 |
| credit foto :http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2009/01/23/ |
Gabriela spunea...
Parintele Peiu a fost profesorul meu in liceu. Eram intr-o excursie impreuna cu restul colegilor in Predeal. Dirigintele nostru nu a vrut sa mearga cu noi in banchetul din clasa a XII-a si blandul nostru profesor de Religie s-a oferit sa ne insoteasca. Atunci cand s-a intamplat tragedia cu colegul dvs.Eugen. L-am vazut cum l-a calcat trenul chiar sub ochii nostrii. L-am vazut pe Parintele Peiu cum suferea pentru colegul lui. Nu am putut uita toata viata acea imagine teribila.
Nu l-am mai revazut de atunci pe Parintele Peiu, dar iata ca acum din cauza tragediei de la Maternitatea Giulesti am aflat si am citit cu placere pe internet despre bunatatea si credinta lui.
Am fost mandra de el si m-am bucurat ca nu s-a schimbat. Are in voce aceeasi blandete de altadata.
20 august 2010, 09:49
M-au uns pe suflet, draga Gabriela cuvintele tale!
As vrea sa stiti ca, pentru un dascal, mai presus de orice salariu ( mic, mare...) ceea ce conteaza, si satisfactia profesionala cea mai mare pe care o poate avea, este felul in care il percep si, mai apoi, isi amintesc de el elevii lui
Un profesor care poate imbina exigenta profesiei cu tactul pedagogic si cu armonia din clasa este un profesor respectat si iubit.Si asa ne dorim sa fim fiecare dintre noi!
Unii reusesc, altii nu, insa Pr. Peiu era asa cum l-a cunoscut si scrie despre el Gabriela, si asa este si acum.
" L-am vazut pe Parintele Peiu cum suferea pentru colegul lui."
Da, suferea enorm si, cu toate acestea pentru noi, prietenii lui, spunea cuvinte care aveau darul de a alina,in mijlocul acelei dureri care se abatuse asupra noastra, naucindu-ne.
Asa se intampla si acum: acea blandete,despre care vorbesti tu, Gabriela, o are si acum!
Atunci cand elevii tai sunt mandri de tine esti un dascal recompensat pentru orice neajuns material, iar Peiu este PREOT, deci este de doua ori realizat: ca profesor si ca parinte ( duhovnicesc) !
Iar eu nu pot decat sa ma bucur, sa imi dea lacrimile de emotie, si sa tremur de amintiri dragi sufletului meu, atunci cand cineva imi scrie astfel de cuvinte despre un om pe care am avut privilegiul sa il numesc FRATE si care s-a purtat cu mine ca si cu o sora!
Multumesc, draga mea vizitatoare, Gabriela!
Multumesc, Peiu! ( Blagosloviti si iertati, Parinte! )
Ana
Buna Ana!Tare mi-a placut mie postarea ta insa...cine sa vorbeasca despre astfel de oameni si preoti?Doar unul doi cuteza si afla tot unu doi sau trei de ei,insa daca ar fi facut cine stie ce necuviosie s-ar fi vorbit o saptamana despre "popa" ala....Dar ce sa facem acestea sunt zilele in care adevarul, frumusetea iubirea,curajul sunt asezate pe trepta cea mai de jos.
RăspundețiȘtergereAna iti doresc o Duminica frumoasa!
Ai dreptate, draga Corina! Chiar cred ca, de multe ori, sunt inventate nazdravaniile intr-o incercare de discreditare a ortodoxiei!
RăspundețiȘtergereMultumesc asemenea, draga mea, o Duminica frumoasa sa ai! :)