Am visat frumos!

Ieri noapte. Sa zicem ca deja eram relaxata caci "scapasem" de stresul cu situatia scolara si a tuturor situatiilor de pe la servici.
Dar "cadrul propice" pentru visari frumoase nu exista .

Stiuuu, imi veti zice ca nu e corect si crestineste sa crezi in vise, stiu ca pot sa fie "naluciri", stiu, stiu.
Eram groaznic de obosita, ma certasem cu un om cu care credeam ca nu ma voi mai certa vreodata, si ma mai impinsese si nu- stiu- cine sa incerc relaxarea uitandu-ma la tv ( unde gasisem o pelicula unde o tanara murea , si am jelit de ma dureau ochii din orbite, in putine cuvinte eram "deprimata", ma si vedeam cum ma ingroapa mama si ramane singura)
Noroc cu prietena mea care a incercat si chiar a reusit, insa nu deplin, sa ma scoata din starea asta.
In concluzie, am plecat spre somn "comme ci, comme ca".
Si m-am visat intr-o biserica imensa si superba, in genul "Sfintei Vineri" cea noua ,din Dr. Taberei, si in mijloc, in locul Usilor Imparatesti era o Icoana a unui Sfant drag ( eu care tin minte tot ce visez,sau aproape, acum nu imi pot aminti exact daca era Sfantul Serafim sau Sfantul Nectarie, dar inclin sa cred ca era acesta din urma), care ma privea cu atata duiosie, si din partea caruia "am auzit" "Este bine! "
Si nu eraaaa, caci aveam toate cele de mai sus pe cap si , in plus, slabitul e in stand by ca vad ca nici un gram nu am mai dat jos, iar treaba asta ma deprima si mai rau, dar visul acesta asa m-a remontat, si asa de mult imi doresc sa nu fi fost "nalucire", nici "plasmuire", nici necuratu', ci sa fi fost ceva de bine "Este bine!"

Este bine?

Ana