hristos, numarandu-se printre sfintii romani, cinstiti de popor. Moastele lui au fost asezate in pestera in care a trait, pestera ce se poate vedea si astazi si in care s-a amenajat, mai tarziu, un paraclis in cinstea lui. Mai tarziu, din cauza deselor tulburari din tara, sfintele moastele au fost impartite.
Acesti doi cuviosi luminatori ai calugarilor isihasti nemteni, intregesc sirul parintilor din veac ce s-au sfintit prin mari nevointe in Manastirea Bisericani.
Sfintilor Cuviosi Iosif si Chiriac rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!
sursa