Când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă – Arsenie Boca

sâmbătă, 28 februarie 2009

Mancare japoneza

Ei nu,nu am gatit eu asa ceva,vai de pacatele mele...dar cum mami e bolnavioara ( avem nevoie de rugaciunile voastre,multumim frumos! ) si cum asa ceva si-a dorit astazi sa manance,am facut o deplasare fulger la Mall ca sa cumpar cate ceva...japonez.
Nu pot sa fac pe snoaba si sa zic ca mi-ar fi placut teribil,cred ca sosul nu mi-a placut ,pentru ca mi s-a parut prea dulce,si oricum eu nu prea le am cu combinatiile dulce-acrisor,dar nici nu pot sa zic ca mi-a displacut total.
Oricum,am luat 2-3 furculite din cele trei specialitati,cat sa nu zic ca nu am mancat si eu .
Iaca si "mancarea":








In tot cazul,daca ne mai apuca pofte din astea ( sper ca nu in Post...) ma voi stradui eu sa pregatesc ceva,nu mai cumpar deja gatit sub nici o forma.

Si am o mare rugaminte : daca cineva stie reteta de turtite de orez,va rog,lasati-mi-o scrisa la comentarii.
Cu multumiri anticipate,

Ana


Despre rugaciunea considerata specifica Postului Mare

Am spus aceasta rugaciune pentru prima data in studentie,la recomandarea parintelui meu duhovnic, Pr. C. Voicescu, care ne-o dadea ca pe un canon, impreuna cu "Cele sapte plansuri ale Sfantului Efrem Sirul"

Aici am gasit-o explicata:

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.


Această rugăciune este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe din timpul Postului Mare, de Luni până Vineri (nu şi Sâmbetele şi Duminicile), căci, după cum vom vedea mai târziu, slujbele acestor zile nu urmează celor săvârşite de obicei în timpul Postului Mare.

La prima citire o metanie urmează fiecărei cereri. Apoi facem cu toţii douăsprezece închinăciuni, spunând: „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul!” întreaga rugăciune este repetată cu o singură metanie la sfârşit. De ce ocupă un loc aşa de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post? Pentru că recapitulează într-un mod unic toate elementele pozitive şi negative ale pocăinţei şi constituie, să spunem aşa, o „verificare” pentru ostenelile noastre personale de-a lungul Postului. Acestea au ca scop mai întâi eliberarea noastră de câteva boli duhovniceşti fundamentale, ce ne modelează viaţa şi fac practic imposibilă chiar încercarea de a ne întoarce noi înşine către Dumnezeu.

Boala fundamentală este duhul trândăviei. Este acea lenevire şi pasivitate a întregii noastre fiinţe, care întotdeauna ne împinge mai degrabă „în jos” decât „în sus” — care încearcă mereu să ne convingă că nici o schimbare nu este posibilă şi, deci, nu este nici de dorit. De fapt, este vorba de un cinism înrădăcinat, care la orice schimbare duhovnicească răspunde „pentru ce?” şi face din viaţa noastră o teribilă risipire sufletească. Este cauza tuturor păcatelor pentru că otrăveşte energia duhovnicească de la însuşi izvorul său.

Rodul trândăviei este grija de multe. Este acea stare de deznădejde pe care toţi Sfinţii Părinţi au considerat-o cea mai mare primejdie pentru suflet. Deznădejdea este imposibilitatea pentru om de a vedea ceva bun sau pozitiv; este reducerea la negativism şi pesimism a tot ceea ce există. Aceasta este, cu adevărat, o forţă demonică în noi, pentru că fundamental Satana este un înşelător. El îl înşeală pe om asupra lui Dumnezeu şi a lumii; el ne umple viaţa cu întuneric şi nihilism. Deznădejdea este sinuciderea sufletului, pentru că atunci când omul este cuprins de ea devine incapabil să vadă lumina şi să o dorească.

Iubirea de stăpânire! Deşi pare bizar, trândăvia şi deznădejdea sunt tocmai cele ce ne umplu viaţa cu iubirea de stăpânire. Pângărind întreaga noastră atitudine către viaţă, lipsind-o de sens şi plinătate, ele ne silesc să căutăm compensaţie într-o atitudine total greşită faţă de alte persoane. Dacă viaţa mea nu este îndreptată către Dumnezeu, nu aspiră la valorile eterne, inevitabil va deveni egoistă şi egocentrică, iar aceasta înseamnă că toţi cei din jurul meu vor deveni mijloacele propriei mele satisfaceri de sine. Dacă Dumnezeu nu este Domnul şi Stăpânul vieţii mele, atunci eu voi deveni propriul meu domn şi stăpân, centrul absolut al propriei mele vieţi, şi încep să evaluez totul ţinând cont de nevoile mele, de ideile mele, de dorinţele mele şi de judecăţile mele. Iubirea de stăpânire este astfel o degenerare fundamentală a relaţiei mele cu ceilalţi, o încercare de subor­donare a lor faţă de mine. Această pornire nu se exprimă neapărat prin a comanda sau a domina pe „alţii”. Se poate exprima la fel de bine prin indiferenţă, dispreţ, lipsă de interes, de consideraţie, de respect. Este, într-adevăr, lenevire şi deznădejde îndreptate, de această dată, către ceilalţi; sinuciderea duhovnicească se completează astfel cu crima duhovnicească.

Şi, în final, grăirea în deşert. Dintre toate fiinţele create de Dumnezeu, omul singur a fost înzestrat cu darul vorbirii. Toţi Sfinţii Părinţi văd în aceasta adevărata „pecete” a Chipului Divin în om, pentru că Dumnezeu însuşi se descoperă ca şi Cuvânt (Ioan 1, 1). Dar, fiind darul suprem, este prin acelaşi simbolism supremul pericol. Fiind adevărata expresie a omului, mijlocul realizării de sine este din acest punct de vedere şi cauză a căderii sale şi a distrugerii de sine, a trădării şi a păcatului. Cuvântul mântuie şi cuvântul ucide; cuvântul inspiră şi cuvântul otrăveşte. Cuvântul este modul de exprimare al Adevărului, dar şi al înşelării demonice. Având o putere pozitivă fundamentală, el are astfel, totuşi, şi o imensă putere negativă. Cu adevărat el zideşte pozitiv sau negativ. Atunci când este deviat de la originea şi scopul său dumnezeiesc, cuvântul devine deşertăciune. El împinge spre trândăvie, deznădejde şi iubirea de stăpânire şi transformă viaţa în iad. El devine adevărata putere a păcatului.

Acestea patru sunt astfel „obiectivele” negative ale pocăinţei. Ele constituie obstacolele ce trebuie îndepărtate. Dar Dumnezeu singur le poate îndepărta. Iată deci prima parte a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul — această plângere din adâncul neputinţei omeneşti. Apoi rugăciunea se îndreaptă către ţelurile pozitive ale pocăinţei care, de asemenea, sunt patru.

Curăţia! Dacă nu se reduce sensul acestui termen, aşa cum adesea şi eronat se face, numai la conotaţiile sale sexuale, este înţeles ca omologul pozitiv al trândăviei. Traducerea precisă şi totală a termenului grecesc sofrosini şi a termenului rusesc tselomudryie trebuie să fie plinătatea înţelepciunii, dreapta socotinţă. Trândăvia este, întâi de toate, risipire, distrugerea vederii şi energiei noastre, incapacitatea de a vedea întregul. Atunci opusul său este tocmai plinătatea. Dacă de obicei înţelegem prin curăţie virtutea opusă depravării sexuale, aceasta se întâmplă datorită caracterului decăzut al existenţei noastre, care nu se manifestă niciunde mai bine decât în plăcerea sexuală — îndepărtarea trupului de la viaţa adevărată şi de la stăpânirea duhului asupra sa. Hristos a refăcut plinătatea în noi. Şi aceasta a realizat-o prin refacerea adevăratei scări de valori, prin călăuzirea noastră înapoi către Dumnezeu.

Primul şi minunatul rod al acestei plinătăţi sau curaţii este smerenia (…). Ea este mai presus de toate biruinţa adevărului în noi, îndepărtarea tuturor minciunilor în care de obicei trăim. Numai smerenia poate fi capabilă de adevăr, de a vedea şi de a primi lucrurile aşa cum sunt şi, astfel, de a vedea măreţia, bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu în orice. De aceea se spune că Dumnezeu revarsă harul Său peste cei smeriţi, iar celor mândri le stă împotrivă.

Curăţia şi smerenia sunt firesc urmate de răbdare. Omul „natural” sau „căzut” este nerăbdător, pentru că nevăzându-se pe sine se grăbeşte să judece şi să condamne pe ceilalţi. Având, aşadar, o cunoaştere eronată, incompletă şi pervertită a tot ceea ce îl înconjoară, măsoară toate acestea prin prisma gusturilor şi concepţiilor sale. Fiind indiferent cu oricine în afară de sine, doreşte ca viaţa să fie încununată cu succes aici şi acum. Răbdarea, totuşi, este cu adevărat o virtute divină. Dumnezeu este răbdător nu pentru că este „iertător” ci pentru că El sesizează adâncimea celor ce există, pentru că realitatea intimă a lucrurilor, pe care noi în orbirea noastră nu o mai vedem, este deschisă către El. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu cât devenim mai răbdători, cu atât reflectăm mai mult acel infinit respect faţă de toate fiinţele care reprezintă însuşirea specifică a lui Dumnezeu.

În cele din urmă, cununa şi rodul tuturor virtuţilor, ale tuturor creşterilor şi ostenelilor duhovniceşti este dragostea — acea dragoste care, aşa cum am mai spus, poate fi dăruită numai de Dumnezeu —, darul ce este finalitatea tuturor pregătirilor şi ostenelilor duhovniceşti.

Toate acestea sunt rezumate şi adunate laolaltă în ultima cerere a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, în care cerem: „dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu”. Dar, în final, mai este o primejdie: mândria. Mândria este izvorul răului şi toată răutatea este mândrie. Iată că nu-mi este suficient să-mi văd propriile mele greşeli, întrucât chiar şi această virtute aparentă se poate transforma în mândrie. Scrierile sfinte abundă în sfaturi împotriva subtilelor forme ale pseudo-pietăţii care, în realitate, sub vălul smereniei şi al autocriticii pot conduce către o mândrie cu adevărat demonică. Dar atunci când „vedem greşalele noastre” şi când „nu osândim pe fraţii noştri”, când, altfel spus, curăţia, smerenia, răbdarea şi dragostea sunt doar una în noi, atunci şi numai atunci ultimul duşman — mândria — va fi nimicit în noi.

După fiecare cerere a rugăciunii facem o metanie. Metaniile nu sunt limitate la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul dar constituie una din caracteristicile distinctive ale întregului cult din timpul Postului. Totuşi, aici, semnificaţia lor este revelată mai bine ca niciodată. în lungul şi dificilul efort al însănătoşirii duhovniceşti, Biserica nu a pus bariere între suflet şi trup. Omul, în întreaga sa fiinţă, s-a îndepărtat de Dumnezeu; omul, în întreaga sa fiinţă, trebuie restaurat, trebuie să se întoarcă (la Dumnezeu - n.trad.). Catastrofa creată de păcat constă, cu siguranţă, tocmai în biruinţa cărnii - animalul, iraţionalul, plăcerea din noi — asupra duhovnicescului şi dumnezeiescului. Dar trupul este slăvit, trupul este sfânt, aşa de sfânt încât Dumnezeu însuşi „a luat trup”. Atunci, mântuirea şi pocăinţa nu dispreţuiesc trupul, nu îl neglijează, ci au în iconomia lor restaurarea trupului, readucerea lui la funcţiile sale reale, ca expresie a vieţii duhovniceşti, ca templu al nepreţuitului suflet omenesc. Ascetismul creştin este o luptă nu împotriva, ci pentru trup. Din acest motiv, întreaga fiinţă umană - suflet şi trup - face pocăinţă. Trupul participă la rugăciunea sufletului întocmai cum sufletul se roagă prin şi în trup. Metaniile, semne „psiho-somatice” ale pocăinţei şi ale smereniei, ale adorării şi ale ascultării, reprezintă astfel prin excelenţă ritualul de Post.

(din lucrarea Postul cel Mare, Ed. Univers enciclopedic)

Post cu folos duhovnicesc,tuturor!
Ana


joi, 26 februarie 2009

Sa calatorim impreuna spre Inviere!



Natalia ne invita ,ca si in Postul Nasterii Domnului ,la impreuna-postire, in calatoria noastra spre Inviere.

Ma alatur si eu cu tot sufletul si dupa posibilitatile mele grupului celor care doresc sa posteasca impreuna, sa se roage impreuna, sa savarseasca fapte de iubire intru Hristos impreuna.

"Peste câteva zile începe Postul Mare şi, plecând de la ce v-am spus, vă fac din nou invitaţia de a călători împreună în acest post. Să postim împreună, să ne rugăm împreună şi unii pentru alţii.
Ca şi propuneri concrete, eu m-am gândit la:

* - să ţinem postul alimentar, care ne uşurează şi ne disciplinează trupul (pentru cei care au binecuvântare de la duhovnic să nu ţină partea alimentară, rămân multe alte feluri de post)
* - să înmulţim programul zilnic de rugăciune
* - să ne întâlnim cu toţii în rugăciune în fiecare seară, la ora 22 (detalii pe coloana din dreapta, sus, iar pomelnicul cu împreună călătorii pe coloana din stânga)
* - să reducem navigatul pe internet şi să îl înlocuim cu lecturarea de cărţi, care are altă aşezare şi fixare în suflet
* - să zâmbim mult, să iertăm, să întindem mâini de ajutor
* - să nu mai răspundem atunci când cineva ne greşeşte sau ne răneşte
* - să îl încredinţăm Domnului printr-o rugăciune şi să îl binecuvântăm pe fiecare om pe care ni-l trimite Dumnezeu, în fiecare zi.
Aştept şi propunerile voastre, aşa cum aştept şi să vă alăturaţi acestei împreună-călătoriri spre Înviere, printr-un comentariu sau mail sau oricum puteţi da de veste. Nu trebuie să aveţi blog, nu trebuie nimic, doar să îmi spuneţi numele, ca să alcătuim un pomelnic comun.
În rest, fiecare contribuie cu ce poate şi crede că este de folos, nimic nu este „obligatoriu” în afară de rugăciune, care este cea mai importantă.
Vă aştept cu mare drag, Natalia"

Post cu folos duhovnicesc,tuturor!
Ana


Invitatie la spectacol

"Suflet langa suflet prin cantec"

“Membrii Asociatiei IHTIS, tinerii cu dizabilitati fizice severe, organizeaza vineri 27 februarie, orele 18, Palatul Copiilor / sala mica – spectacolul folcloric caritabil „Suflet langa suflet prin cantec” - parte a Campaniei „350.000 euro = solidaritatea a 350.000 de oameni”, care are ca scop strangerea fondurilor necesare realizarii. Producator: Florin Racoci. INTRAREA LIBERA !!! ”

Mai multe detalii gasiti aici

Ana



Mantuirea in viata de familie.


Capitolul al doilea: FAMILIA
POVAŢĂ CĂTRE UN FAMILIST DESPRE VIAŢA PLĂCUTĂ LUI DUMNEZEU


Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Mare fericire e faptul că în locul unde v-aţi mutat puteţi merge la biserică - în
casa Dumnezeului nostru. Această lucrare având, nu vă va fi greu să puneţi după aceea
în rânduială şi toate celelalte: masa, somnul, rătăcirea simţurilor (a ochilor, urechilor, gustului, mirosului şi pipăitului, iar a mai ales a limbii), şi celor care vă cer daţi-le după putere; fiţi amabil, blând, respectuos faţă de toţi, maleabil, nu certăreţ. Frica lui Dumnezeu si aducerea-aminte de moarte să împărătească înăuntrul Dumneavoastră, împărtă-şiţi-vă cu Sfintele Taine după rânduială: nu vă leneviţi a vă apropia de împărtăşanie, dar să fiţi totdeauna pregătit.
În ce priveşte alegerea duhovnicului, nu ştiu ce să vă spun, fiindcă nu ştiu pe
nimeni. Alegeţi singur. Dacă nu puteţi să vă hotărâţi, faceţi cum au făcut Apostolii
când au ales alt Apostol în locul lui Iuda cel căzut, aruncând sorţul. Sau cereţi sfatul celor care cunosc preoţii din partea locului.

FAMILIA ESTE O CRUCE PENTRU CAPUL EI

Vă tulbură situaţia Dumneavoastră exterioară, atât cea prezentă, cât mai cu
seamă cea viitoare. Vă tulbură nu atât din grija pentru sine, cât din grija pentru familie.
Vărsaţi-vă la Domnul grija şi rugaţi-vă să rânduiască aşa cum este plăcut sfintei Lui
voi. Oare familia Dumneavoastră nu-i a lui Dumnezeu ?! Şi oare El nu poartă grijă de
ea, cum poartă grijă de toţi ?
A vă ruga pentru rezolvarea problemelor materiale nu e păcat... Cel ce ne-a
învăţat să spunem la rugăciune: Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi nu
Se va simţi jignit când ne vom ruga şi pentru celelalte lucruri lumeşti - bineînţeles, încredinţând deznodământul sfintei Lui voi. Familia este o cruce pentru cap! Răbdaţi supunându-vă Domnului; făcând tot vă stă în putere, încredinţaţi totul în voia lui
Dumnezeu.

PREGĂTIREA TINERILOR SOŢI PENTRU VENIREA PE LUME A UNUI PRUNC
Varvarei să-i dea Domnul naştere uşoară... La noi au început să nu mai aleagă
numele pruncilor după rânduiala dată de Dumnezeu, iar această rânduială este aşa:
alegeţi numele după calendar, fie numele sfântului pomenit în ziua când se va naşte
pruncul, fie numele sfântului pomenit în ziua în care se va boteza, fie numele unui
sfânt pomenit în primele trei zile după botez.
Şi cu ospăţul prin care se arată bucuria naşterii pruncului au început lucrurile să
meargă strâmb. Dacă te ţin curelele, fă altfel: dă săracilor şi nevoiaşilor ceea ce ai vrut să cheltuieşti pentru ospăţ. Şi fă asta fără să alegi: ce săraci îţi va trimite Dumnezeu, acelora să le dai. Dumnezeu vede totul. Am zis: „dacă te ţin curelele", fiindcă poate că îţi va veni tare greu să calci peste obicei.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi şi pe pruncul vostru.

CĂTRE O FEMEIE ÎNSĂRCINATĂ
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Iată că Domnul încă vă dă rod pântecelui... Vă felicit! Domnul, Care 1-a dat, săi
dea si venire bună pe lumea lui Dumnezeu. Fireşte, fără greutăţi asta nu se întâmplă.
Aşa a rânduit Dumnezeu dintru început, spre aducere-aminte de ceea ce a făcut prima
femeie - mama noastră, a tuturor. Oricum, Domnul pune şi în greutăţi măsură. Fie ca
El să facă milă cu Dumneavoastră si să facă aceste greutăţi cât mai puţin simţite, pe cât se poate.
Vreţi să meritaţi o asemenea uşurare ?! Mai întâi uşuraţi-vă de păcate. Acum, de
nevoie, staţi mult timp nemişcată, în tihnă... Şi aveţi mai multă vreme pentru
îndeletnicirea cu sine şi cercetarea de sine. Cercetaţi-vă ca anchetatorul cel mai sever, apoi osândiţi toate câte nu-s drepte, pocăiţi-vă pentru ele şi să vă pară rău că v-aţi îngăduit aşa ceva, apoi spovediţi-vă, primiţi dezlegare şi, în cele din urmă, împărtăşiţi-vă cu Sfintele lui Hristos Taine. Prin toate acestea veţi merita să primiţi aşteptata şi dorita uşurare.
Două lucruri aduc asupra noastră mânia lui Dumnezeu, care apasă şi
strâmtorează: neiubi-rea faţă de ceilalţi şi pofta, iar prima dintre acestea are mult loc în noi. Binevoiţi a vă osteni să scoateţi la iveală şi să tăiaţi fără să staţi pe gânduri toate cele prin care se vădeşte ea în Dumneavoastră, oricât de greu vi s-ar părea, întoarceţi-vă neiubirea nu asupra oamenilor, ci asupra lucrurilor prin care obişnuia ea să se arate în Dumneavoastră, scoţându-le afară. Nu vi s-a întâmplat să citiţi ori să ascultaţi cuvintele Apostolului: Lărgitu-s-a inima mea spre voi (v. 2 Cor. 6, 11) ? Aşa să vă lărgiţi şi Dumneavoastră inima, iar în schimb veţi primi ceea ce doriţi şi căutaţi.
Vă doresc toate cele bune în toate privinţele!
Domnul să vă dea binecuvântare!
Al Dumneavoastră voitor de bine,
Episcopul Teofan

DESPRE SOARTA CELOR HANDICAPAŢI PSIHIC ŞI A CELOR NEBOTEZAŢI
Handicapaţii psihic sunt handicapaţi numai pentru noi, nu pentru sine şi nu
pentru Dumnezeu. Duhul lor se dezvoltă pe o cale aparte. Poate că noi, cei „înţelepţi",ne vom vădi mai prejos decât handicapaţii. Iar copiii sunt îngeri ai lui Dumnezeu cu toţii. Cei nebotezaţi, la fel ca toţi cei aflaţi în afara credinţei, trebuie încredinţaţi milostivirii lui Dumnezeu. Ei nu sunt fii vitregi şi fiice vitrege pentru Domnul. Ca atare, El ştie ce si cum şi în ce privinţă să rânduiască pentru ei. Mare este adâncul căilor lui Dumnezeu!
Asemenea probleme ar trebui să dezlegăm dacă am avea datoria de a veghea
asupra tuturor şi de a-i rândui pe toţi. Iar întrucât această datorie n-a fost pusă asupra noastră, să lăsăm grija pentru ei Celui ce poartă grija tuturor. Noi trebuie să ne mântuim sufletul propriu. Vrăjmaşul şi pierzătorul de suflete caută să piardă prin grija de mântuirea altora sufletul căruia îi insuflă asemenea gânduri. Sfântul Antonie cel Mare cugeta odată la lucrurile acestea, dar îngerul Domnului i s-a arătat zicând:"Antonie! Ia aminte la tine însuţi, iar acestea nu sunt treaba ta".

SFATURI DE LUCRARE DUHOVNICEASCĂ PENTRU FAMILIST
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Mă bucur mult că v-aţi apucat să înfăptuiţi cele ce v-am scris. Dea Domnul să
nu daţi înapoi, întorcându-vă la cele dinainte. Aţi luat jugul: trageţi, însufleţindu-vă prin nădejdea cea vrednică de crezare, înainte este împărăţia; uşa prin care se intră în împărăţie e curăţia; toate ostenelile şi faptele poruncite sunt mijloace de curăţire a inimii. De aici reiese că cel mai apropiat scop al nostru e curăţirea inimii, iar după aceea împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă în ea nu intră nimic necurat. Trebuie să păstraţi neapărat în cuget lucrul acesta, ca să nu vă pierdeţi ostenelile amestecând în ele ceva necurat. De pildă, nu trebuie să postiţi şi totodată să vă supăraţi, să vă rugaţi şi să vă mândriţi în acelaşi timp, să faceţi binele ca să arătaţi celorlalţi cât de filantrop sunteţi şi aşa mai departe.
Spuneţi că vă osteniţi „nu totdeauna de plăcere, ci mai mult cu de-a sila".
Aceasta este legea: să ne luptăm cu pornirile noastre rele şi să ne silim să facem binele.
Asta înseamnă cuvântul Domnului că împărăţia lui Dumnezeu se ia cu sila, si oamenii
silei o răpesc pe ea. De asta şi e jug urmarea Domnului. Dacă totul ar fi de plăcere,
unde ar mai fi jugul ? în cele din urmă, totuşi, se ajunge să se facă totul cu plăcere şi uşurinţă.
Scrieţi: „Năvăleşte asupra mea câte o nesimţire tâmpă; ajung ca un automat, nu
mai gândesc, nici nu mai simt nimic". Asemenea stări vin uneori ca „pedeapsă" pentru
aplecarea cu gândul şi consimţământul spre oarecare gând rău, iar alteori ca
„învăţătură", ca omul să se deprindă a nu aştepta nimic de la propriile puteri, ci să
aştepte totul doar de la Dumnezeu. Câteva asemenea experienţe taie încrederea în sine, iar izbăvirea de apăsare arată de unde vine ajutorul şi pe Cine trebuie să ne bizuim întru totul. Starea aceasta este grea, dar trebuie răbdată cu gândul că altceva nici nu merităm. Mijloace împotriva ei nu sunt; trecerea ei stă în voia lui Dumnezeu. Totuşi, trebuie să vă ţineţi şi să strigaţi către Domnului: „Fie voia Ta! Miluieşte! Uşurează!", fără să vă îngăduiţi nicidecum vreo slăbiciune, fiindcă acest lucru este pustiitor şi pierzător. Bine faceţi că vă întristaţi pentru starea asta şi vă încordaţi în tot chipul ca să vă izbăviţi de ea - însă presupunerea Dumneavoastră că aşa vor fi chinurile veşnice nu e corectă. Fericirea veşnică şi chinurile veşnice sunt cu neputinţă de închipuit şi nu pot fi asemuite cu nimic din cele ce se întâmplă în această viaţă. Toate sunt dincolo nemăsurat mai presus decât cele de aici. La Sfinţii Părinţi starea Dumneavoastră se cheamă răcire, uscăciune, şi toţi o socot lucru cu neputinţă de neocolit în viaţa după Dumnezeu, căci fără ele ni urcă repede „duhovnicia" la cap.
Iată cum se foloseşte cugetarea la cele dumnezeieşti. Dimineaţa, îndată după ce
vă veniţi în simţiri cu totul în urma somnului, cugetaţi la adevărurile de credinţă,
începând cu fiinţarea cea mai înainte de veci a Dumnezeului întreit Ipostatic şi sfârşind cu înfricoşata Judecată şi soarta veşnică a tuturor - nu repede şi nu încet, ci cu luareaminte.
Asta se poate face şi după Simbolul de credinţă. Suma acestor adevăruri este
structura lumii gândite, duhovniceşti, dumnezeieşti. Prin cugetarea la ele, conştiinţa se integrează în structura lor şi intră în lumea duhovnicească la fel cum noi, după ce ne trezim din somn, ne integrăm în structura lumii dinafară, care ne înconjoară, şi ne menţinem în mod conştient în ea: soarele şi luna sunt deasupra noastră, stihiile şi toate făpturile pământeşti sunt împrejur, la fel ca familia, vecinii, statele cu tot ce este în ele.
Aceasta din urmă are loc de la sine, fără voia noastră, în timp ce pentru lucrarea dintâi trebuie să ne dăm osteneala, chiar dacă nu este foarte greu s-o facem. Conştientizând aceste două lumi - cea văzută cu gândul şi cea văzută în afară -, aflaţi în cea gândită îndrumările despre felul în care trebuie să vă purtaţi în cea dinafară. Aceasta este
regula generală a cugetării la cele dumnezeieşti! Regulile particulare sunt următoarele: după ce aţi încheiat lucrarea arătată mai înainte, opriţi-vă asupra lucrului care a înrâurit cel mai mult simţirea Dumneavoastră şi înviaţi prin el duhul de rugăciune. Dacă nu v-a înrâurit nimic, atunci înviere a duhului de rugăciune să vă fie simţământul evlavios de obşte fată de toată structura lumii dumnezeieşti.
Daţi-vă osteneala să nu rămâneţi în nici o dimineaţă lipsit de împrospătarea
lumii Dumneavoastră lăuntrice prin această cugetare la cele dumnezeieşti, la fel cum
aveţi obiceiul să vă împrospătaţi locuinţa cu aerul proaspăt al dimineţii, şi după aceea veţi rămâne toată ziua cu simţământul că în afară de lumea văzută vă adumbreşte şi înconjoară şi cea nevăzută, că nu sunteţi lipsit de înrâurirea ei.
Dea Domnul să vă păziţi rânduielile de rugăciune cu răbdare, având astfel roadă
de pe urma lor. Faptul că odraslele sunt pe lângă Dumneavoastră când vă rugaţi cred
că e foarte bun. Si nu cred că asta e o povară pentru ei; dimpotrivă, îmi vine să cred că le place să ia parte la rugăciunea de obşte. Ar fi bine să faceţi rugăciune de obşte şi seara, la un ceas la care nimeni din familie să nu se fi culcat încă. Totuşi, faceţi cum vă este la îndemână.

Rugăciuni gata făcute avem multe. Ele n-au fost alcătuite, ci s-au revărsat
din inimile Sfinţilor sub înrâurirea unei vederi duhovniceşti sau a unei întâmplări
din viaţă. Cel care le citeşte cu luare-aminte intră în aceleaşi simţiri cu cele care suflă
şi în Sfinţi, iar prin aceasta învie şi zideşte în sine duhul de rugăciune. Ca asta să se săvârşească mai lesne, este bine să cugetaţi dinainte la rugăciunile alese, primind totodată şi simţămintele ascunse în ele. Şi mai bine este să învăţaţi rugăciunile, ca să naveţi nevoie de cartea de rugăciuni, ci s-o purtaţi în suflet, gata să se deschidă îndată ce veţi avea nevoie. Oricum, în timp ce vă rugaţi după rugăciuni gata făcute trebuie să vă deprindeţi încetul cu încetul să vă rugaţi şi cu propriul cuvânt, potrivit nevoilor duhovniceşti sau dinafară pe care le aveţi. Nevoile duhovniceşti, îndată ce se trezesc, năzuiesc îndată spre Dumnezeu. Imboldul de a vorbi cu Dumnezeu apare uneori fără o
nevoie anume, ci numai din setea de El. In orice măsură şi în orice chip s-ar arăta acest imbold, el nu trebuie lăsat nesatisfăcut niciodată: trebuie să vă apucaţi îndată de rugăciune şi să vă rugaţi în starea în care v-a găsit imboldul - dacă sunteţi la lucru, să vă rugaţi la lucru, dacă citiţi, să vă rugaţi în mijlocul lecturii, dacă mergeţi, să vă rugaţi mergând. Fireşte, mai bine şi mai roditor este să staţi într-un loc de rugăciune şi să luaţi o poziţie potrivită pentru rugăciune, dacă se poate. Cu cât veţi împlini mai cu osârdie aceste întoarceri spre Dumnezeu, cu atât vor apărea mai des, şi vor tine mai mult, şi se vor înrădăcina mai adânc. Nu uitaţi punctuleţul acesta. Această metodă este cea mai bună pentru desăvârşirea rugăciunii - iar rugăciunea este principalul în lucrarea noastră. Să nu vă pară rău dacă vă daţi osteneala în primul rând pentru asta.
Dacă în timp ce vă faceţi rugăciunile apare acest imbold, încetaţi cu cititul şi rugaţi-vă în acest imbold, cu cuvintele proprii sau fără cuvinte... Dumnezeu vede cu câtă osârdie doriţi şi căutaţi rugăciunea, şi vă va da rugăciune care nu se va mai curma. Domnul să vă binecuvânteze la această lucrare! în ce priveşte cititul, una este a citi pentru a strânge cunoştinţe, iar alta a citi pentru a te zidi. Când citeşti ca să acumulezi informaţie, trebuie să citeşti mult; când citeşti ca să te zideşti nu trebuie să citeşti mult, ci doar să cadă în inimă ceva din cele citite - şi atunci opriţi-vă şi cugetaţi, străduinduvă să vă lămuriţi lucrul acela, adân-cindu-1 mai mult în inimă. Asta este totuna cu a-1 preface în obiect al cugetării la cele dumnezeieşti. Aşa vă veţi hrăni şi dezvolta sufletul, nu-1 veţi umple ca pe un sac...
Îl citiţi pe Sfântul Tihon din Zadonsk ? Bine! Nici o carte nu se poate compara
cu cărţile lui.
„Râvna ba vine, ba trece." Asta se întâmplă cu toţi. Când se împuţinează, păziţi
hotărârea de a sluji Domnului, rămânând fără abatere în rânduielile cucernice, fără să vă leneviţi, fără indulgenţe faţă de trup. Şi starea aceasta va trece. Cugetarea la cele dumnezeieşti este eficace în refacerea râvnei, mai ales aducerea-aminte de moarte şi de judecată: „iată, acum, acum vine moartea", îndată ce acest gând va cădea deplin în inimă, inima nu va putea să nu se cutremure.
Cât despre hrană... Puneţi-vă lege să vă sculaţi de la masă puţin flămând. Robul
cel rău care este trupul va simţi că asupra lui este o mână stăpânitoare...
Credeţi că pentru nimicirea răului pricinuit de cei 47 de ani în care v-aţi făcut de cap trebuie să vă osteniţi tot atâta în rânduieli bune ale vieţii... Nu, lucrurile nu stau defel aşa. Tot ce este pătat se curăţă prin greaţa faţă de murdărie şi prin înfruntarea ei fără milă de sine, cu credinţă, nădejde şi dragoste către Domnul. Aceste aşezări sufleteşti au uneori asemenea putere, încât curăţă totul într-o clipă.
Aşa a fost pe cruce cu tâlharul. Astăzi vei fi cu Mine în rai. Iar în rai nu intră
nimic necurat. Totuşi, pentru unii această curăţire ţine vreme îndelungată - în primul rând din răsfăţ şi din indulgenţa faţă de propriile pofte.
Mare milă a lui Dumnezeu e pentru Dumneavoastră faptul că sunteţi mulţumit
de soţie şi de copii. Fie ca ei să rămână astfel întotdeauna, să nu se schimbe niciodată.
Celelalte pe care vi le doriţi în legătură cu viaţa Dumneavoastră de familist
încredinţaţi-le în voia lui Dumnezeu, rugându-vă cu osârdie, dar arătându-vă gata să
primiţi tot ce va binevoi Domnul să vă trimită, chiar dacă nu vă fi uşor.

DESPRE ACEEAŞI
Să vă binecuvânteze Domnul osteneala!
Pentru monahi, lucrarea de căpetenie e curăţirea gândurilor, iar la mireni
lucrarea de căpetenie este să aibă gând bun în cele ce fac; iar la curăţia desăvârşită a gândurilor cum să ajungă ei ? Nici Dumnezeu nu îi va trage la răspundere pentru asta.
Rânduielile vieţii lor nu sunt de aşa fel.

POVATĂ CĂTRE O FAMILIE
Mila lui Dumnezeu fie cu voi!
La noi, trecerea la post este aproape nebăgată de seamă. Cu greu vezi vreo
deosebire... Să vă ajute Domnul să vă adunaţi puterile ca să postiţi şi să vă împărtăşiţi cu Sfintele lui Hristos Taine.
Micuţului vostru îi doresc spor la învăţătură -dar dacă învăţătura nu-i intră în
cap, nu îl chinuiţi. Poate că are talent artistic - la desen sau mai ştiu eu ce... Sau poate că e meşter bun, îndemânatic... Lăsaţi-1 să se ocupe cu lucrul la care are talent. Sau poate că îi place să se roage. Atunci, să se roage... şi să meargă pe acest drum.
Scrieţi că vă plictisiţi seara. Trebuie să organizaţi lecturi şi istorisiri în familie. Cine dă peste ceva bun, să propună: „Vreţi să vă citesc...", şi să citească ceva care să încălzească sufletul... Istorisirile le puteţi inventa şi singuri, numai să fie bune, ziditoare... şi vremea va trece în mod interesant.
din "MÂNTUIREA ÎN VIATA DE FAMILIE-Sfântul Teofan Zăvorâtul"

Este indicat sa mancam cate putin din fiecare!



Sinteza discutiei:

- curele de slabire nu sunt realiste;

- niciodata nu suntem multumiti de cate kilograme pierdem;

- femeile se nasc cu de doua ori mai multe celule adipoase decat barbatii;

- sa incercam sa evitam vitaminele din grupul B, daca suntem persoane cu pofta mare de mancare;

- grasimea trebuie pusa la colt; putem face o bomba calorica dintr-o banala salata;

- avem nevoie de grasimi zilnic, insa un cub de unt sau de zahar ne sunt suficiente;

-preferati fainoasele in defavoarea zaharurilor;

- este recomandat sa avem o dieta echilibrata, trebuie sa mancam dimineata, la pranz si seara, cu trei ore inainte de culcare;

- trebuie sa mancam putin din fiecare;

- anticonceptionalele perturba metabolismul, depunerea de grasimi va fi mult mai rapida;

- este de preferat sa mancam fructele, nu sa bem sucul. Sucul de fructe trebuie evitat;

- in perioada alaptarii nu trebuie sa mancam foarte mult, insa trebuie sa alaptam mai mult, astfel toata grasimea din lapte se va transfera la bebelus;

- dietele sunt nesanatoase pentru organism, trebuie sa mancam putin din toate, decat mult dintr-un singur fel;

- imediat dupa ce nasti trebuie sa renunti in primul rand la zaharuri si grasimi;

- organismul are nevoie de un an de zile ca sa isi revina dupa sarcina;

- problemele de greutate trebuie tratate cu mare atentie;

- trebuie facut diferenta intre apetit si foame. Apetitul poate fi controlat, foamea trebuie potolita cu mancare;

- fumatul este extrem de nociv in ceea ce priveste calitatea pielii;

- in cazul in care pierdem lupta cu kilogramele, operatiile estetice sunt intotdeauna o solutie.

- STRESUL INGRASA!


miercuri, 25 februarie 2009

Mantuirea in viata de familie.

Capitolul intai - Casatoria
HOTĂRÂREA DE A INTRA ÎN CĂSNICIE


Vă tot faceţi planuri… Nu e un lucru rău, însă mai bine încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi cu smerenie ce cuvânt va ieşi pentru dumneavoastră de la Domnul, fiind gata să îl primiţi în chip supus. Vi s-a făcut de căsătorie ? ! Dar şi lucrul acesta este mai bine să-1 lăsaţi în mâinile lui Dumnezeu. Visările despre căsătorie pot aprinde simţurile, iar planurile sunt deocamdată de prisos în această privinţă… Ele nu pot decât să tulbure fără folos sufletul… rugaţi-vă aşa: „Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, rânduieşte viaţa mea aşa încât să mă mântuiesc”… Binecuvântează-ne, Doamne. Mântuiţi-vă!

ALEGEREA SOŢIEI

Cu rugăciune şi cu post să se purceadă la alegerea soţiei.

POVAŢĂ CĂTRE O VIITOARE SOACRA

Milostivirea lui Dumnezeu să fie cu tine! întrebi despre căsătoria fiului. Dumnezeu binecuvântează ! El îşi iubeşte mireasa şi ea, pe cât se vede, îl iubeşte la rândul său. în asta şi stă tăria legăturii căsniciei. Tu spui: „Nouă nu ne place”, însă nu voi, ci el are de trăit cu soţia. Dacă lui îi place, ce treabă aveţi voi ? Si părinţii trebuie să se bucure de o asemenea însoţire, fiindcă se vede că este bună. Te gândeşti că fiul nu o să te ajute. Să ştii că asta nu depinde de căsnicie. Dacă este om bun, o să te ajute, oriunde ar trăi, iar dacă nu e bun, ce poţi să-i faci ?

Dacă într-un lucru atât de însemnat tu, ca mamă, ai să faci după inima fiului, toată viaţa lui o să-şi amintească si o să-ţi răsplătească aju-tându-te după putere.
Aşa că nu văd nimic rău în această căsătorie.
Dumnezeu binecuvântează!

CĂTRE O FATĂ CE URMEAZĂ SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ

Domnul să vă binecuvânteze pentru a începe felul de viaţă pe care dintotdeauna 1-aţi văzut ca fiind cel mai bun pentru Dumneavoastră. Iată, Domnul vă împlineşte dorinţa inimii. Căsătoria are o mulţime de mângâieri, dar e şi însoţită de numeroase griji şi necazuri, deosebit de adânci câteodată. Să vă gândiţi la asta, încât atunci când vă veţi lovi de aşa ceva să nu fiţi luată pe neaşteptate. Acum sunteţi doi. în doi bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte - o singură inimă şi un singur drum în viaţă.
Cu privire la hainele de mireasă… în locul Dumneavoastră aş face cum vor ceilalţi, fără să mă gândesc… hainele sunt pentru ceilalţi, nu pentru Dumneavoastră. N-au decât să vă gătească aşa cum vor. Fericire deplină vă doresc!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ PENTRU O FECIOARĂ

Mântuieşte-o, Doamne, pe „Negruţa”. Este în plină tinereţe, trebuinţele sufletului şi trupului ei sunt în mişcare plină de vioiciune. Câtă luare-aminte îi trebuie! însă aproape este Domnul, aproape este îngerul păzitor şi Acoperământul Maicii Domnului. Să se roage cu suspine, şi va fi ca o oiţă într-un staul trainic - iar rugăciunea mamei să-i fie ca un acoperământ sau ca o adum-brire ce încălzeşte sufletul.

CĂTRE MAMA UNEI TINERE MIRESE

Domnul să binecuvânteze pe proaspeţii Dumneavoastră însurăţei cu unire tare - nu numai după aplecările fireşti, ci şi după lucrarea harului. Deplină fericire le doresc, aşa încât să aveţi mângâiere de la ei în toate zilele vieţii voastre. Vă biruie tristeţea. Nu-i nimic de mirare. Aceste simţăminte de mamă sunt fireşti. O să treacă. Dati-le tinerilor poruncă să scrie mai des, şi va fi ca şi cum vă veţi vedea cu ei. Pe lângă asta, Domnul este aproape. Lui să îi spuneţi necazurile Dumneavoastră, şi El vă va trimite mângâiere îmbelşugată.
Să plângeţi puţin într-un colţ, şi o să vă uşuraţi, iar prin gândul la fericirea ce va să fie vă veţi putea întări.

UNEI PROASPĂT-CĂSĂTORITE

Domnul să binecuvânteze petrecerea Dumneavoastră în noua casă, începutul vieţii Dumneavoastră de familie! Puneţi acest început cu frica lui Dumnezeu şi să vă duceţi viaţa întru slava Lui, şi totul va merge bine. Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Trăiţi lin şi iarăşi lin! Fără zgomot şi zarvă, fără „mistere” şi clădire de castele în văzduh.

Să aveţi pace între voi, şi cu toţi împreună-locuitorii voştri, şi cu vecinii, şi puţină îndestulare, şi vă va fi îndeajuns. Apostolul scrie: Având hrană si îmbrăcăminte, cu acestea mulţumiţi să fim (l Tim. 6, 8).
Domnul să vă binecuvânteze!
Vă doresc tuturor toate cele bune. Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE SOŢII CARE NU AU COPII

Să aveţi binecuvântarea lui Dumnezeu!
Fireşte că este supărător pentru voi că n-aveţi copii, dar trebuie să lăsaţi lucrul acesta în voia lui Dumnezeu şi să vă supuneţi Lui. Poate că va veni sorocul şi veţi avea copii.

ALTE POVEŢE CĂTRE SOŢI

E bine că soţul vă iubeşte. Şi Dumneavoastră vă iubiţi soţul… Acesta este raiul vostru. Zidul îngrăditor al acestui rai este încrederea dintre voi. S-o păziţi ca pe lumina ochilor, şi fericirea voastră nu se va clătina.
Pururea mă rog pentru voi, pomenindu-vă pe voi şi pe ai voştri în rugăciunea mea.
Domnul să vă rânduiască viaţa în aşa fel ca o dată cu ea să se zidească şi mântuirea sufletului.

Mila lui Dumnezeu să fie cu voi!
Buna mea „Albişoară”! Domnul să vă întărească ! Rugaţi-vă amândoi! Domnul este întotdeauna Ajutător bunelor hotărâri şi planuri. Şi aici va ajuta. Sunt sigur că soţul tău, după ce a păţit-o, se va feri de acum înainte, mai ales la început. Nu strică totuşi să-i aminteşti că sminteala va apărea iar, căutând să-1 atragă. Are vrăjmaşul grijă să le pună pe toate la cale. Ca atare, când vine ispita, să-şi amintească chiar de la început că acolo este ascuns vrăjmaşul şi cu lucruri vrăjmăşeşti îl îmbie: ca atare, să i-o taie cu mânie şi să se întoarcă îndată spre Dumnezeu. Şi totul se va sfârşi cu bine. Aceasta e metoda principală împotriva tuturor ispitelor. Mai mult nu vă mai spun, numai să vă amintiţi la nevoie cele de mai sus.
Domnul să te binecuvânteze pe tine şi pe soţul tău.
Al vostru voitor de bine,
Episcopul Teofan

Mila lui Dumnezeu fie cu voi, robii lui Dumnezeu Dimitrie şi Evdochia!
Temeţi-vă de Dumnezeu şi poruncile Lui pli-niţi-le, fiindcă în aceasta stă mântuirea. Iubiţi biserica. Rămâneţi în bună înţelegere cu toţi. Nu uitaţi să faceţi milostenie după putere. Răbdaţi ce vă va trimite Dumnezeu să răbdaţi. Mântuiţi-vă!

ÎNSEMNĂTATEA VIEŢII ÎN CĂSNICIE PENTRU LUCRAREA MÂNTUIRII

Căsnicia nu închide uşa către împărăţia Cerurilor şi poate să nu împiedice nici desăvârşirea în duh. Problema nu stă în rânduielile vieţii dinafară, ci în aşezările sufleteşti, în simţămintele şi năzuinţele lăuntrice. Pe acestea să vă grăbiţi a le sădi aşa cum trebuie în inimă. Citiţi Evanghelia şi Apostolul, vedeţi ce aşezare sufletească trebuie să aibă creştinul şi îngrijiti-vă s-o dobândiţi, încetul cu încetul, vor veni toate cele de cuviinţă şi se vor aşeza la locul lor. Lucrul de căpetenie e rugăciunea. Ea este barometrul vieţii duhovniceşti. Trebuie să fim neîncetat cu Domnul, căci fără El nu vom avea nici o reuşită.

MÂNTUIREA PE CALEA VIEŢII DE FAMILIE

Mântuirea celui ce duce viaţă de familie stă în virtuţile de familist. Problema nu este să facem totul la modul nemaipomenit, ci să facem tot ce ţine de noi. Dacă vom reuşi asta, n-avem de ce să ne chinuim cu gândurile. Sigur, nu trebuie nici să ne lăsăm pe tânjeală, dar nu trebuie nici să ne chinuim, ci să ne încredinţăm cu totul în voia Domnului.
Puteţi primi tunderea în taină, dar aşteptaţi. La desăvârşire se poate ajunge şi pe calea vieţii de familie. Totul este să stingem şi să dezrădăcinăm patimile. Spre asta să vă întoarceţi toată luarea-aminte.

DESPRE CĂSĂTORIE ŞI NECĂSĂTORIRE

Pe frumoasa N. N. unul o sfătuieşte să părăsească lumea, să fugă de dragostea lumească, iar altul o sfătuieşte să se mărite. Cel ce a dat primul sfat nu 1-a întemeiat pe nimic, în vreme ce al doilea se sprijină pe ideea că „lume” de „lume” se deosebeşte: de una trebuie să fugi, iar de cealaltă poţi să nu fugi; „există îndatoriri lumeşti păcătoase şi îndatoriri lumeşti sfinte. Dragostea dintre soţi este dragoste binecuvântată de Dumnezeu. Şi atunci, de ce să abatem fata de la ea? într-adevăr, trebuie să facem deosebire între «lume» şi «lume». Scriptura spune: nu iubiţi lumea, dar tot ea spune: a iubit Dumnezeu lume.Ce a iubit Dumnezeu, şi omul este dator să iubească. Trebuie să avem dreaptă socotinţă în toate !”

Îmi cereţi părerea cu privire la acest sfat. Iată: în spusele: nu iubiţi lumea, cuvântul lume înseamnă cu totul altceva decât în spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea, în acestea din urmă, prin lume se înţelege neamul omenesc pierit, care era totuşi iubit de Dumnezeu. Ca atare, Dumnezeu a şi hotărât să îl mântuiască, dând pentru el pe Fiul Său Cel Unul-Născut. Iar în primul caz este vorba, fireşte, de acea parte a neamului omenesc care de Dumnezeu nu vrea să ştie şi de cele ce îi plac Lui nu se îngrijeşte; singura grijă este să-şi facă propriul plac prin satisfacerea patimilor pe care le au, de moarte nu îşi amintesc şi la viaţa viitoare nu se gândesc. Către această lume, Dumnezeu nu binevoieşte, ci îşi întoarce faţa de la ea, nu o iubeşte şi a poruncit oamenilor să nu iubească felul ei de a fi. Aşadar, din spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea nu urmează că şi noi suntem datori să iubim lumea fără nici un fel de limite, ci fără acea lume pe care n-o iubeşte Dumnezeu şi de care ne porunceşte să fugim -căci dacă o iubim pe aceea, pe Dumnezeu nu-L putem iubi şi sufletul nu ni-1 putem mântui.

Spun acestea din pricina concluziei că întrucât Dumnezeu a iubit lumea, şi noi „trebuie” s-o iubim… Acum trec la neînţelegerea dintre sfătuitorii despre care era vorba la început. Acolo problema era: trebuie să se căsătorească fecioara sau nu ? De obicei ea este ridicată de către cei care se îngrijesc de mântuirea sufletului şi vor să-şi rânduiască un fel de viaţă care să ajute mai mult în lucrarea mântuirii.

Problema aceasta a luat naştere încă din vremurile apostolice. Fecioarele care ajungeau la vârsta măritişului şi simţeau în sine dorinţa de a fi doar cu Domnul îşi arătau neplăcerea faţă de ideea căsătoriei. Părinţii, nepricepându-se să dea o rezolvare, i-au scris sfântului Pavel (din Corint la Efes), întrebându-1 ce să facă cu fiicele lor. Răspunsul e cuprins în capitolul al şaptelea din prima Epistolă către Corinteni. Esenţa lui este aceasta: nu este păcat măritişul, dar mai bună este necăsătorirea, fiindcă în acest din urmă caz fecioara are deplină libertate să facă pe placul lui Dumnezeu, pe când în cel dintâi sunt multe piedici. Apostolul arată piedicile care sunt de neocolit în căsnicie, dar esenţial este aici faptul că luând asupră-ţi îndatoririle vieţii de familie este aproape cu neputinţă să scapi de atingerea cu lucrurile acelei lumi pe care o urăşte Dumnezeu şi pe care ne-a poruncit să n-o iubim.

În aceasta se ascunde pierzarea. Aşadar, cei care abat de la căsnicie fecioarele (dacă acestea pot cuprinde viaţa în celibat) le fac un bine.

NU TREBUIE SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ CEI CARE NU AU APLECARE
SPRE ACEASTA

Problema sorei Dumneavoastră a fost rezolvată chiar de către Apostoli (l Corinteni 7, 33 şi în continuare). Dat fiind că la sora Dumneavoastră, în ciuda cererilor în căsătorie şi a faptului că are un pretendent acceptabil, dorinţa de a nu se încurca cu viata de familie precumpăneşte, ea trebuie să facă precum a arătat Apostolul, alegând partea mai bună. Dorinţa ei poartă semnul vădit al alegerii Dumnezeieşti. Ca atare, pentru ea este mai bine să rămână fecioară şi să intre în mănăstire. Maica Domnului îi va fi acoperământ.

PRIMII SPINI DIN VIATA DE FAMILIE

Îmi pare rău pentru „Albişoara”. Totuşi, din faptul că soţul ei lipseşte de acasă din pricina vânătorii nu se poate trage nici o concluzie hotărâtoare. Acum este sezon de vânătoare, peste tot se vânează. Când se va sfârşi sezonul, se vor sfârşi şi necazurile acestea. Eu cred că nu va ieşi de aici nici un necaz mare. Domnul să-i mântuiască! Incurajaţi-o pe „Albişoara” şi spuneţi-i să nu facă mutre şi să nu-şi bombăne bărbatul, ci să-1 întâmpine întotdeauna veselă. Prin bombă-neli şi încruntare nu va face altceva decât să-1 întărâte. Mai bine să se prefacă, arătând că îi aprobă „faptele de vitejie” vânătorească.
Iar „Negruţa” să-şi scrie pe vârful nasului că trăieşte într-o lume nestatornică, în care suntem scuturaţi, ca frunza de arţar, în toată ziua şi în tot ceasul. Iar Dumneavoastră ce bucurii aşteptaţi ? ! Când sufletul va pleca în pace către Domnul, arunci o să avem parte de bucurie. Iar pentru bucuriile dinafară de ce să vă doară ? Aţi uitat oare cum sunt aceste bucurii ?

POVAŢĂ CĂTRE NIŞTE TINERI ÎNSURĂŢEI

Sunt foarte bucuros de căsătoria Dumneavoastră. Binecuvântarea Domnului să adăsteze asupra voastră şi a soţiei Dumneavoastră. Să se întărească între voi dragostea nefăţarnică şi îm-preună-glăsuirea cu pace până la sfârşitul zilelor voastre. Cel mai mult să vă temeţi de pierderea încrederii unuia faţă de celălalt sau de clătinarea ei. Iată şi temelia vieţii conjugale fericite. Domnul să vă dea binecuvântare! Ajutaţi-o cu câte ceva pe soţia Dumneavoastră în ocupaţiile ei. Pe lângă asta, căutaţi să aplicaţi cunoştinţele si abilităţile pe care le-aţi dobândit…

DESPRE ÎNDATORIRILE TINERILOR SOŢI

Mila lui Dumnezeu fie cu tine!
Mă bucur foarte mult de fericirea ta. Dumnezeu ţi-a trimis această căsătorie. Binecuvântez mâna Lui cea darnică. Tu îngrijeşte-te să nu pierzi ceea ce ţi s-a dat.
Cred că nunta ta a avut de-acum loc şi trăieşti deja cu soţia. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă parte de toate bucuriile. O primesc şi pe soţia ta ca rudenie duhovnicească…
Bagă bine de seamă: de acum înainte sunteţi începătorii de neam ai unei generaţii noi. Trebuie să faceţi aşa încât să lăsaţi copiilor nu numai moştenire (avere), ci în primul rând trup sănătos şi suflet puternic. Domnul să vă dea binecuvântare.

Sunt bucuros că s-a săvârşit, în fine, căsătoria ta. Domnul să îţi dea binecuvântare! Mă rog întotdeauna ca Domnul să te ajute în toate… Bine faci că stai mult pe acasă. Este rău când cineva nu află fericire în familie. Dacă tu o afli, dă mulţumită Domnului. Străduieşte-te însă ca lucrurile să stea mereu aşa. Această artă stă în a începe fiecare zi ca şi cum ar fi prima după nunţăj învaţă cum să trăieşti: asta-i înţelepciune mare… Să ştii că frica lui Dumnezeu îl învaţă pe om toate cele de trebuinţă.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine!

Păziţi împreună dragostea voastră. Aici este izvorul vieţii de familie fericite. Acest izvor trebuie păzit însă ca să nu se astupe cu gunoaie. Domnul să te mântuiască.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine şi cu Varvara ta! lubiţi-vă şi trăiţi lăudând pe Dumnezeu şi proslăvindu-1 prin viaţa voastră îmbunătăţită.

POVATĂ CĂTRE O SOACRĂ

Vă scriu ca să vă liniştesc, pentru că vă tulbură gândul: „Oare ce caracter are nora ?” Ce caracter are nora se va vedea mai apoi. N-aveţi de ce să vă faceţi griji înainte de vreme. Vă puteţi mărgini la dorinţa şi rugăciunea: „Trimite, Doamne, noră smerită, ascultătoare, harnică, gospodină, care să stea acasă, nu plimbăreaţă şi iubitoare de distracţii”. Dacă va trimite Domnul o astfel de noră, Ii veţi da mulţumită. Dacă nu va trimite, o veţi lua pe noră aşa cum este. Şi să nu vă văitaţi, ci să cugetaţi în linişte cum să îndreptaţi cele neîndreptate ale ei… Aţi văzut multe la viaţa Dumneavoastră, ştiţi şi cum se face asta. Mai cu blândeţea, mai cu asprimea. Va da Dumnezeu şi veţi îndrepta toate. Dragostea însă e mai puternică decât orice. Să vă iubiţi nora ca pe o fiică. Această dragoste va naşte în ea dragoste. Când se va întâmpla lucrul acesta, nu va mai fi nevoie de îndrumări, căci dragostea va rândui totul singură.

DESPRE ATRACŢIA TRUPEASCĂ DINTRE BĂRBAT SI FEMEIE

În ce priveşte faptul că aţi fost atrasă trupeşte de către un bărbat, mă alătur părerii Dumneavoastră de rău. Oricum, a trecut, slavă Domnului ! Acum trebuie să vă pregătiţi pentru viitor. Binevoiţi a face astfel: îndată ce se profilează la orizont o întâlnire cu un bărbat atrăgător, pune-ţi-vă inima la colţ si n-o lăsaţi să iasă, ţinân-du-vă simţămintele în frâu.

Atracţia bărbatului faţă de femeie şi a femeii faţă de bărbat este firească, însă ea poate fi ţinută totdeauna între anumite graniţe, unde nu poate clătina bunele hotărâri ale voinţei. Dacă vă veţi pregăti din vreme pentru întâlnirile de acest fel, simţămintele acestea nu vă vor covârşi. Dacă veţi exersa, veţi ajunge să întâmpinaţi orice bărbat, oricât ar fi el de frumos, ca şi cum nu ar fi bărbat, căci, potrivit Apostolului, în Domnul Mântuitorul nu e nici parte bărbătească, nici femeiască. Rugaţi-vă şi osteniţi-vă pentru asta, şi Dumnezeu vă va binecuvânta osteneala.

DESPRE VINDECAREA DE DRAGOSTEA FĂRĂ SPERANŢĂ

Leon (un oarecare ofiţer - n. rea. ruse) s-a îndrăgostit, dragostea s-a dovedit a fi fără speranţă, şi el se chinuie. Poftim leu!!! Şi încă nu leu simplu, ci leu ofiţeresc! Altora le comandă: „La drea-a-a-pta!”, iar el trage la stânga. Sieşi ar trebui să îşi comande: „La drea-a-a-pta!” Şi marş-marş… Ce rost are o astfel de purtare ? Dacă ar fi fost vreo nădejde, era logic să mai aştepte, dar dacă n-are ce aştepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrăjmaşul şi o aţâţă.

Patima orbeşte, iar vrăjmaşul bagă în ceaţă. Şi se chinuie omul, şi stai de te minunezi că-i place să se chinuie şi nu vrea să se depărteze de chinul său. Asta nu are nici o noimă. Omul trebuie să comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, că te fac zob!”, iar apoi să înceteze a se mai gândi la „ea”… Să arunce cât mai departe tot ce îi aminteşte de „ea”, să caute pete în soarele mân-dreţii „ei” si să se uite mai mult la acestea. Iată o apică destul de rece pentru răcorirea inimii, mai ales dacă lipsa de speranţe a dragostei tine de simţămintele fetei. Va trece suferinţa; o să mai vină câteodată, însă nu foarte arzătoare. Eu aveam douăzeci de ani când am trecut prin asta. Mi-am dat poruncă… şi a trecut. Au mai fost crize, dar am răbdat, fiindcă aveam în vedere un alt ţel. Bine este pentru cel ce suferă de această boală să aibă ceva de făcut. Dacă nu are, să-şi găsească.

Domnul să vă binecuvânteze pe voi toţi şi toate lucrurile voastre.

DESPRE PRIVITUL LA FEMEI

Nu ştiu dacă este sfârşit ispitelor ce vin de la vederea şi ascultarea femeilor. Atracţia faţă de femei ne este pusă în fire. Ca atare, cred că dacă nu-ţi vine să vomiţi când vezi femei, ci se întâmplă chiar pe dos, încă nu e nici un păcat… Păcatul începe de la poftite - iar de poftire se poate fugi întotdeauna. Fireşte, este mai bine să nu vezi femei şi să nu stai de vorbă cu ele, dar nu se poate. Prin urmare, este nevoie de răbdare, de trezvie, de pază a inimii şi de luptă cu sine. Domnul este aproape! Cuviosul loan Colov spune: „Când se apropie fiara, mă sui în copac”. La Domnul trebuie să scăpăm…

SFAT CĂTRE CINEVA
CARE ÎNTREŢINE O LEGĂTURĂ EXTRACONJUCALĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Vrăjmaşul şi inima vicleană, iubitoare de păcat, tot încearcă să tragă oamenii de partea lor. Harul lui Dumnezeu ajută celui ce se păzeşte, iar pe cel ce se aruncă în foc îl lasă să ardă. Dumneavoastră trebuie să încetaţi a vă mai vedea cu „ea” şi a vă mai apropia de „ea”, mai ales când sunteţi singuri, dacă vreţi să scăpaţi de păcat. De câte ori nu v-aţi spus: „Nu o să mai fac”, si aţi tot făcut-o… Trebuie să vă ruşinaţi faţă de propria persoană şi să vă arătaţi nu uşuratic în cuvinte, nu uşuratic în gânduri, ci credincios Domnului.

Binevoiţi a vă pune lege să fiţi neclintit înaintea feţei Domnului. Trebuie să aveţi oarecare grosolănie atât faţă de sine cât şi fată de „ea”… şi dorinţa neînduplecată a o depărta de Dumneavoastră. Fără asta nici o încercare nu are rost.
Cu privire la intrarea în armată, vedeţi şi singur… Oricum, după mintea mea, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Veţi avea treabă de făcut, în timp ce acum nelucrarea vă învaţă la rele şi la răsfăţuri de tot felul. Eu cred că nici nu osândiţi imboldurile rele care se nasc în Dumneavoastră, ci cum apar, cum vă plecaţi lor. Vrăjmaşul vă trage la păcat ca de sfoară. Păcatul dinafară urmează pârguirii lăuntrice a poftelor şi a plecării voinţei către el… Trebuie totdeauna să înhăţaţi gândul dintâi şi să-1 goniţi, nelăsându-1 să treacă. Asta nu este deloc greu dacă veţi avea dorinţa de a vă păzi curat de păcat.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!

Acum mi-am amintit că aici, în mănăstire, era cineva din neam de aristocraţi… era luptat de patima curviei. Ca atare, ţinea sub pernă o cravaşa, şi îndată ce trupul începea să-1 tulbure se plesnea fără milă cu cravaşa… Până la urmă şi-a smerit trupul. Ia încercaţi.

SFAT CĂTRE CINEVA
CARE A PUS CAPĂT
RELAŢIEI SALE EXTRACONJUCALE

V-aţi lăsat ? ! Ţineţi-vă! Căci vrăjmaşul vă stă în coastă şi nu vă va lăsa cu una, cu două… Lup-tati-vă şi fiţi totdeauna gata de luptă. Scoa-teţi-vă din cap ideea că puteţi ţine calea cea bună cu uşurinţă, comod, şi că toate se vor rândui fără să vă daţi osteneala. Nu, nu se poate scăpa de osteneală şi de luptă până la sânge…
Amintiţi-vă cuvântul Apostolului: Că încă nu aţi stătut până la sânge, împotriva păcatului luptăn-du-vă (Evr. 12, 4). Aici este o anumită mustrare şi arătare a faptului că lupta până la sânge este cu neputinţă de ocolit.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!
Al Dumneavoastră voitor de bine,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE O PERECHE EVLAVIOASĂ

Vă pomenesc mult şi vă doresc binele cu osârdie, căci nu aveţi în suflet decât râvnă vie pentru lucrarea mântuirii. Domnul v-a chemat. Să mulţumim Domnului! Nu pregetaţi însă a face, în ce vă priveşte, toate cele de trebuinţă. Domnul a început în voi lucrarea înnoirii duhovniceşti. Credeţi şi nădăjduiţi că Cel care a pus început va şi desăvârşi (vezi Filipeni l, 6), dacă veţi păzi râvna vie şi nu vă veţi lăsa de ostenelile potrivite. Râvna este lucrare a harului şi mărturie a faptului că acest har adastă în voi nedespărţit, dând naştere vieţii harice. Atâta vreme cât este râvnă, este şi harul Sfântului Duh. El este foc. Focul este hrănit cu lemne. Lemnul duhovnicesc este rugăciunea… îndată ce harul se atinge de inimă, ia naştere întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu, care-i sămânţa rugăciunii. După aceea vine petrecerea gândului în cele Dumnezeieşti.

Harul lui Dumnezeu întoarce luarea-aminte a minţii şi a inimii către Dumnezeu şi o ţine acolo. De vreme ce mintea nu stă fără lucrare, când e întoarsă către Dumnezeu, la Dumnezeu se şi gândeşte. Ca atare, aducerea-aminte de Dumnezeu este adevărata însoţitoare a stării harice… Aducerea-aminte de Dumnezeu nu rămâne în nelucrare, ci duce negreşit în starea de vedere duhovnicească a desăvârşirilor Dumnezeieşti şi a lucrurilor Dumnezeieşti: a bunătăţii, a dreptăţii, a facerii lumii, a purtării de grijă, a răscumpărării, a judecăţii si răsplătirii. Toate acestea alcătuiesc împreună lumea Dumnezeiască, altfel spus tărâmul duhovnicesc. Cel râvnitor petrece în acest tărâm şi nu iese din el: aceasta este însuşirea aparte a râvnei. Vreţi să vă păstraţi râvna ? Păstraţi toată aşezarea sufletească arătată… Să aveţi întotdeauna la îndemână lemne duhovniceşti şi îndată ce veţi băga de seamă că focul râvnei slăbeşte, luaţi un butuc din lemnele duhovniceşti şi puneţi-1 pe focul duhovnicesc. Şi totul va merge bine. Din suma tuturor acestor mişcări duhovniceşti iese frica lui Dumnezeu - starea evlavioasă înaintea lui Dumnezeu în inimă… neîncetat daţi viaţă acestei stări, şi vii veţi fi…
Aţi înviat, aşa cum spuneţi, şi de veţi face aşa, veţi întotdeauna numai în starea omului înviat.

din “Mântuirea în viaţa de familie “
Sfantul Teofan Zavoratul

Slava Domnului ca s-a inventat telecomanda!!!

Ma ia rar si nu ma tine mult,dar ,din cand in cand, ma mai apuca...uitatul la tv.
Prost obicei si daunator.
Chiar nu stiu ce mi-a venit aseara cu tv-ul ca nu duceam lipsa de ocupatii, doar ca eram prea obosita...si... s-a intamplat.

Si ce mi-a fost dat sa vad "nu credeam a" vedea vreodata....

Sa zicem ca persoana in cauza are scuza bolii,si chiar trebuie sa ne rugam pentru ea...dar moderatorul,care se da drept student la teologie,cum o fi permis asa ceva???
Biiiiiine, sa zicem ca si moderatorul e si el un biet angajat care nu face altceva decat ce vrea patronul!
Dar..patronul,acest individ avid de rating, e de neiertat, si ajung sa zic si eu ca ar trebui inchise astfel de televiziuni.
E drept ca oamenii sunt si ei vinovati ca privesc, dar daca nimeresti ca mine ca musca in lapte zapand la intamplare...

Frati si surori,am vazut un nene sau o tanti ca nu se stia sigur ce era ...cu o peruca in cap si ochelari de camuflaj, toata/tot in verde ca un pasaroi...penibil si isteric care sustinea sus si tare ca "s-a casatorit cu acte in regula si cu slujba de cununie" aici ,in Ro,si ca nu da inregistrarea ,fie pentru ca nu ii placea moderatorul care facea un circ greu de imaginat ,fie pentru ca nu vrea sa-si puna parohia in cap si sa dea de gol preotul comunitatii...pare-se ca individiul/individa era din Oradea.

Si era venit cu consortul...un tip cu un cap jumate mai mic ca bolnavul isteric ( cate fite facea si ce lasciv dansa pe manele si "rock nu-mai-stiu-cum-ii-zicea-el/ea....).

Daaa,ati ghicit,este vorba de zerotv (otv).
Penibila,jalnica televiziune cu patronul si moderatorii ei cu tot.
Mai bine calcam niste rufe,ca si asa "ador" eu indeletnicirea asta.

Ana

PS. Azi am rugat-o frumos pe mama sa imi ascunda telecomanda ca sa nu mai am vitejii din astea de "regarder la tele"
Mai stiti ( desi eram copil ,eu inca imi amintesc) cum era cu doua ore de emisie cu cuvantarile tovarasului epoca de aur???
Circul de aseara mi s-a parut inca si mai penibil decat acele ore singuratice de tv din copilaria mea ( "noroc" ca ii aveam pe bulgari aproape... :)) )


marți, 24 februarie 2009

Dieta - Mihaela Bilic

Pare rezonabila si aceasta...

DIETA HIPOCALORICĂ

Principii generale

- respectarea unui program cu trei mese principale pe zi care să păstreze noţiunea de dimineaţă, prânz şi seară la o distanţă de maxim 5-6 ore între ele şi cu un interval de minim trei ore de la ultima masă până la culcare.
- acordarea unui timp de 15-30 minute pentru fiecare masă în care să nu se desfăşoare nici un alt fel de activitate (TV, PC, telefon, citit), ochii, nasul, gura, mâinile vor fi 100 % implicate în savurarea actului alimentar.
- eliminarea ronţăielilor dintre mese, fie că sunt dulci sau sărate. Este de departe obiceiul cel mai greu de schimbat. Avem voie să bem lichide, însă nu trebuie să mestecăm nici măcar o alună.
- renunţarea la produsele de tip fast-food, prăjeli, sosuri cu maioneză, tocături şi, în general, la orice mâncare al cărei conţinut şi mod de preparare nu ne sunt cunoscute.
- renunţarea în familie la uleiul de gătit şi la toate produsele ce implică folosirea acestuia, cu excepţia a 1-2 linguriţe de ulei crud pentru salate. Gătiţi cât mai simplu, la cuptor, la grătar, fiert, înnăbuşit, la aburi, cu multe condimente şi ierburi aromate şi fără grăsime.
- nu pregătiţi în casă şi nu cumpăraţi produse de cofetărie sau patiserie. Conţinutul lor caloric este foarte mare şi nu au ce căuta într-o alimentaţie sănătoasă. Încercaţi să nu consumaţi zahăr şi folosiţi îndulcitori până vă obişnuiţi cu gustul lor. Zahărul dă dependenţă, deci va fi la fel de greu ca renunţarea la un drog: nu există jumătăţi de măsură, trebuie tăiat răul de la rădăcină.
- nu consumaţi băuturi răcoritoare cu zahăr şi nici alcool – este esenţial pentru a fi stăpân pe poftele voastre şi a slăbi din depozitele de grăsime. Apelaţi fără limite la băuturi light, ceai, cafea, apă de orice fel.
- trataţi fructele ca şi pe dulciuri, limitaţi-vă la un fruct pe zi şi evitaţi sucul de fructe chiar dacă nu are adaos de zahăr. Fructele îngraşă, cresc apetitul şi nu ţin de foame.
- mâncaţi: carne slabă de orice fel, produse lactate slabe, peşte, ouă, făinoase şi cereale, orez, legume cât mai multe, toate gătite cât mai simplu. Nu vă feriţi de ciorbe şi supe, folosiţi sucul de roşii ca bază pentru mâncăruri, învăţaţi să faceţi cumpărături, aruncaţi din casă toate "ispitele" alimentare.

Pierderea în greutate presupune o restricţie calorică astfel încât echilibrul dintre aportul şi consumul de energie să fie negativ, iar organismul să fie nevoit să consume din depozitele de grăsime. Necesarul caloric mediu pentru menţinerea greutăţii este de 1800-2000 calorii la femei şi 2200-2500 calorii la bărbaţi.
În momentul în care vrem să slăbim acest aport caloric trebuie redus, însă trecerea de la o alimentaţie bogată la regim restrictiv trebuie să fie făcută treptat. Organismul nostru se adaptează rapid la un aport redus şi scade cheltuielile de energie şi metabolismul bazal şi apare fenomenul de obişnuinţă, alături de încetinirea procesului de slăbire. Pentru a evita acest risc se începe cu o dietă relativ largă şi pe măsură ce greutatea scade restricţiile vor fi din ce în ce mai severe. Se limitează doar aportul de carbohidraţi şi grăsimi, nu şi cantitatea de proteine.

Pe măsură ce se pierde din numărul de kilograme dieta devine mai strictă. Ritmul de pierdere în greutate în mod corect, fără a pune sănătatea în pericol, este de 800 g -1,5 kg pe săptămână.
Viteza de pierdere în greutate variază în funcţie de greutatea de pornire, astfel un obez va slăbi mult mai repede decât un supraponderal pentru că "are de unde", iar kilogramele "costă" diferit.
1 kg greutate la obezi = 2000 cal
1 kg greutate la supraponderali = 4000 cal
1 kg greutate la normoponderali = 6000-7000 cal
Pentru o restricţie calorică medie (o alimentaţie mai săracă cu 500 cal pe zi faţă de raţia anterioară) rezultatul la o săptămână de dietă va fi de:
0,5 kg pierdute de normoponderal
1,2 kg pierdute de persoană supraponderală
1,75 kg pierdute de obez

Din acest motiv slăbitul este din ce în ce mai greu pe măsură ce avem mai puţine kilograme de pierdut, deci nu începeţi cu diete foarte restrictive (sub 1000 cal/zi) pentru a putea apela la ele atunci când restul metodelor nu mai funcţionează.

Principiile dietei
O dietă echilibrată trebuie să conţină toate cele trei grupe de nutrienţi: glucide, lipide şi proteine în proporţii adecvate şi să asigure necesarul de vitamine, minerale şi apă. Dieta va fi:
- hiper-proteică pentru că proteinele calmează bine şi pe timp îndelungat foamea, nu cresc glicemia, deci au efect slab de producţie de insulină; chiar şi în cantitaţi mari surplusul se transformă greu în grăsime. (1g proteine = 4 cal)
- hipo-glucidică pentru că glucidele au aport caloric important (1 g glucide = 4 cal), cresc glicemia, determină eliberarea de insulină şi favorizează liposinteza. Sunt esenţiale pentru metabolismul grăsimilor (lipidele ard în focul glucidelor), sunt singurul suport energetic al creierului deci consumul lor zilnic este obligatoriu.
- hipo-lipidică pentru că lipidele au aport caloric important (1g lipide = 9 cal), excesul se depune uşor în depozite, mai ales în prezenţa glucidelor. Sunt esenţiale pentru absorbţia vitaminelor liposolubile şi pentru sinteza de enzime şi hormoni.
- bogată în fibre pentru că legumele în special cele crude au aport caloric redus, calmează foamea şi previn constipaţia, sunt bogate în săruri minerale şi vitamine.
- fără alcool, pentru că are aport caloric important (1 g alcool = 7 cal), virează metabolismul spre sinteza de grăsime de depozit si produce deshidratare (pierderea apei).

Din punct de vedere practic dieta nu trebuie să conţină o listă de alimente interzise, ci o listă bogată de alimente permise şi în ce cantităţi. Din punct de vedere psihologic trebuie evitată cântărirea alimentelor şi numărarea caloriilor care pot avea efect negativ, cel mai simplu fiind ca alimentele să se împartă în 3 categorii:
1 – ce pot fi consumate la liber: carne slabă, peşte, legume proaspete, lapte şi iaurt degresat, brânzeturi slabe
2 – permise în cantitate limitată şi obligatorie: amidon şi făinoase (pâine, orez, paste, porumb), legume cu amidon (cartofi, mazăre, fasole), mezeluri slabe, ouă, brânzeturi fermentate, unt şi ulei vegetal, fructe.
3 – interzise: grăsimi, tocături, patiserie, dulciuri, alcool.

Bazele practice ale dietei

Micul dejun trebuie să fie bogat în proteine şi carbohidraţi complecşi ca să ţină de foame.
Exemple: lapte sau iaurt cu cereale, perle de branza cu smantana si o felie paine, 2-3 felii de muschi file si o felie pâine sau două ouă fierte şi o felie pâine. Legumele proaspete (ardei gras, castravete, roşie) pot fi consumate la liber.
Masa de prânz trebuie să conţină proteine slabe, legume proaspete sau fierte şi un produs cu amidon, care să asigure energia necesară până la masa de seară. Exemple:
- o ciorbă mare,
- o bucată de carne slabă sau peşte cu 2-3 linguri garnitură (cartof, orez sau legume) sau o felie de pâine.
- o porţie paste cu sos roşu.
Salata de legume proaspete sau murăturile pot fi consumate la liber.
Cina trebuie să conţină doar proteine şi legume fără amidon pentru ca organismul să poată consuma toată energia până la culcare (după ora 18:00 nu mai avem nevoie de glucide).
Exemple: salata asortată cu o conservă de ton sau peşte afumat, carne sau peşte la grătar cu salată sau legume fierte.
Gustare: aveţi voie să vă oferiţi zilnic un moment UNIC de plăcere alimentară. Condiţia este ca în restul zilei să respectaţi dieta şi să nu trişaţi, iar "premiul" să îl luaţi în jur de ora 16:30-17:00, în afara meselor, ca să puteţi să îl savuraţi în linişte. În cursul după amiezii are loc în organism o descărcare fiziologică de insulină care scade glicemia şi ne dă poftă de mâncare, de dulce în special. În plus, pentru cei care iau masa de seară spre ora 19:00 – 20:00, intervalul de la ultima masă de prânz depăşeşte cinci ore şi s-ar putea să vi se facă foame pe la ora 17:00. Este momentul perfect pentru o gustare, iar din ce poate fi ea compusă rămâne la alegerea voastră: puţină ciocolată, o cupă de îngheţată, un baton de cereale, o cremă de vanilie sau iaurt cu fructe (150 grame), un fruct sau, pentru cei care preferă gustul sărat, un pumn de alune sau seminţe, un covrig, o mână de sticks-uri sau pop-corn, un iaurt de băut.
Gustarea zilnica vă poate creea satisfacţia de a mânca în continuare, fără să puneţi în pericol dieta, puţin din lucrurile care vă plac. Nimic nu vă este interzis cu condiţia ca această "trataţie" să fie de dimensiuni mici şi consumată înainte de ora 18:00, ca să avem timp apoi să scăpăm de excesul de calorii până la culcare.

Evaluarea şi monitorizarea rezultatelor

Abia după primele 3 kilograme pierdute se numeşte că am început cu adevărat să slăbim şi tot slăbit se numeşte şi dacă se duc doar 0,5 kilograme de la o săptămână la alta.
Viteza scăderii în greutate este diferită de la o persoană la alta şi chiar de la o lună la alta în cazul aceleiaşi persoane.

Măsurarea greutăţii şi a circumferinţelor în cm se face odată pe săptămână, dimineaţa, iar rezultatele se trec în grafic. Nu faceţi greşeala să vă cântăriţi în fiecare zi. Dacă greutatea a scăzut spectaculos veţi avea impresia că e uşor şi vă veţi relaxa sau, din contră, dacă cântarul arată mai mult veţi fi dezamăgiţi şi în pericol de a lăsa totul baltă.
Cel mai important este să menţinem graficul cu profil uşor descendent sau chiar orizontal, este esenţial să nu existe zone în care greutatea să crească nici măcar cu 0,5 kg.

Stabilizarea şi menţinerea

Dacă aţi ajuns la greutatea dorită nu înseamnă că efortul s-a terminat: urmează încă 2-3 luni în care rezultatele trebuie menţinute cu atenţie pentru a preveni reîngrăşarea. Imaginea corporală are nevoie de timp pentru a fi schimbată, deci noua formă va fi luată ca referinţă şi memorată abia după 3 luni de greutate constantă.
Dieta echilibrată este regimul de întreţinere pe viaţă, trebuie să continuaţi să aplicaţi principiile sănătoase de alimentaţie zi de zi dacă vreţi ca kilogramele în plus să nu se mai întoarcă niciodată. Evitarea grăsimilor, prăjelilor, zahărului, mâncatul cu măsură, prezenţa celor trei mese principale fără alte ciuguleli suplimentare sunt reguli de bun simţ care trebuie să constituie în final un mod de viaţă.
Cea mai bună metodă pentru menţinerea siluetei este sportul pentru că activitatea fizică ne modelează armonios corpul, ne ajută să fim în tonus, iar cele câteva zeci de calorii consumate zilnic prin mişcare ne permit să ne relaxăm în privinţa rigorii aportului alimentar.

preluata de aici


Superb...

Neaparat vedeti,musai plangeti ,veti vedea!!!



Marturii
Vezi mai multe video din Film »

Multumesc, Andreea!

Ana


Aflarea capului Sfîntului Inaintemergător si Botezător loan

Cugetare
Nu ne sînt nici învătători buni nici prieteni buni cei care ne fac nouă întotdeauna după vrerile noastre. Sfintul Cuvios loan Moshu scrie despre o femeie slăvită dintr-o familie senatorială care a venit în pelerinaj la Locurile Sfinte. Sosind la Cezareea, ea a hotărît să rămînă o vreme acolo, si s-a adresat cu următoarea rugăminte episcopului locului: «Dă-mi mie o femeie evlavioasă care să mă învete frica de Dumnezeu». Episcopul i-a recomandat o fecioară smerită. După o bucată de vreme, episcopul a întîlnit-o iar pe femeia cea slăvită si a întrebat-o: «Cum este fecioara pe care ti-am adus-o să te învete?» «Este bună», a răspuns femeia, «dar nu prea mă ajută pentru că este asa de smerită încît mă lasă să-mi fac voia mea.
Dar mie îmi trebuieste cineva care să mă certe, si să nu mă lase să fac ce poftesc». Atunci episcopul i-a adus o altă fecioară, cu un caracter foarte aspru, care a început să o certe pe femeie, numind-o bogătancă lipsită de simtire si milostivire, si asa mai departe. După o vreme, episcopul iar a întrebat-o: «Dar această altă fecioară, cum se poartă ea cu tine?» «O, ea cu adevărat este de folos sufletului meu, înalt Preasfmtite Părinte», a răspus sotia senatorului. Si asa a dobîndit smerenia această femeie bogată si foarte slăvită.

Luare aminte
Să luăm aminte la Stăpînul Hristos, Piatra de încercare:
a închipuirii de sine celei păcătoase, a minŃii pervertite a omenirii care
prin gîndirea ei trupească si desfrînată luptă de-a pururi contra mintii lui
Hristos; a iubirii de sine celei păcătoase, a inimii pervertite a omului care, prin
ea însăsi, nu acceptă nici iubirea lui Dumnezeu, nici pe a aproapelui;
a voii proprii celei păcătoase, adică a voinŃei pervertite a omului care,
prin ea însăsi, pururea luptă contra voinŃei lui Dumnezeu.

Predică Despre pocăintă si iertarea păcatelor.

Si să se propovăduiască în numele Său pocăinta spre iertarea păcatelor la toate neamurile,începîndde la Ierusalim (Luca 24: 47).
Aceasta este ultima învătătură pe care Mîntuitorul a dat-o apostolilor Săi. în aceste cuvinte se cuprinde, precum în miezul unei nuci, toată Evanghelia
împăcării dintre Dumnezeu si oameni. Căci ce vrea Dumnezeu de la oameni si ce le dăruieste El lor? El caută pocăinŃa lor, si le dăruieste iertarea păcatelor. El cere puŃin si dăruieste totul. Să se pocăiască oamenii de toate păcatele si fărădelegile lor, si să înceteze a le mai face, si vor primi totul de la Dumnezeu - nu doar ceea ce doreste cel mai mult inima lor, dar încă si pe deasupra si mult mai mult. Cu adevărat, totul este făgăduit drepŃilor. DrepŃii vor mosteni împărăŃia Cerurilor, ei vor fi fiii lui Dumnezeu, ei vor fi copiii luminii, copiii nemuririi,
împreună-vieŃuitori cu îngerii, fraŃii lui Hristos. DrepŃii viaŃă vor avea din belsug, belsug de pace, de înŃelepciune, de putere si de bucurie. DrepŃii vor avea totul, pentru că asa li s-a făgăduit de către Dumnezeu.
Să se pocăiască doar oamenii si vor primi totul. Să se curăŃească cersetorul, să se îmbăieze si să se îmbrace întru curăŃie înaintea usilor împărăŃiei, si imediat va fi primit înăuntru, iar Regele îl va întîmpina si îl va îmbrăŃisa si îi va dărui totul, îl va lua să vieŃuiască cu el, va mînca la masa lui, si va avea totul, totul, totul !
O fraŃilor, acestea nu sînt doar vorbe, acesta este adevărul cel pururea viu si sfînt. Căci stim cu siguranŃă că mulŃi dintre cei care s-au pocăit, bărbaŃi si femei, au primit toate aceste făgăduinŃe.
Multi s-au înfătisat din cealaltă lume si au dovedit adevărul acestor cuvinte, arătînd că ei trăiesc acum ca niste fii si fiice de împăraŃi. Dar ei sînt dintre cei care în viaŃa lor pămîntească s-au pocăit grabnic si cu rîvnă de toată vremea. Iată, acesta este timpul pocăinŃei noastre asemenea, dacă dorim împreună cu ei să ne sălăsluim si să fim si noi mostenitori ai împărăŃiei.

O Stăpîne Doamne lisuse Hristoase Multmilostive, ajută-ne nouă ca să ne pocăim cu adevărat mai înainte de sfîrsit, ca să putem vieŃui pururea cu Tine,
CăŃi łie se cuvine toată slava si mulŃumită în veci, Amin.

(din "Proloagele")


luni, 23 februarie 2009

Deschiderea spre lume

Draga mea Caterina,

Dragostea adevărată, în forma ei cea mai desăvârşită, nu înseamnă să priveşti ore în şir, plin de veneraţie, ochii celuilalt. În scrisoarea noastră anterioară vorbeam de nevoia cuplului de a-şi trage forţă din viaţa lui interioară, atunci când trebuie şi aşa cum trebuie. Totuşi, acest fel de introversiune nu constituie unicul scop al căsniciei.

Pentru aceasta, este nevoie să vorbim despre cum trebuie ca ferestrele casei noastre să rămână totdeauna curate, pentru a ne permite să vedem afară.

Cu mult timp în urmă am urmărit o conferinţă interesantă a unui prieten psiholog intitulată “Despre sănătatea trupească”. Un aspect m-a impresionat în mod deosebit: unui pacient al său i-a spus: “Trebuie să deschizi câteva ferestre în egocentrismul tău. Trebuie să o faci, nu numai ca să intre puţin soare în interiorul tău, ci şi ca să poţi să vezi tu însuţi puţin în afară. Să vezi copii care se joacă fără nici o grijă. Să vezi trecătorii pe drum. Terapia aceasta este ideală. Ai uitat că există şi alţi oameni pe lume, în afară de sufleţelul tău?”.

Cuvintele psihologului ating una dintre cele mai importante probleme ale vieţii de familie. Unii soţi, cum am văzut, se apleacă foarte puţin spre tovarăşul lor de viaţă. Alţii însă simt nevoia să se aplece spre interiorul sufletului lor. Şi totuşi, medicul ne spune că există şi aceia a căror sănătate sufletească le cere să se aplece, împreună, spre lumea din afară.

Ce anume înseamnă aceasta mai exact, vom vedea în continuare.

Să începem cu “prietenii”.

Desigur, este minunat ca tu şi Petre să fiţi “cei mai buni prieteni”. Am urmărit însă astfel de prietenii conjugale, de genul “tu şi eu”, care au început cu o călduroasă şi emoţionantă exclusivitate şi s-au blocat aici. Vă doresc să puteţi hiberna cu drag în cuibul vostru călduros. Să aveţi grijă însă ca nu cumva această hibernare să vă prindă în capcana unei izolări totale, care vă va lipsi, în cele din urmă, de căldura dragostei prietenilor.

Unele din aceste egocentrisme familiale, cu toate uşile încuiate spre lumea din afară, devin în cele din urmă “sisteme de protecţie a narcisismului reciproc.”
Faceţi-vă aşadar prieteni şi împărţiţi cu ei rezervele dragostei de care dispuneţi. Exact pentru acest motiv v-au fost date. Orice fel de egocentrism este un păcat, şi dacă nu învăţaţi să vă exteriorizaţi dragostea pe care Dumnezeu a sădit-o în voi, veţi trece inevitabil de partea forţelor care se împotrivesc lumii noastre, şi nicidecum a forţelor care o ţin.
Că aveţi capacitatea de a vă alege corect prietenii, aţi demonstrat-o până acum. în căsnicie, câteva astfel de prietenii exterioare lărgesc orizontul gândurilor. Unele sunt bune pentru distracţii, dar sunt şi acelea a căror influenţă este precum a copacului cu frunze late sub care găseşti umbră şi odihnă.

Există chiar şi prietenii periculoase, capabile să epuizeze rezervele de bunătate de care dispuneţi, dacă nu sesizaţi la timp influenţa lor vătămătoare. Acest tip de prietenii aparţine mai mult categoriei “toţi fac la fel”. Sunt prietenii cu oameni caracterizaţi prin “psihologia de masă”, care, dacă le permiteţi, este posibil să vă tragă, împreună cu ei, către decăderea pe care o constituie soluţiile facile ale vremii noastre. Cu aceste companii, care găsesc totul a fi normal, este posibil să pierdeţi tot ceea ce aveţi bun, dacă nu daţi dovadă de caracter şi dacă nu aveţi curajul să arătaţi care este poziţia voastră personală şi care este atitudinea voastră într-o situaţie dată.

N-ai avut niciodată o falsă pudoare. Nu vreau să cred că acum, în cuplu, veţi putea deveni vreodată doi falşi pudici, care vor găsi refugiu în monotonia ucigătoare a falsei evlavii. Există din fericire o diferenţă uriaşă între falsa pudoare şi virtute. în timp ce prima este simplă aparenţă, cea de a doua este o calitate interioară. Cred, deci, că virtutea voastră nu vă va împiedica să o luaţi înainte, cu forţa morală pe care un cuplu trebuie să o arate în faţa ispitelor exterioare. Să fie exact ceea ce au nevoie alte cupluri care caută pe cineva care să facă începutul. în unele împrejurări, singura soluţie posibilă este un simplu “Salut!” Dacă vei rămâne în cele din urmă singură, dovedind caracter, sau vei atrage adepţi, aceasta nu are importanţă. Ceea ce are importanţă este să nu uiţi niciodată că te afli pe lumea aceasta ca să o transformi, să o schimbi în bine, şi nu ca să te laşi schimbată de lume.

O altă mişcare corectă de ieşire spre afară, care merită discutată, este deschiderea spre rude.

Îţi doresc ca relaţiile tale cu rudele să devină mai plăcute pe măsură ce trece timpul. Există, desigur, şi relaţii cu rudele care urmează direcţia opusă. Puţini sunt aceia care-mi bat la uşă pentru probleme care pornesc de la aşa ceva.

Multe dintre aceste probleme provin din insistenţa soţului, sau a soţiei, de a “tămâia” la infinit pe “tăticul” sau pe “mămica” lor. Pe de altă parte, sunt soţi care continuă să alimenteze o ură neîmpăcată pentru rudele lor, din motive care pot fi căutate în educaţia pe care au primit-o.

Vă doresc ca destinul să nu vă rezerve astfel de probleme. Dacă însă nu le puteţi evita, să vă amintiţi că există o reţetă sigură întotdeauna: de fiecare dată când te vei afla în situaţia de a fi nevoită să-i pui la la punct pe părinţii tăi, sau ai soţului tău, adu-ţi aminte că, pentru cei mai mulţi oameni, este mult mai important ceea ce în cele din urmă nu se pronunţă!

Totuşi, indiferent de sentimentele pe care le nutriţi pentru părinţii voştri, este nevoie să vă întoarceţi, când şi când, în casele unde v-au crescut. Dacă se întâmplă ca relaţiile voastre cu ei să fie tensionate, de regulă, distanţa nu le ameliorează. “Căsuţa mea veche şi dragă, care miroseai totdeauna a busuioc” poate că va răscoli amintirile plăcute ale trecutului.
Nu este suficient însă. Şi crede-mă: nu vei afla nicăieri pacea pe care o caută sufletul tău, dacă nu vei reuşi să găseşti o modalitate paşnică de convieţuire cu părinţii şi cumnaţii, cu matuşile şi unchii, cu nepoţii şi nepoatele şi cu tot neamul tău. Aceasta este posibil chiar dacă singura pace pe care o poţi realiza este pacea sufletului tău.

O altă orientare exterioară, foarte importantă, este aceea care se numeşte angajamentul social sau asistenţa socială.

Nu există comunitate unde să locuieşti sau loc în care să-ţi construieşti casa, care să nu aibă o oarecare parte neplăcută.

Există cupluri care văd feţele ridate ale celor flămânzi şi părăsiţi ca pe nişte elemente pitoreşti. Dar chiar şi aşa, această privelişte îi tulbură şi pleacă mai departe, în căutarea unor peisaje mai plăcute care îi vor ajuta să alunge sen¬timentele neplăcute.

Mai există şi “apărătorii dreptăţii”, care devin “critici de cafenea”. Pricipalele lor obiective sunt “guvernul” şi “cei responsabili” care încearcă să facă ceva. Aceşti oameni îţi vor expune soluţiile lor inteligente atâta timp cât vei fi alături de ei şi-i vei asculta. După aceea, de regulă, planurile lor măreţe rămân doar în cuvinte.

Există, de asemenea, sfinţii necunoscuţi care “intră în chiliile lor” ca să intervină la Dumnezeu pentru toţi nefericiţii lumii. Lucru care nu este deloc rău dacă este singurul pe care-l poţi face pentru aceştia. Nu cred că Dumnezeu ne vrea îngenuncheaţi în faţa Lui, timp în care am fi putut să ne împotrivim cu tărie unei nedreptăţi, sau să ieşim din carapacea noastră pentru a găsi soluţii, pentru a depăşi dificultăţi concrete, pentru a face tot ce ne stă în putinţă ca să alinăm durerea care există în jurul nostru.

Pentru aceasta, dacă îţi vei asuma vreodată răspunderea de a lua o hotărâre importantă, să ştii că te aşteaptă dezamăgirea. Te vei găsi adesea în postura de a dori să strigi: “Cum să reuşească mica mea încercare în faţa unor astfel de dificultăţi?” Dar dacă nu vei abandona şi vei insista, vei descoperi noi surse de satisfacţie interioară. Este satisfacţia rezervată numai acelora care sunt atât de nesatisfăcuţi de cele ce se întâmplă în jurul lor, încât este nevoie să se mişte din loc şi să preia un rol în lupta împotriva sărăciei, a bolii, a singurătăţii.

Se spune că William Allen White a spus cândva: “Sfatul meu către asociaţiile iubitorilor de flori este să cultive mai multe voci nemulţumite decât crizanteme”. Unele dintre cele mai progresiste suflete ale omenirii au rămas toată viaţa lor refugiate pentru ca noi toţi să putem trăi în pace.
Este posibil să ai dispoziţia să te angajezi în vreo lucrare socială. Sau poate simţi un impuls interior de a te ridica împotriva unei nedreptăţi sociale, pe care o consideri ofensă la adresa civilizaţiei noastre. în astfel de situaţii, liniştea şi siguranţa ta trebuie să treacă pe un al doilea plan, pentru ca nu cumva iniţiativele tale să fie răstălmcite de cei din jur.

Multe lucrări mari au început de la voci singulare, care la început n-au găsit nici o altă voce să le secondeze.

Este totuşi necesar să te controlezi pe tine însuţi, din când în când, pentru a te asigura că nu te-ai rătăcit în marea cea largă a “obiectivelor filantropice” şi, în consecinţă, ai neglijat alte nevoi de bază care au prioritate. Relevantă este şi povestea soţului necăjit, care a simţit într-o seară nevoia să-şi aducă soţia la realitate complet anapoda. Ea se întorsese târziu acasă, după o campanie electorală. S-a trântit comod în fotoliu, şi-a aruncat pantofii din picioare şi, plină de exaltare, a spus: “A fost minunat astă-seară, Henry. Vom ridica în picioare toată ţara”. Sărmanul Henry, care între timp spălase vasele, dusese copiii la culcare şi măturase bucătăria, o ascultă la început fără să vorbească, în cele din urmă însă, n-a mai rezistat şi a aruncat acest pont reuşit: “Minunat. Dacă totuşi este aşa cum spui, de ce nu începeţi cu salonul nostru…”

Impulsurile nebănuite care ne îndeamnă să dorim a face binele au adesea nevoie de control.

Sunt mulţi stâlpi ai societăţii care-şi transmit cuvântările lor prin gramofonul slăbit al vreunui îndemn nevrotic. Aceasta nu este deloc bine. Făgăduinţele pentru dreptate socială trebuie făcute în condiţii foarte clare. Este posibil ca, la început, puţin ciudaţii salvatori să reuşească câteva lucruri importante, dar, pot submina tot ceea ce clădesc cei mai autentici lucrători.

În spaţiul bisericesc îi vedem adesea pe aceşti “fraţi şi surori ale milei”, alergând în sus şi-n jos, ştergându-şi frunţile, convinşi că destinul lor le-a rânduit să preia, aproape lipsiţi de sprijin, mântuirea noastră a tuturor. O măsură bună pentru sănătatea ofertei noastre sociale este să ne amintim că nici unul dintre noi n-a fost rânduit să îndrepte întreaga omenire.

Înţelegi ce vreau să spun: există aici două situaţii bolnave. Una este să ne încurcăm în fapte curajoase care ne depăşesc puterile, iar cealaltă este să ne închidem urechile la apelurile care ne sunt adresate şi care sunt pe măsura puterilor noastre.

Mentalitatea lui “mai bine nu mă amestec”, care câştigă teren în vremurile noastre, nu trebuie să vizeze persoane cu posibilităţile tale. Apatia generală, care se întinde de jur-împrejur, nu este un fenomen care va trece, ci un adevărat pericol pentru întreaga omenire. Atunci când, din ce în ce mai mulţi oameni buni devin indiferenţi, următorul stadiu este să ajungem la indiferenţa faţă de indiferenţă, şi aceasta poate foarte bine să fie un semn al începutului sfârşitului. Fără excepţie, un semn apocaliptic al declinului social este afirmaţia că suntem buni, pur şi simplu, pentru că ne-am abţinut să fim răi.

Aşadar, dacă doriţi o căsnicie sănătoasă trebuie să ieşiţi să vă deschideţi către exterior, să vă manifestaţi, şi uneori să protestaţi, faţă de lumea din afară. Dar, pentru Dumnezeu, nu încetaţi să vă controlaţi încontinuu impulsurile interioare, motivele care vă împing spre o acţiune sau alta.
Desigur, cel mai important imbold al vostru puteţi să-l căutaţi în însăşi cauza existenţei voastre. într-o altă scrisoare vom examina mai îndeaproape faptul că nu vă aflaţi aici pe pământ unul în braţele celuilalt, numai ca să vă slujiţi pe voi înşivă.

Pentru un cuplu, este o descoperire cutremurătoare când simte următorul adevăr: că există pe lume ceva mai important chiar decât însăşi fericirea lor.

Îţi doresc să simţi şi tu, într-o bună zi, emoţia pe care o simt cei care au lăsat, în urma lor, o lume mai bună decât cea pe care au găsit-o la venirea lor în ea.

Ţinteşte sus!
Tata

(din "Scrisori Caterinei, sfaturi unei tinere casatorite")


duminică, 22 februarie 2009

De ce nu?





Dupa o saptamana de munca,griji,suparari si plati de facturi,meritam un film bun, asa-i ?
Ei bine,daca nu l-ati vazut inca,vi-l recomand cu drag: " Vacanta la Roma " (Roman Holiday)

„O comedie sensibila si alerta, care echilibreaza armonios momentele de dragalasenie cu cele de rigiditate, in care Audrey Hepburn evolueaza admirabil. Jocul sau se confunda cu liniile schitate de catre regizor, in tuse subtile si aproape imperceptibile. Este vorba despre o iubire reciproca dar, spre deosebire de basmele cu zane, filmul insa nu se incheie cu casatoria printului si a printesei.”- Stephan Krezinski - 1991 (Dictionnaire des films - Larousse).



Ana



Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...