Este oare cineva pe deplin si pentru totdeauna fericit?
Caci eu... da, am momente clare de fericire dusa pana la extrem sau teama de atata bine,dar am si momente de mohorare, de tristete, de neputinta, de... neplacut!
Si fara sa judec (caci incerc din rasputeri sa ma controlez) nu pot totusi sa nu constat: cat de rau este sa astepti preotul cu Botezul si sa nu vina,sau sa vina cu Craciunul in 12 decembrie ( de ce oare atata de devreme? ), sa nu te poti incarca de sublim si de frumos si de credinta in biserica din parohia unde esti arondat caci e o atmosfera de totala ura si para la Patriarhie si lupta inexplicabila gen "care e mai bun" dintre preotii din acea biserica...
In concluzie sa nu te simti bine acolo, lucru pe care foarte multi, si nu doar eu. il simtim, drept pentru care atunci cand parintele te intreaba "unde va induhovniciti duminica si in zilele de sarbatoare?" sa ii raspunzi dand din colt in colt neputand sa ii explici de ce eviti biserica unde slujeste sfintia sa.
Si ma mai face profund nefericita stirea si imaginea in care oameni cu parul alb se inghesuie si se trantesc in noroi la orice, incepand cu Aghiazma si terminand cu tigaile, si ma doare, in momente din acelea, ca m-am nascut intr-o tara de neamuri proaste, de oameni necivilizati ca sa fiu mai putin dura, si nu ii inteleg absolut deloc. Hai, o patesti o data, de doua ori,dar a treia oara stai civilizat si asteapta sa iti vina randul, mai ales ca ,de cele mai multe ori, ajunge pentru tot norodul, si chiar nu e nevoie de nici o imbulzeala. Astfel de imagini, sa imi fie cu iertare dar nu imi provoaca nici o mila, din contra ma intreb ce pacate am de ispasit astfel incat m-am nascut in mijlocul unei astfel de populatii?
Cate secole ne mai trebuie pentru a fi o natiune civilizata, spalata la propriu si curata si la figurat?
Paradoxal,desi scriu acest post, nu sunt nici deprimata,nici nefericita. Doar ca iar am vazut bataia pe apa sfintita si nu m-am putut opri sa nu comentez... deh, aspir, dar inca nu sunt Sfanta...
Dovada ca nu-s deloc nefericita e si cosuletul cu gablonturi... habar nu am ce mi-a venit,caci eu asa ceva nu purtam nici cand eram studenta, ce m-o fi apucat acum,nu stiu, ca de altfel nici cat ma va tine :)
Voi sunteti mereu si deplin fericiti/ fericite?
Aaaaa, si inca ceva... pe mine ma fac fericita fericirile mici... nu stiu daca ma-ntelegeti... :)
Ana
PS . Intre timp, a inceput sa ninga si la noi,nu ca mi-as dori eu asa ceva, caci va urma poleiul sau noroiul, nu ceva frumos. Inca nu se depune caci a plouat de ieri, dar slava Domnului ca nu mai e vantul acela turbat,de ziceai ca iti cade blocul din fata in cap !
PPS Daca exista cumva persoane care se simt ofensate de expresia "neamuri proaste" si doresc sa comenteze in favoarea acestora, ii rog sa citeasca bine formularul de comentarii caci ii voi modera :D
Pe langa subiecul postarii cu care sunt de acord, mi-ai dat o idee cu ce pot pune in cosuletele de la IKEEA
RăspundețiȘtergereEu mă voi rezuma să comentez ceva la Rubrica: Biserica din parohie. Din diverse motive o ocolesc și frecventez alte 3 biserici din zona mea unde nu simt sau mă fac că nu văd ce nu-mi place la a mea...asta sper până la schimbările de rigoare. De altfel să știi că este o experiență interesantă: am cunoscut slujitori diferiți, moduri diferite de a sluji, moduri diferite de a rosti de exemplu TATĂL NOSTRU ...nu sunt nevoită să mă împiedic de aceleași babe sau să intru în monotonie. Nu cred că e obligatoriu să mergi la biserica din parohie, sunt și alte locuri unde poți simți Sfintele Taine la intensitate maximă de trăire duhovnicească
RăspundețiȘtergereda, Steff, acelea de la Ikea sunt ,cele 3. Cel mai mare la mine inca este gol, mijlociul are in el medicamentele pe care trebuie sa le iau zilnic, iar cel mai mic are gablonturile acestea, pe care,cum spuneam, mai nou m-a apucat purtatul lor.
RăspundețiȘtergereNu,Magduta, nu e obligatoriu,dar ma simt asa aiurea, rusinata cand ma intreaba de ce nu vin la biserica dansului.
RăspundețiȘtergereSi eu merg putin mai departe de locuinta mea, dar aici unde merg ma simt in familie, sunt 2 ( uneori 3, dar pe cel de al treilea nu il stim foarte bine, doar slujeste, nu miruie si nici nu predica) slujitori ai Domnului minunati, cu atata calm, rabdare,bunavointa, bunatate, se sprijina si se respecta reciproc, se inteleg de minune si asta se simte perfect in atmosfera din biserica.Si in timpul Sljbei si apoi. Sper din suflet sa ramana asa bine mereu!
Din pacate, stiu cat de rau este sa astepti preotul cu Botezul si sa nu vina. Si sa nu te simti in largul tau in anumite lacasuri de cult, din diverse motive.
RăspundețiȘtergereAm fost si eu intrebata de curand "ce s-a intamplat, ca nu v-am mai vazut la biserica?" si, intr-adevar, este destul de dificil sa spui motivul, fara sa superi sau sa pui omul intr-o situatie jenanta.
Dar aceste lucruri nu trebuie sa ne opreasca din cautare. Si sa ne gasim linistea si bucuria sufletului.
In alta ordine de idei,
mi se umple inima de multumire cand "vad" oameni fericiti. Iti doresc, draga Ana, sa ai parte de tot ceea ce te face fercita zi de zi!
Amin!
RăspundețiȘtergereMultumesc draga mea! MA bucur ca am fost inteleasa corect,desi imi pare rau ca o patesc si altii,dar cum spui si tu trebuie sa mergem inainte cu incredere.
Te imbratisez cu drag :)