Azi m-a impresionat din nou, atat de placut! Are atata dragoste chiar daca mustra pe cineva.
Predica de azi... Duminica Sfintilor Romani... o adevarata lectie de viata.
Si desi nu citeste,( sunt convinsa ca-si pregateste, intr- o oarecare masura, predica) este atat de coerent si de concret in ceea ce zice, incat dupa ce se termina iti pare rau ca nu mai tine ... putin ...
Sfintii romani nu aveau scoala la Sorbona si nici functii de conducere, dar aveau BUN SIMT si-l priveau pe cel din fata ca pe "chipul si asemanarea Domnului" .
In zilele noastre huzureste RAUL SIMT...da-i omului o functie de conducere ( chiar si pe net :D n.m ) si apoi iti va arata adevarata lui fata...
Noua nu ne mai ajung : o masina, o casa, o nevasta, un barbat ... ( vrem mai mult, mai mult! ) copiilor nu le mai ajunge nimic din dragostea parintilor, caci acestia sunt prea ocupati cu "asigurarea traiului de zi cu zi"... hmmm cum ne ingrijim de toate si de ce e cel mai important uitam!!!
Avem o fiinta draga , si cand nu e langa noi deja suntem un munte de ingrijorare!? Oare daca am incredinta-o lui Hristos, si convingerii noastre ca Domnul e Totul si VEDE totul ,POATE totul, nu am fi mai linistiti stiind persoana draga cu Hristos?
Nu e nimeni singur, niciodata, decat daca asta vrea! Altfel Domnul e cu el si in el si numai de noi depinde sa IL primim si sa Il lasam sa ramana in noi si cu noi!!!
Ne pretindem credinciosi, venim duminica de duminica la Biserica, ne ingropam in fuste lungi si ne innodam in basmale, barba e lunga si sfredelirea , invidia si pizma la fel sunt si ele ...
Si nu suntem cuminti nici in biserica, si stricam rugaciunea celor care sunt in rugaciune, atat cati mai sunt!
Si nu facem decat sa ne gandim cum sa ii aratam aproapelui ca suntem cei mai tari , cei mai credinciosi, si barfa ne mananca pana la os, iar daca un frate mai mic isi asculta duhovnicul si cere iertare celuilalt, caci i-o fi gresit cu ceva ,ce facem?
Ii transmitem salutari duhovnicului, dar noi, noi, la randul nostru, nu cerem iertare, din contra mai aruncam din venin putin tot spre bietul frate mai mic, care incearca sa fie "in litera" Duhovnicului.
Si cata dragoste aveau Sfintii nostri! Si noi? Cand o vom avea?
Si cu toate ca dojeneste, are atata dragoste in ochi, priveste cu atata duiosie spre "fiii si fiicele"...si pleci plutind, desi ai auzit atatea adevaruri pe care voiai sa le uiti,sa le ascunzi...sa nu stii de ele!
Cata ravna, ce har, si nimic nu e intamplator,daca am ajuns sa cunosc asa un om!
Fratilor, daca aveti un duhovnic - ascultati-l - iar daca nu aveti CAUTATI-L!
Va doresc sa aveti parte de cel putin tot atata bucurie cata am eu, ignorati orice altceva si nu lasati pe nimeni sa va strice bucuria, nu lasati Raul Simt sa va cotropeasca !
Daruiti bucuria si altora, daca se poate, dar sa nu o stricati cu raul!
PS.
Cateva fotografii - poate le-ati mai vazut si in alta postare de a mea- cu manastirea Duminica Sfintilor Romani, aflata la iesirea din Bucuresti, pe sos. Oltenita ( sper ca asa ii zice )
jurnalulanei.blogspot.com ©
Ana
Somehow came across your blog as Ive been blog hopping :) Thought Id say Hi :)
RăspundețiȘtergere:)
candy
,,aveau BUN SIMT si-l priveau pe cel din fata ca pe "chipul si asemanarea Domnului" .
RăspundețiȘtergereAna, minunate gânduri! Ai pus punctul pe i.
Întrebarea următoare m-a făcut să mă ruşinez:
,,Si cata dragoste aveau Sfintii nostri! Si noi? Cand o vom avea?"
Dacă nu o vom avea şi noi, dacă nu Îl vom avea pe Dumnezeu în inimă, nu vom avea nimic, nimic...Degeaba toate...
Dă-ne, Doamne, iubirea Ta şi învaţă-ne să iubim sincer aducând bucurie aproapelui nostru!
O zi frumoasă, Ana!
daca nu stiam ca mergem la biserici diferite, as fi zis ca ai scris despre duhovnicul meu...
RăspundețiȘtergereCandy- Faith, welcome and come back soon! :)
RăspundețiȘtergereAdriana ,bine ca mai exista parinti asa ca ai nostri ,slava lui Dumnezeu! pupici :*
RăspundețiȘtergere