Era in Palestina o manastire ...

credit foto

Era in Palestina o manastire asezata la piciorul unui tarm inalt si abrupt; in acest tarm deasupra manastirii era o pestera. Calugarii povesteau cum, cu catva timp inainte, unul dintre fratii lor a fost cuprins de dorinta de a trai in acea pestera si in acest sens a cerut binecuvantarea staretului. Staretul acesta era un vazator cu duhul. El ia zis fratelui: “fiul meu, cum vei putea trai tu singur intr-o pestera, din moment ce tu inca nu ai biruit in tine insuti gandurile patimase ale trupului si sufletului? Cel ce voieste sa traiasca in liniste trebuie sa se afle sub indrumarea unui povatuitor, si nu trebuie sa-si fie singur invatator. Tu care esti departe de masura maturitatii spirituale imi ceri mie smeritului sa-ti dau voie sa traiesti singur intr-o pestera, dar cred ca nu-ti dai seama cat de multe sunt cursele diavolului.
Este mai bine pentru tine sa slujesti parintilor, sa primesti ajutorul lui Dumnezeu prin rugaciunile lor, sa-L preamaresti si sa-L lauzi pe Stapanul dimpreuna cu ei la ceasurile hotarate, mai degraba decat a te lupta de unul singur impotriva gandurilor necurate si amagitoare. N-ai auzit ce spune Sfantul Ioan autorul inspirit al Scarii: “ Vai omului care traieste singur! Daca el cade in tristete sau lene, n-are cine-l ridica. Dar acolo unde doi sau trei s-au adunat in numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor, a zis Domnul”.

Asa avorbit staretul, dar n-a reusit sa-l intoarca pe calugar de la gandurile sale fatale. Vazand dorinta de neinduplecat si insistenta staruintei fratelui, staretul i-a ingaduit sa mearga si sa traiasca in pestera. Insotit de rugaciunea staretului calugarul a purces la drum si s-a urcat in pestera. La orele mesei un frate din manastire ii aducea hrana deasupra pesterii si i-o lasa intr-un paner legat de o sfoara.

A petrecut un oarecare timp in aceasta pestera pana cand diavolul, care se lupta intotdeauna, care se lupta intotdeauna cu cei ce vor sa traiasca o viata placuta lui Dumnezeu, a inceput sa-l imbete ziua si noaptea cu ganduri viclene. La sfarsitul unei zile, luand chip de inger luminat, i s-a aratat si i-a zis: “Sa stii ca datorita curatiei si vietii tale nevoitoare, Domnul m-a trimis sa-ti slujesc”. Calugarul a replicat: “Ce bine am facut eu ca un inger sa vina sa-mi slujeasca?”. Tot ce-ai facut tu este mare si sublime a raspuns diavolul. Tu ai parasite ispitele lumesti si ai devenit calugar. Tu ai implinit o munca aspra de post, in rugaciune si in priveghere. Iar acum ai parasite manastirea si te-ai stabilit sa traiesti aici. Cum sa nu trebuiasca ca ingerii sa slujeasca sfinteniei tale?”.

Prin astfel de discursuri sarpele vanator de suflete a facut sa cada in mandrie, in orgoliu, si a inceput sa i se arate continuu. Intr-o zi un om pe care l-au pradat hotii a venit sa-l caute pe calugar. Necuratul, care pentru a-l insela, I se arata sub forma de inger, i-a zis: “acest om a fost pradat de hoti. Lucrurile lui sunt ascunse in cutare loc. Spune-i sa se duca sa-si ia lucrurile”

Sosind la pestera, omul a facut o plecaciune respectuoasa, si calugarul i-a zis de sus: “Bine ai facut frate ca ai venit. Eu stiu…Ti s-a intamplat o mare nenorocire, hotii au intrat in casa ta si ti-au furat cutare si cutare lucru. Nu te mahni. Ele sunt ascunse in cutare loc, du-te, le vei gasi pe toate si te roaga pentru mine”.

Omul a ramas uimit. A ascultat si si-a gasit toate lucrurile furate. Apoi l-a laudat pe calugar in tot tinutul, spunand ca omul ce traieste in pestera este un prooroc. Multimile se mirau ingramadindu- se in jurul calugarului, erau uimite de invatatura care li se da sub inspiratia diavolului. Prezicea viitorul, si prezicerile sale se adevereau. Nenorocitul de el a ramas destul de mult timp in aceasta stare aberanta.

A doua zi, dintr-a doua sptamana de dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos, diavolul necurat i s-a aratat calugarului si i-a zis: “Parinte pentru ca tu ai fost in stare sa duci o viata ireprosabila si ingereasca, alti ingeri vor veni sit e vor duce cu trupul la cer, si acolo cu ingerii, te vei bucura de nespusa frumusete a Domnului”.

Spunand aceste cuvinte, diavolul s-a facut nevazut. Dar Dumnezeu cel milostiv si de oameni iubitor, care nu vrea pieirea ci indreptarea, a strecurat in inima calugarului ideea de a-l pune la curent pe staretul sau cu ceea ce o sa i se intample. Cand fratele care-i aducea mancarea a sosit, pustnicul si-a scos capul din pestera si i-a zis: “Frate, spune-i staretului sa vina aici”. Fratele i-a transmis mesajul staretului. Acela s-a grabit sa vina si urcandu-se cu o scara in pestera i-a zis pustnicului: “Pentru ce mi-ai cerut sa vin aici fiul meu?” El a raspuns: “Ce ti-as putea da, sfinte Parinte, pentru tot ce-ai facut pentru mine pacatosul?”. “Ce bine ti-am facut?” a intrebat staretul. Calugarul a raspuns: “Cu adevarat Parinte datorita mijlocirii tale eu am fost socotit vrednic de a primi numeroase si mari binefaceri. Prin tine am imbracat ingerescul chip. Datorita tie eu am vazut ingeri si am stat de vorba cu ei. Cu ajutorul tau am primit darul vederii cu duhul si al proorociei.”

Auzind aceste cuvinte staretul a ramas uimit si i-a zis: “Nenorocitule! Tu ai vazut ingerii? Tu ai primit darul vederii cu duhul? Vai de tine nenorocitule! Nu ti-am spus sa nu mergi in pestera ca sa nu te insele diavolii?” Dupa ce a spus acestea batranul, fratele a replicat: “Nu grai asa Prea Cuvioase Parinte. Datorita sfintelor tale rugaciuni am vazut eu ingerii si maine ei ma vor ridica la cer cu trup cu tot. Sa stii ca eu ii voi cere Domnului sa porunceasca ingerilor Sai sa te i-a si pe tine, ca in fericirea cereasca sa fii impreuna cu mine”.

Auzind aceste cuvinte staretul i-a zis :”Nenorocitule! Tu ai fost inselat de diavol. Ori de cate ori am venit eu aici, caci am venit sa vad ce se intampla cu tine, nu i-am vazut pe acesti diavoli spurcati pe care tu ii numesti ingeri. Dar tu cand ii vei vedea venind sa-mi spui”. Dupa aceste cuvinte, staretul a poruncit sa fie luata scara si a ramas in pestera dimpreuna cu omul cazut in iluzii dracesti. Postea si se ruga fara incetare.

La ora la care “vazatorul cu duhul” se astepta sa se ridice la cer, i-a vazut pe draci apropiindu-se si a zis: ”au sosit parinte”.Atunci staretul l-a strans in brate si a strigat: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, vino in ajutorul robului tau cazut in parere de sine si nu le ingadui necuratilor diavoli sa puna stapanire asupra lui”. Cand staretul a spus acestea, dracii s-au agatat de calugar si incercau sa-l traga, dar staretul il tinea. Atunci i-au smuls camilafca si au disparut. Se putea vedea camilafca falfaind in aer, pana cand a disparut vederii. Dupa oarecare timp a aparut din nou si s-a prabusit pe pamant. Batranul i-a zis atunci calugarului cazut in parere de sine: “Bietul de tine! Vezi ce au facut diavolii cu camilafca ta? Lucrul acesta doreau sa-l faca cu tine. Aveau de gand sa te ridice in aer, ca pe Simon Magul, si apoi sa-ti dea drumul ca trupul sa ti se zdrobeasca pe pamant, iar necuratii sa-ti ia sufletul”.

Staretul i-a chemat pe calugari, le-a cerut sa aduca scara, si l-a readus pe fratele din pestera in manastire, i-a dat ascultare la bucatarie si in alte locuri, pentru ca gandurile sale sa regaseasca umilinta. Si asa s-a izbavit.

via e mail