Mantuirea in viata de familie

DESPRE CLIPELE DE SINGURATATE
ALE FEMEII CASATORITE
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastra!
lata ca sunteti singura, si va plictisiti! Va plictisiti fiindca aveati multe de facut,iar acum ca ati ramas singura nu stiti cu ce sa va umpleti timpul. De aceste clipe trebuie sa va folositi in-dreptandu-le numai si numai spre lucrarea lui Dumnezeu:rugaciunea si cugetarea la cele sfin-te. Aceste indeletniciri, indata ce vor incepe samearga cat de cat cum se cade, nu va vor lasa sa va plictisiti, fiindca din ele izvoraste mangaiere duhovniceasca, pe care n-o poate da nimic din cele pamantesti. De pilda,atunci cand la citirea (sa zicem) Evangheliei se nasc in minte intre-bari, iar dupa adancirea cuvenita sufletul gases-te raspuns multumitor la ele, in asta este multa mangaiere duhovniceasca. Lucrul este cu atat mai placut cu cat un astfel de succes da aripi spre mai mult, iar atunci ia nastere si deprinde-rea cu asemenea indeletniciri.
Sufletul devine atunci larg, repede zburator si mult ganditor.

DESPRE NECAZUL UNEI TINERE CASATORITE
,,Albisoarei" ii este greu. Prin aceste greutati ale vietii de familie ea capata o
lectie despre purtarea de grija a lui Dumnezeu. Da, da, totul e de la Domnul si totul
este spre binele nostru. Acum este cam greu, dar roadele rabdarii se vor dovedi dulci.
Ajuta-i, Doamne!
Soacra n-are decat sa se supere... Ce zice sotul ?! Pentru ea, sotul e principalul.
Cu soacra ce treaba are ?! Poate sa-si faca treaba fara s-o contra-zica. N-are decat sa se inversuneze soacra, tot pentru ea este mai rau. Domnul sa dea intelepciune...
Ma bucur impreuna cu voi ca va merge bine in toate. Fie ca Domnul sa
prelungeasca aceasta stare de lucruri. Doar ,,Albisoarei" ii este greu. Sa fie mai
,,smechera" decat sotul. Va putea face asta daca nu ii va da de inteles ca despotismul ii este neplacut si facandu-se ca iesirile lui sunt absolut normale. Neintampinand impotrivire, despotismul se va manifesta din ce in ce mai po-tolit. In cele din urma va inceta. ,,Albisoara" va putea atunci sa-si controleze din nou sotul, fara sa schimbe tonul si purtarea smerita. La ,,lectii" nu trebuie niciodata sa raspunda, ci sa fie de acord intru totul, sa para ca ,,ia notite", chiar daca ceea ce se spune este invederat un lucru gresit.
Sa o ajute Domnul sa indure incercarea!

POVAŢĂ PENTRU O TÂNĂRĂ CĂSĂTORITĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Aveţi numai necazuri şi iar necazuri! Să ştiţi că acestea sunt doctorii
mântuitoare ale lui Dumnezeu şi mărturie a atenţiei pe care El v-o dă. Daţi mulţumită
Domnului şi trataţi-vă, altfel spus nu împiedicaţi prin vreo cârtire lucrarea
vindecătoare a doctoriilor acestora.
Pentru „Albişoara" ne vom mâhni şi-L vom ruga pe Domnul să o însufleţească
spre a răbda cu bărbăţie ceea ce s-a întâmplat. Soţul ei este mohorât: se simte cu musca pe căciulă. Ei bine, acum şi-a băgat la cap să nu mai facă aşa ceva. Ea să nu-1 bată la cap, ci să-1 compătimească şi să-1 încurajeze, spunându-i că lucrurile, puţin câte puţin, se vor îndrepta. Dacă va începe să-1 bată la cap, de aici nu va ieşi nici un folos, ci numai neplăceri şi dezbinare.
Domnul să vă mântuiască pe toţi şi să vă miluiască!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

CUM SĂ SE POARTE FEMEILE CU SOŢII NECREDINCIOŞI
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Continuaţi să vă ţineţi în frâu necazul prin răbdare şi mai ales prin încredinţarea
întregii Dumneavoastră sorţi în voia Domnului, aflând mângâiere în încredinţarea că
toate ni se întâmplă cu voia Lui, spre binele nostru. Cât priveşte pasajul de care vorbiţi din (l Petru 3,1), nu ştiu de ce lămuriri ar mai fi nevoie. Este limpede că Apostolul are în vedere bărbaţii care nu cred în Evanghelie şi spune femeilor să fie soţii cât se poate de bune, în nădejdea că văzând la ele o purtare atât de minunată, izvorâtă din creştinism, şi soţii necredincioşi să se încredinţeze de adevărul acestuia şi să se convertească.
Domnul să vă binecuvânteze!
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

DESPRE DEVOTAMENTUL SOŢIILOR FAŢĂ DE SOŢII BOLNAVI
Soţul Dumneavoastră este bolnav. Bineînţeles că acest lucru este atât spre
binele lui cât si pre binele Dumneavoastră, fiindcă toate sunt de la Domnul. Aşadar,
si boala este bună, oricât de amară ar fi. Aşa să o priviţi.
Slavă lui Dumnezeu pentru acest gând: că boala soţului se datorează păcatelor
Dumneavoastră. Si acest gând e bun! E bine că vă aduceţi minte de păcătoşenie şi că
vă socotiţi vrednică e pedeapsă pentru ea. Nici Apostolul Pavel nu uitat toată viaţa sa că a fost prigonitor al Biseri-i, cu toate că prin ostenelile sale pentru Biserică ar fi putut şterge păcatele a zece prigonitori. Să urmaţi însă sfântului Pavel şi în altă privinţă:amintindu-şi că a fost prigonitor al Bisericii, el nu se socotea străin de mântuire, ci spunea cu încredinţare: Mi s-a gătit mie cununa drepţii... dorinţă am a mă slobozi si împreună cu Hris-5 a fi (2 Tim. 4, 8; Filip. l, 23). Dacă omul şi-a ovedit si şi-a urât păcatul, acesta se şterge din aţe cărţile în care este scris: si din cărţile drepţii lui

Dumnezeu, si din cărţile firii noastre, şi n cărţile atingerilor noastre de lumea văzută nevăzută. Astfel, el nu mai este pomenit la judecată. Având aceasta în vedere, trebuie,
fără a micşora simţământul păcătoşeniei, să vă răcoriti totdeauna sufletul cu nădejdea cea bună a mântuirii. In trupul Său, Domnul a înălţat pe cruce păcatele noastre şi astfel a rupt zapisul lor.
Ne însuşim această comoară prin credinţă, prin spovedania cu frângere de
inimă, prin ostenelile de ştergere a păcatelor şi prin urârea lor. Aveţi toate acestea: prin urmare, vi se cuvine, pe lângă simţirea păcătoşeniei, şi simţirea marii milostiviri a lui Dumnezeu. V-aţi încredinţat soarta în mâinile Lui. Bine, bine! Aşa e cel mai sigur! Facă-se ceea ce este plăcut sfintei Lui voi! întru aceasta să staţi. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE O FEMEIE PE CARE SOŢUL O ÎNSALĂ

Bine aţi făcut sfătuindu-i să nu dea năvală cu reproşuri. Reproşurile nu ajută cu
nimic. „El" şi-a călcat deja conştiinţa în picioare. Aducerea „ei" este încheierea unei îndelungi lupte, în care el a rămas învins. Totuşi, nu mi se pare că lucrurile vor rămâne aşa. O să se sature de „ea" şi o va alunga. Se va răci faţă de „ea": conştiinţa lui se va răzvrăti şi poate că îşi va primi drepturile.
Cu această nădejde să se însufleţească cei ce suferă, adăugând la ea rugăciunea
plină de râvnă. Aici, fireşte, s-a amestecat vrăjmaşul, iar pe el nu-1 poţi goni decât cu rugăciunea.
Învăţaţi-i să primească mângâiere din gândul că răbdând devin părtaşi ai
cununii muceniceşti. Lot a fost mucenic, fiindcă, după cum ne încredinţează
Apostolul, s-a chinuit sufleteşte văzând faptele nelegiuite ale concetăţenilor. La fel este şi situaţia suferinzilor noştri.
Fie ca ei să privească această nefericire ca pe oricare alta: moartea, boala,
prigoana, incendiul. Dumnezeu îngăduie acestea ca să le pună răbdarea la încercare.
Iar pe „el" îl smereşte Domnul. Acum este înnebunit de trufie, dar când va trece negura şi îşi va da seama ce a făcut, se va vedea pe sine în starea cea mai înjosită. Pesemne că este mândru şi se impunea o asemenea doctorie de ruşine.
Să le mai daţi de înţeles că grija noastră de căpetenie este mântuirea propriului
suflet. Oare neruşinarea „lui" împiedică lucrarea mântuirii lor ? Nicidecum. Dacă vor
privi problema inteligent vor vedea că pot preschimba totul în unealtă de mântuire. Să se înstrăineze pentru o vreme de simţămintele neplăcerii faţă de purtarea „lui" şi să stăruie asupra gândului că ea nu poate împiedica lucrarea lor. Să facă asta cu smerenie,rugându-se pentru „el".
Este greu, ce-i drept, dar ce mare lucru poate înfăptui fără osteneală ?! Cel mai
greu este pentru soţie. In schimb, răsplata ei va fi mai mare dacă va răbda cu inimă
bună acest necaz.
Domnul să mângâie inimile lor şi să îi umple de tihnă cu prisosinţă.

POVAŢĂ CĂTRE O VĂDUVĂ
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Tot sunteţi necăjită. Este în firea lucrurilor, însă durerea va trece. Simţămintele
de mâhnire se vor potoli şi va rămâne amintirea lină.
Cu privire la soarta răposatului, care din muritori poate spune ceva limpede ? în
duhul credinţei noastre însă, nu avem cum să nu nutrim nădejdea că Domnul Cel
Milostiv va face cu el după mila Sa. Această nădejde este întărită de starea în care ştim că a petrecut răposatul în vremea dinaintea morţii.
Gospodăritul nu e un lucru complicat, în curând o să vă daţi seama care e
rânduiala lucrurilor şi nimic nu o să vi se mai pară atât de greu. Trebuie să nu arătaţi însă nepăsare. Gospodăria şi toate cele ce ţin de ea sunt dar al lui Dumnezeu, care trebuie păzit şi lucrat, atâta doar că scopul trebuie să fie slava Lui. Păziţi cu sfinţenie acest sfat: faceţi parte nevoiaşilor, însă după putere, nu mai presus de putere, şi totul va merge bine.
Rugaţi-vă cu osârdie pentru cel adormit.

FIREŞTILE NEPUTINŢE ALE FEMEII NU SPURCĂ ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU
În ce priveşte cele ce spuneţi despre scurgerea lunară de sânge... nu sunt
familiarizat cu problema, însă în general judec astfel: aceste scurgeri de sânge nu sunt necurăţie sufletească sau duhovnicească, ci material-trupească...
Visurile pătimaşe avute în somn înainte de menstruaţie nu sunt socotite întru
păcat, fiindcă sunt fără voie. Totuşi, trebuie să vă întristaţi şi să vă frângeţi inima din pricina lor. De ce iese aşa ceva din suflet ? Nici dacă v-aţi dat învoirea în vis nu este mare necaz, însă aceasta împovărează mai mult conştiinţa. Ca atare, ar fi bine să povestiţi acestea, dacă e cu putinţă, duhovnicului. Conştiinţa vă va fi mai liniştită.
Faptul că v-aţi căit după acaea, tot în vis, este un lucru bun. Prin aceasta se curăţeşte necurăţia cu pricina. Rugaţi-vă pentru tot lui Dumnezeu, ca El să vă izbăvească de asemenea întâmplări.
Plânsul pe care 1-aţi avut în suflet este de asemenea o mişcare curăţitoare a
sufletului. Puteţi să îl doriţi şi să îl întreţineţi. Aceasta este cu adevărat întristare după Dumnezeu.
Folosiţi sfânta aghiasmă mare după cum credeţi de cuviinţă, dar cu credinţă şi
evlavie.